Investitorii străini îngroapă România!

De 20 de ani, toate discuţiile şi discursurile despre economia României (mai bine spus şi mai actual, economia din România) au în centrul lor nimic altceva decât „atragerea investitorilor stăini” şi „deschiderea (cât mai largă a) economiei pentru investitorii străini”.
Investitorii străini sunt văzuţi ca soluţia-cheie pentru rezolvarea tuturor problemelor economice ale României, şi globale, şi particulare. Asta chiar de către venerabilii economişti. De pe prima pagină a ziarelor, până în centrul gândirii economice a marilor strategi politici, investitorii străini sunt zeii, mesia, iar în aceste timpuri, convingerea este că „investiţiile străine rămân salvarea României”. Toate discuţiile despre economie în România încep şi se termină cu „investitorii străini”. Este un adevărat „mit economic”.
Dacă în mentalul colectiv investitorii străini sunt aşezaţi acum imediat după străinii care veneau cu ajutoare umanitare după 1989, ca nişte binefăcători, această imagine nu este departe de cea pe care o au şi economiştii şi politicienii.

Dar două articole de presă spun lucruri cu totul diferite. Primul, „Investiţiile străine rămân salvarea României” (citiţi aici), este sentenţios şi vorbeşte, în nota obişnuită, despre „oarecare reţineri” ale investitorilor străini, prognoze care „rămân optimiste”, nelipsita „creare de locuri de muncă”, totul menit să arate cât de mult este de dorit ca investitorii străini să deschidă afaceri în România. Acesta este genul de articol pe care îl poţi citi în orice zi într-un ziar din România şi genul de subiect despre care se vorbeşte la orice oră.

De abia al doilea este cu adevărat interesant. „Străinii reinvestesc doar o fărâmă din profituri” (aici) e un articol mai puţin obişnuit pentru presa românească şi este mai puţin dramatic (culmea!), dar vorbeşte despre faptul că „investitorii străini au realocat, în primul semestru din 2010, mai puţin de 100 de milioane de euro, deşi au obţinut câştiguri de ordinul miliardelor de euro în România”. De fapt, au reinvestit la noi doar 75 de milioane de euro, în vreme ce au obţinut profituri de miliarde şi miliarde. Ce s-a întâmplat cu restul profiturilor? Au luat drumul străinătăţii. Adică, au fost reinvestiţi, dar într-o altă ţară, sau au fost cheltuiţi în altă ţară.
Până în acest punct, cele două articole sunt destul de contradictorii, dar mai ales mesajul unanim al economiştilor, care îşi doresc cât mai mulţi investitori străini, pare destul de contradictoriu în raport cu realitatea în care investitorii străini fac bani în România şi îi „exportă” masiv. Cu alte cuvinte, o resursă sau un serviciu este exploatat în România şi transformat în bani prin costuri foarte mici (precum forţa de muncă: salariul unui muncitor din Italia este de 1.150 de euro lunar în vreme ce un român este plătit cu 350 de euro, la o calificare similară), iar banii se îndreaptă spre o altă economie. În condiţiile astea, este destul de uşor de ajuns la concluzia că investitorii străini nu sunt câtuşi de puţin de dorit.
Dar întregul sistem pare croit pentru o asemenea formă de exploatare a României de către străini, nu numai discursul economic. Dacă „nu există statistici oficiale care să arate ce profituri totalizează firmele străine în România” (Ilie Şerbănescu), în schimb tot ce „investesc” străinii în România este minuţios contabilizat pentru a furniza un indicator extrem de preţios pentru economişti și politicieni: „atractivitatea României”. Valorile oricărei tehnologii sau utilaj aduse în ţară sunt trecute în statisticile oficiale ca „investiţii străine”, fiind înţelese drept câştiguri pentru economia naţională, pe când nu numai că sunt mijloace particulare de exploatare a resurselor şi de obţinere a profitului, dar, în cele mai multe cazuri, nu sunt achiziţionate de pe piaţa internă şi pot fi relocate oricând.
Când investitorii străini decid să-şi mute vreo afacere oarecare din România, logica firească ne-ar spune că aceste relocări de tehnologii şi utilaje ar trebui contabilizate ca pierderi aduse economiei naţionale de către investitorii străini, la fel de firesc cum au fost înregistrate ca „investiţii” în economie iniţial. Dar, iarăşi, pentru aceste „fenomene economice” nu există măcar statistici. Investitorii străini sunt doar “buni”, sunt cei care “aduc bani” şi “creează locuri de muncă”.
Fără să ai minte de economist, sau poate tocmai pentru că nu o ai, ştii foarte bine că orice investitor, şi mai ales unul străin, are „prostul obicei” de a investi cât mai puţin posibil şi de a obţine profitul cel mai mare posibil. Cea mai bună afacere este fără îndoială dată de disproporţia cea mai mare dintre investiţie şi profit. Deci asta este tocmai afacerea urmărită de investitorii străini când vin în România. Şi vin pentru că cumpără terenuri şi plătesc salarii româneşti şi realizează profituri mult peste cele europene. Atât de înstăpânită este această mentalitate de vânzători ambulanţi astăzi încât nimeni nu se mai gândeşte măcar cum ar fi dacă aceste profituri ar rămâne în ţară, un lucru care ar trebui să pară mai aproapiat de firesc.
Cu ce se alege economia românească, la rece gândind lucrurile, în afară de comisioanele şi şpăgile politicienilor şi nomenclaturii, în general? Cu câteva taxe către stat, cheltuite aiurea de aceiaşi politicieni, şi câteva salarii de mizerie plătite unor oameni care sunt exploataţi la maxim, o sumă infimă din profit, adică din resursele transformate în bani prin tehnologia pe care au adus-o. Până la urmă, adevărata investiţie, de care se face mare caz, este tocmai această tehnologie, care aparţine economiei naţionale la fel de mult ca investitorul străin. Dar, „potrivit analiştilor, străinii au realizat în România o treime (34%) din cifra totală de afaceri utilizând doar 16% din forţa de muncă autohtonă”. Adică muncă multă cu cât mai puţini salariaţi. Investitorii străini exploatează la sânge nu numai resursele din ţară, dar şi oamenii. Ei ştiu, într-adevăr, ce au de făcut. Statul român habar nu are, de vreme ce politicienii şi economiştii vorbesc tocmai despre aceşti oameni de afacere ca despre salvatorii României.
Realitatea este că ceea ce reprezintă bucuria economiştilor şi a politicienilor e praful de pe tobă sau firmiturile de la masa investitorilor, cum ar putea fi calificate proporţiile destul de mici din profit pe care străinii le lasă drept impozite/taxe şi salarii. Asta e la mintea oricui, probabil cu o singură condiţie… să nu fii economist sau politician.
În realitate, este vorba despre un sistem prin care, din cauza lipsei tehnologiei (sau mai bine spus prin intermediul acesteia, dacă ne gândim la „lucrarea” lui Roman de a declara, în ’90, industria românească „un morman de fier vechi”), resursele naturale ale României iau drumul străinătăţii, precum într-o veritabilă ocupaţie.

