Cine a făcut politica economică a României?

FMI„FMI a scumpit gazul”, a titrat o parte a presei româneşti spre sfârșitul anului 2012. Bineînţeles, nota de redactare corectă a acestei ştiri nu poate fi atât de tranşantă, precum niciun gest al FMI nu a fost, sau, mai degrabă, nu a trebuit să pară, atât de categoric şi decis. Dar, în spatele jocului diplomaţiei pe care îl fac aceşti funcţionari internaţionali se poate spune că, da, FMI a scumpit gazul. Preţul gazelor naturale majorat cu 5% pentru consumatorii casnici şi cu 10% pentru cei industriali, până la jumătatea lunii septembrie 2012, este una dintre „măsurile stabilite de autorităţile române cu membrii delegaţiei FMI”, cu a mai scris aceeași presă. Pe înţelesul tuturor: această măsură a fost dorită de FMI şi asta a obţinut.
Acum să vedem ce au dorit guvernanţii români în acele așa-zise negocieri. O scutire de taxe, o promisiune electorală, pentru care li s-a explicat că economia nu permite. „Reducerile de taxe anunţate de Guvern nu au fost acceptate de FMI, pe motiv că nu vor avea cum să fie susţinute, mai ales după ce seceta a afectat considerabil producţia agricolă. Este vorba despre reducerea TVA la alimente, de la 24 la 9%, precum şi despre impozitarea diferenţiată a veniturilor – aşa numita impozitare în trepte, de 16,12 şi 8%, promisă de USL încă din luna mai, de la preluarea guvernării”.

Pentru politicienii români această creştere de preţuri nu putea marca decât o nouă dispută politică, Ponta trezindu-se că „trebuia să fie făcută de guvernul anterior şi nu a fost făcută”, în vreme ce Boc a acuzat, la rândul lui, „incapacitatea de a negocia a actualului guvern”.
Dincolo de acest nou prilej de dispute politicianiste, românul neimplicat politic (doar el!) ce poate vedea? FMI stabileşte politica economică a României în toate datele sale, în vreme ce guvernele au fost permanent angajate doar în lupte politicianiste, după cum ştim…
Toate măsurile economice din ultimii ani, mergând până în detalii, au fost dictate de FMI, termenii folosiţi, de aceeaşi mass-media, fiind „solicitate” sau „cerute”, destul de rar „impuse”. Dar mai sunt şi alte expresii şi formulări, mai mult eufemistice, care trădează, toate, aceeaşi implicare până la confundarea acestei instituţii internaţionale cu tot ceea ce înseamnă politica economică a acestei ţări: FMI „a condiţionat”, „a dat o palmă guvernului”, „a dat teme guvernului”, „guvernul primeşte cartonaşul galben”, „verifică guvernul”, „trage de urechi guvernul”…  Practic, rolul guvernului a fost unul de agenţie de implementare locală.

Iată câteva titluri de presă:

