Franța, declin inevitabil

Am fost obişnuiţi să vedem în ţările occidentale un model şi să-i privim cu oarecare invidie pe cetăţenii acestor state care trăiesc, aşa cum ni se spune, ceea ce noi doar putem visa. De aceea, orice alt tip de informaţie despre felul în care trăiesc nu poate veni decât ca o surpriză pentru noi.

Ştiri disparate despre unele cazuri de corupţie sau unele informaţii despre lipsa de entuziasm a francezilor faţă de Uniunea Europeană mai răzbat din când în când imaginii idilice pe care ne-o cultivă mass-media despre această ţară.

Altfel am percepe însă ”lumea bună” occidentală, ţările noastre model, şi altfel ne-am vedea viitorul dacă am percepe în profunzime unde duce drumul spre care politicienii ne-au angajat ţara, cum se raportează la ţările lor occidentalii înşişi.

 

«Sondajul Franţa 2013: noile fracturi» ne poate ajuta în acest sens.

82% dintre francezi cred că „oamenii politici acţionează în principal în interesul lor personal”.

62% – „majoritatea politicienilor sunt corupţi.”

72% – „sisitemul democratic funcţionează prost în Franţa.”

58% – „jurnaliştii îşi fac prost treaba.”

72% – „jurnaliştii nu vorbesc despre adevăratele probleme ale populaţiei.”

73% – „jurnaliştii nu sunt deloc independenţi, cedează la presiunile politicului.”

50% – „declinul Frantei este inevitabil.’’

90% – „economia franceză a regresat în ultimii ani.”

63% – „cultura franceză a regresat în ultimii ani.”

60% – „mondializarea este o ameninţare pentru Franţa.”

66% – „întărirea puterii de decizie a ţării noastre, chiar dacă aceasta înseamnă reducerea puterilor europene.”

87% – „ţara are nevoie de un şef de stat puternic, care să reinstaureze ordinea.”

86% – „autoritatea este o valoare mult prea des criticată astăzi.”

70% – „în ţara sunt prea mulţi străini.”

62% – „nu mă simt la fel de acasă cum mă simţeam înainte.”

74% – „Islamul este o religie netolerantă, care nu se potriveşte cu valorile societăţii franceze.”

Principalele preocupări ale cetățenilor francezi sunt: şomajul – 56%, puterea de cumpărare – 41%, viitorul sistemului de pensii – 27%, taxele şi impozitele – 27%, calitatea serviciilor medicale – 24%, inegalităţile sociale – 19%, mediul – 9%.

Două treimi dintre francezi văd în comunitate un factor de izolare, iar 78% considera că niciodată nu pot fi prea prudenţi atunci când au de-a face cu alţii.

Prin urmare, avem de a face cu o ţară de oameni pesimişti, îngrijoraţi, neîncrezători, suspicioşi, dezgustaţi de sistemul politic şi politicieni, compleşiţi de impusa mondializare şi care au ajuns să se simtă străini în ţara lor. Francezii, la fel ca românii, nu se simt deloc apropiaţi de ceea ce se numeşte ”opinie publică”, mass-media care pretinde că îi reprezintă şi vorbeşte în numele lor. Îi văd pe jurnalişti ca tributari şi angajaţi ai aceluieaşi sistem politic, corupţi şi neprofesionişti.

Aşa cum îi stă bine oricărui mediu intelectual astăzi, departe de a căuta cauzele profunde, sociologii de la institutul care a efectuat sondajul, Ipsos, nu pot face altceva decât să dea vina pe popor pentru aceste rezultate. Ei împart societatea franceză de astăz în cinci categorii: ”burghezi”, ”anarhişti”, ”ambivalenţi”, ”crispaţi” şi ”populişti”, cirticând, bineînţeles, autoritarismul, xenofobia şi extremismul francezilor. Poporul este de vină, cred aceşti intelectuali, sistemul, care, în treacăt fie spus, îi hrăneşte foarte bine pe ei, funcţionează bine, cel mai bine posibil.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.