Primul articol, din «Curierul Național»:

Investiţiile străine rămân salvarea României

Chiar dacă investitorii străini au oarecare reţineri de a veni în România, prognozele rămân optimiste
Oamenii de afaceri susţin că investiţiile străine ar putea ajunge anul acesta la 5 miliarde euro
ARIS a primit până acum 17 intenţii de proiecte de investiţii, totalizând peste 930 milioane euro.

Reprezentanţii oamenilor de afaceri, dar şi economiştii cred că investitorii străini vor veni şi în acest an în România, chiar dacă nu în aceeaşi măsură ca anul trecut. Aceştia susţin că investiţiile vor ajunge anul acesta la 5 mld. euro, mai ales datorită investitorilor mari care şi-au anunţat intenţia de a-şi menţine liniile de finanţare în România, cum ar fi Ford, Pirelli, dar şi CEZ.
În plus, Agenţia Română pentru Investiţii Străine (ARIS) a primit în acest an 17 intenţii de proiecte, totalizând peste 930 mil. euro, din partea investitorilor, acestea urmând să creeze aproape 4.000 de locuri de muncă, cel mai mare proiect, de 150 mil. euro, vizând industria siderurgică. „În aceste condiţii, ARIS monitorizează 77 de proiecte de investiţii, aflate în diferite faze, de la intenţie până la implementare, în valoare de şapte miliarde de euro”, a declarat vicepreşedintele agenţiei, Claudiu Preoteasa, citat de Mediafax. El a arătat că cea mai mare investiţie dintre cele 17 intenţii primite în acest an ar putea să fie realizată în sudul ţării şi vizează construcţia unei fabrici în domeniul siderurgic. „Investiţia este de 150 mil. euro, iar în primă fază ar fi create 250 de locuri de muncă”, a precizat Preoteasa, fără să menţioneze numele investitorului, din motive de confidenţialitate.
Intenţiile investitorilor vizează în special domeniul energiei regenerabile, construcţii de maşini pentru industrie, componente auto şi sectorul prelucrării lemnului.
„Chiar dacă investiţiile străine au scăzut în primul trimestru din 2009, faţă de 2008, România îşi menţine avantajele competitive în regiune, respectiv forţa de muncă disponibilă, raportul bun dintre salariu şi calificare, abilitatea angajaţilor de a vorbi limbi străine. În unele ţări vecine scăderea investiţiilor în primul trimestru a fost mai semnificativă”, a afirmat Preoteasa.