Guvernul Năstase la mâna FMI – martie 2002
Guvernul Năstase primeşte cartonaş galben de la FMI – mai 2012
FMI solicită reanalizarea legii care majorează salariile profesorilor – sfârşitul anului 2008
FMI cere tăierea subvenţiilor pentru companiile de stat din 2010, 3 dintre ele nu pot rezistă fără (CNH, CFR Infrastructură şi CFR Călători-n.a) – noiembrie 2009
FMI condiţionează tranşa următoare de plata arieratelor, după ce a apărut încă 1 mld.lei la sănătate – octombrie 2010
FMI cere privatizarea companiilor de stat cu datorii foarte mari – ianuarie 2011
FMI solicită Guvernului să-i despăgubească pe deponenţii FNI – februarie 2011
FMI impune companiilor de stat să ia «măsuri legale» împotriva clienţilor rău-platnici – mai 2011
FMI cere Guvernului un plan clar privind privatizarea companiilor de stat şi liberalizarea preţurilor – noiembrie 2011
FMI cere dispariţia Electrica SA – decembrie 2011
FMI cere Guvernului să înceapă privatizarea ELCEN – decembrie 2011
FMI solicită Guvernului să adapteze programul de funcţionare al Metrorex «la cerinţele pieţei» – februarie 2012
FMI obligă Metrorex să scadă timpii de aşteptare la peron – februarie 2012
FMI cere Guvernului să înceapă concedierile la Poştă. Cel puţin 135 unităţi poştale vor fi închise – februarie 2012
FMI cere concedieri masive în companiile româneşti neprofitabile – februarie 2012
FMI solicită ca Tarom să restituie Boeing ultimul avion tip 737-800 sau să plătească chirie mai mică – februarie 2012
FMI cere legea sănătăţii până la vară – martie 2012
Începând de azi, FMI verifică Guvernul la privatizări – aprilie 2012
România a îndeplinit doar 4 din cele 15 teme date de FMI – aprilie 2012
FMI solicită privatizarea Electrica – mai 2012
FMI solicită mărirea bazei de impozitare pentru asigurarea stabilităţii fiscale – iunie 2012
Guvernul a primit critici de la FMI pentru greşelile care pun în pericol creşterea economică. Ponta îşi ameninţă miniştrii cu demiterea – iulie 2012
Ponta va cere FMI deblocarea posturilor din sistemul bugetar – iulie 2012
FMI grăbeşte privatizarea companiilor de stat: Ne vindem ţara degeaba? – august 2012
FMI solicită disponibilizarea, anul viitor, a peste 7.000 de angajaţi din minerit şi CFR – august 2002
FMI condiţionează viitoarea tranşă de bani de luarea a patru măsuri – august 2012
Aprobarea în boardul FMI, condiţionată de arierate, preţul la gaze, privatizarea Oltchim şi Transgaz – august 2012
Prima palmă de la Fondul Monetar Internaţional: Unde sunt privatizările? – august 2012

În timp, după o îndelungată practică, românii au înţeles cui trebuie să se adreseze în privinţa problemelor cu caracter economic:
Sindicatele vor cere FMI ca vârsta minimă de pensionare să fie de 63 de ani – noiembrie 2009
Sindicatele cer FMI modificarea Codului Muncii şi un salariu minim de 750 lei – octombrie 2010
Sindicatele vor cere FMI ca noul acord să prevadă condiţii privind combaterea evaziunii fiscale – ianuarie 2011
Românii cu boli cronice solicită FMI renunţarea la coplată – august 2012

Cel mai grav este că astfel de titluri (dintre care am redat doar câteva) şi o astfel de percepţie asupra lucrurilor au intrat în normalitate. Un titlu precum cele de mai sus nu îngrijorează pe nimeni, nu supără, nu deranjează. Prin urmare, nu numai că guvernul politic, schiloid şi anghilozat de tot felul de condiţionalităţati pentru a exista, este departe de o gândire pe care ar trebui să o considerăm normală şi sănătoasă, cea simplă, potrivit căreia guvernul unei ţări face politica economică a acelei ţări. Dar cea mai mare parte a publicului a ajuns să primescă aceste enunţuri cu un aer de normalitate şi seninătate. Dincolo de revolta firească, ieşită din faptul că o entitate străină de intesele ţării dictează aici, poate publicul ar trebui să se întrebe: dar totuşi cu ce se ocupă aceşti oameni, cei care guvernează, atunci?

Pentru unii răspunsul la întrebarea din titlu ar putea fi facil, în sensul indicat de acest articol, pentru alţii lucrurile sunt ”inexorabil” cu mult mai complexe. Răspunsul însă poate că se derulează în faţa ochilor noştri în fiecare zi. Chiar ziua de astăzi a fost o alta în care guvernul a comunicat intensiv şi extensiv cu poporul prin conferinţe de presă şi apariţii televizate. Niciun cuvinţel măcar despre acest domeniu din cauza căreia această ţară trage să moară, despre economic. Se vorbeşte, zi de zi, fără întrerupere, despre partide, alegeri, politicieni diverși, judecarea și condamnările lor penale, proceduri, liste şi așa mai departe. Cu alte sau cu cele mai bune cuvinte, despre lupta lor pentru putere, puterea de a deţine functii, nimic altceva. Economicul e departe de preocupările lor curente, asta e sigur! …Dar e şi departe de puterile lor, aşa cum se vede…

După ce parcurgi aceste titluri şi evenimentele din viaţa economică care s-au petrecut în ultimii ani şi conştientizezi rolul şi importanţa aceste structuri suprastatale în viaţa economică a ţării noastre această întrebare apare: cu ce se ocupă Guvernul României în ziua de azi? În afară de a asigura implementarea acestor măsuri „solicitate” sau „cerute” de FMI, bineînţeles.