Cifrele sunt optimiste

Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), este de părere că cifrele privind investiţiile străine în România în acest moment sunt optimiste, şi ar putea rămâne aşa până la sfârşitul anului datorită investitorilor mari care au spus că-şi vor continua investiţiile. ”Deocamdată cifrele sunt optimiste, volumul investiţiilor străine s-a plasat la o cotă ridicată în primul trimestru, ceea ce ar trebui să ne bucure. Avem o lege care încurajează investitorii străini, şi în plus avem şi promisiunile marilor investitori străini din România, că-şi vor menţine liniile de finanţare. Sunt investitorii de la Titu, de la Ford, Pirelli, CEZ, Petrom care vor să-şi continue investiţiile în România, ceea ce este un lucru foarte bun pentru noi”, a declarat, pentru Curierul Naţional, Cristian Pârvan. În plus, acesta crede că România rămâne atractivă pentru investitorii străini, chiar dacă trece prin momente mai grele.
”Premise sunt, şi unele chiar foarte mari. Eu cred că investitorii străini vor veni în continuare în România, pentru că este o ţară atractivă şi prin fiscalitate, dar şi prin resursele naturale. Cred că anul acesta volumul investiţiilor străine în România va ajunge la jumătate faţă de anul trecut, la circa 5 mld. euro”, a explicat Pârvan.

Oficial ”stăm bine”

„Sperăm că în 2009, an de criză, vom atinge 4,5-5 mld. euro investiţii străine directe, iar după primele trei luni stăm bine, având în vedere că estimarea vizează o reducere la jumătate a fluxului de capital străin faţă de 2008”, a mai precizat oficialul ARIS.

Al doilea articol, din «Adevărul»:

Străinii reinvestesc doar o fărâmă din profituri

Investitorii străini au realocat, în primul semestru din 2010, mai puţin de 100 de milioane de euro, deşi au obţinut câştiguri de ordinul miliardelor de euro în România. Statisticile oficiale arată că profiturile reinvestite de străini în România în prima jumătate a lui 2010 au totalizat doar 75 de milioane de euro.

În topurile celor mai profitabile companii, multinaţionalele domină an de an, raportând câştiguri de miliarde de euro. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este dat de clasamentul „România Top 100 Companii”, realizat anual de FinMedia, din care reiese că puţin peste 60 de firme străine au realizat profituri de aproximativ 2,2 miliarde de euro în anul 2008. Să zicem că în 2009 aceste companii şi-au redus performanţele la jumătate, iar câştigurile lor abia au depăşit miliardul de euro.

În anii trecuţi erau şi harnici, şi darnici

Ce s-a întâmplat însă cu aceşti bani realizaţi în România? Doar despre o mică parte din ei putem spune sigur că au luat calea reinvestirii. Mai exact, 75 de milioane de euro reprezintă profiturile reinvestite de străini în România, în primul semestru din acest an, potrivit datelor referitoare la evoluţia economiei în primele şase luni din 2010, raportate de Institutul Naţional de Statistică.

De menţionat că în aceeaşi perioadă din 2009, străinii reinvestiseră în România profituri de 272 de milioane de euro. „Este limpede ce s-a întâmplat cu profiturile, străinii nu au venit aici să ajute economia, ci să facă bani. Într-adevăr, nu există statistici oficiale care să arate ce profituri totalizează firmele străine în România (statistici care ar fi foarte utile), dar e de la sine înţeles că discrepanţa dintre cât câştigă şi cât reinvestesc este imensă”, ne-a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.

Iată cum au evoluat reinvestirile de profituri străine în anii trecuţi: în primele semestre din 2006, 2007 şi 2008 depăşeau miliardul de euro pe perioadă. În 2009 au scăzut la 272 de milioane, pentru ca în 2010 (primul semestru) să ajungă la numai 75 de milioane de euro… Bani mulţi cu oameni puţini Potrivit analiştilor, străinii au realizat în România o treime (34%) din cifra totală de afaceri utilizând doar 16% din forţa de muncă autohtonă.

Bani mulţi cu oameni puţini

Potrivit analiştilor, străinii au realizat în România o treime (34%) din cifra totală de afaceri utilizând doar 16% din forţa de muncă autohtonă.