Nu este un guvern dintr-o fostă ţară comunistă, care să aibă o prioritate din îndoctrinarea cetăţenilor, din „făurirea” vreunui drum, din aplicarea vreunei gândiri dogmatice, nu şi-a asumat astfel de sarcini. Nu este niciun guvern dintr-o ţară latino-americană care să se străduiască să impună comportamente şi atitudini. Nimic de genul. Nici nu încearcă să creeze un om nou, nu!, slavă Domnului!. Nu are niciun rol moral sau moralizator, nici spiritual, nici cultural, nici metafizic. S-a stabilit că în toate acestea suntem liberi să ne descurcăm care şi cum putem. Guvernul şi-a păstrat, în noua gândire democratică a statului, un rol eminamente economic. Nu are o altă îndatorire mai mare decât cea economică… Şi tocmai de aceasta se ocupă atât de puţin…

Loading...
loading...

15 COMENTARII

  1. fmi acerut continuu ,din 1990 si pana in prezent ,disponibilizari masive de muncitori (tribuna economica a vremii poate fi considerata arhiva indicatiilor si conditionarilor fmi pentru tara noastra )

  2. FMI nu ajungea sa ceara/impună dacă nu era distrusa întreaga Economie a tarii . Nu ii consider vinovati.
    Răspunzătorii pentru subminarea Economiei Naționale trebuiesc trași la răspundere.
    Averile ilicite reintoarse înapoi către popor și recladirea României !
    Simplu.

  3. Daca romanul nu isi cere drepturile acum si II lasam CA pe ei cu Ciolos in frunte deja am luato prost !
    NO SA NE IERTE NICI MORTI DIN 89 ..NICI ACESTIA DE AZI

  4. Eu cred că ROMÂNIA se scufundă !!! Dispare !!! Pulimea de străini vor resursele noastre , pământurile , apele , pădurile , iar pe noi ne vor săraci şi proşti ! Clar ?

  5. Cum ce facem…ceea ce am facut din ’89…pana azi,stam cumintzeei…sii privim cum isi bat joc de neamul sii tzarisoara noastra…toate leprele penale…bllllleeeeeeaaah…!

  6. Si ce, PETROM SA, BCR, ROMTELECOM, ROMGAZ, TRANSELECTRICA, HIDROCENTRALE SA, pe ce pierderi erau ele de au fost date ? Si daca INDUSTRIA SIDERURGICA era pe pierderi de ce CS GALATI, de exemplu, in 11 luni dupa privatizare era pe plus cand cei mai mari specialisti din lume au spus ca daca cifrele sunt reale combinatului ii trebuie cca 7 ani ca sa revina pe plus. Deci cifrele erau facute din pix ca sa il poata da pe doi lei ca nerentabil. La fel s-au inchis minele de aur sub pretextul ca sunt secate ca acum firmele canadiene sa scoata exact din aceleasi mine sute de tone de aur, mii de tone de argint, mii de tone de cupru, uraniu si multe alte metale rare care pentru avocatii, procurorii, scriitorii, marinarii, etc din conducerea tarii nu inseamna nimic ei stiind ca aurul este valoarea maxima pe lumea aceasta. Ceea ce in mod limpede e o grava eroare.

  7. la mine in casa nu-mi dicteaza nimeni !! m-ai imprumutat cu un leu si vrei inapoi 2 ? ok ! dar asta nu inseamna ca-mi impui tot ce-ti convine tie ! iti dau banul si pa Ilie ! la mine-n tara,eu sunt stapan !!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.