Mă uit în jur și-njur uitând I

TineriNimeni nu a prezis exact aşa cum a fost, că USL va câştiga aşa cum a câştigat. A prezis, în schimb, că e iarnă.

Preambul

Mirel şi George au fost la facultate, dar au trebuit să se oprească la un moment dat. După câţiva ani buni la politehnică, părinţii le-au spus că nu mai pot, şi acum o ard prin centru şi ascultă melodii despre care nici autorii lor nu ştiu că există. Atunci când ascultă muzică, îşi spun că parcă ce, dacă erau ingineri parcă ce?

Au avut role, dar nu mai au. Au avut bicicletă, dar nu mai au. Dar nu le pare rău. Iarba-i bună! Iarna le-a făcut un mare rău, mai rău ca turiştilor blocaţi prin cabane la munte şi mai mare ca vara, care nu-i ca iarna. Şi asta e de abia prima dată când ați auzit această propoziţie.

Mirel e din zona gării. Când era mic îşi petrecea vacanţele de vară la bunici. Acolo a văzut prima dată primele pliante electorale, care stăteau îngălbenite pe o oală de lapte. Aveau şi poze, dar el nu le-a luat în seamă. De abia după mult timp şi-a adus aminte de ele. A văzut scris cu roşu: PSD… ceva cu „Oameni pentru oameni”, sau aşa ceva.

George e din centru, chiar din centru. El a fost prima dată la partid cu prietena lui, care avea o prietenă care cunoştea nişte băieţi care erau înscrişi. Ea zicea că nu sunt decât prieteni, dar el parcă nu a crezut niciodată. Se întâlneau prin gară şi mergeau pe străzi îmbrăcaţi în geci galbene pe care scria PNL. Aşa s-a înscris şi el. Aşa era să se lase: când prietena lui i-a scris un off după ce s-au certat că şi-a tras-o cu toată organizaţia. Dar atunci el i-a dat follow lu’ prietena ei cea mai bună cu care ea s-a certat, şi acum e tot în organizaţie. George zice acum că prietena lui cea veche e o curvă şi că părinţii ei îs pedelişti. Portocalii! Despre prietena lui cea nouă nu are ce să zică şi părinţii ei nu fac politică deloc. Taică-su a fost alcoolic, dar acum nu mai e. Mă-sa a fost curvă, dar acum nu mai e.

Ouăle lui Năstase şi Geoană cu Birchall

După prima bere Mirel şi George încep să se certe. Mirel spune că bine le-a mai zis-o Năstase că să-i numere ouăle, dar George spune că e ceva indecent. Mirel se uită întotdeauna urât la el şi se întreabă de ce vorbeşte aşa cu el, că doar erau la o bere… Mai spre ultima bere George îi va mărturisi că nu a vrut să îl jicnească şi că e ceva ce au zis alţii la partid. George spune că Geoană a fost cu Birchall în film, dar Mirel spune că nu. Când George începe să spună că cel din film era foarte dotat, că avea o sculăăăă!, Mirel începe şi el să spună că poate era şi că ce dacă era, că doar e şi el om, na! Dar de când Geoană a plecat de prin partid Mirel s-a lămurit: sigur nu era el! De când s-a făcut alianţa, amândoi sunt însă mult mai reţinuţi, dar tot se mai ceartă, că nu se ştie…

La sfârşit, când Mirel şi George beau unul din coniacul celuilalt din greşeală, în toiul certei, amândoi constată că sunt tot mai convinşi unul de argumentele celuilalt. Ce, parcă nu e adevărat că pe timpul lui Tăriceanu se puteau face împrumuturi? Că te puteai duce cu buletinul să-şi iei chestii? Se putea! Dar, ce, în timpul lui Năstase nu era mai bine? Era! A trecut mult timp şi nu-şi mai pot aduce aminte bine, dar era! Dar acum, că s-au unit…

Brusc, discuţia degenerează în momentul în care Mirel se ridică de la masă în două mâni şi strigă:

– Coa’, noi am putea să facem lucruri cu politica asta!

Dar George e mai pesimist de obicei. El crede că lumea e de căcat şi nu se mai poate face nimic.

George: – Eiiiii…

Cu douăzeci de minute mai devreme

George îi spune lui Mirel că toţi din politică sunt hoţi. Mirel dă din cap negativ ca să se lămurească între timp, până să-i răspundă: adică a vrut să spună că toţi ai lui sau toţi ai lui? Îşi dă seama că el e cu al lui şi aşa că tre’ să fie şi el cu ai lui:

– Poate peneliştii tăi. Şi începe să râdă.

Înapoi la Birchall, sau mai bine Elena Udrea

De câţiva ani vorbesc despre filmul cu Birchall. Subiectul îi uneşte, dar îi şi desparte. Era ea? Nu era ea? Era Geoană? Nu era Geoană? Atâtea întrebări… Au şi pus un pariu pe care nu l-a câştigat nimeni. Sau l-au câştigat amândoi. Nu mai ştiu. Era tot la o bere. Tot de atâţia ani, după asta încep să vorbească despre femei.

Mirel: Ce parcă aia era femeie? Nici nu-mi mai aduc aminte cum arăta.

George: Udrea-i bună!

Mirel: Îi bună, da-i pedelistă.

George: Îi bună, dă-o drecu’!

Subiect închis.

Afară ninge.

Mirel: – Acu’ eram în centru, coa’.

George: Da…

Mirel: E iarnă. Ce vrei? Iarna nu-i ca vara!

George: Te-ai luat şi tu de la Băsescu…

Mirel nu mai are ce să spună, aşa că dă din cap în sus printre înghiţituri.

Mirel: Ce-ai mai ascultat?

Geoarge: Da’ nu mai ştiu. Ascult şi eu aşa…

Mirel: Ai mai găsit ceva?

George: Nu, ce dracu să găsesc?! Nu-i nimic.

Mirel: Nici eu. N-ai unde.

George: Nici nu credeam. Nici nu mai ai unde să pleci. S-a stricat tot şi afară. Nu vezi că vin înapoi.

Mirel: Da… Da’ ce să faci tu afară? Nici nu ştii cum e afară.

George: Cum nu ştiu? Da’ n-am fost de atâtea ori.

Mirel: Da, în excursie… Şi începe să râdă zgomotos.

George: Băi, am fost?

George: Cu părinţii… şi râde iar, în timp ce îi face semn chelneriţei să-i umple farfurioara cu alune. La partid te mai duci?

Mirel: Mă duc.

George: Las’ că acu’ suntem noi la putere. Tre’ să se găsească ceva şi pentru noi.

Mirel: Directori… Hă-hă-hă…

George: Nu chiar directori, coa’, da ceva, că doar, ce, nu am muncit degeaba… Nu?

George: Mi se pare şi normal!

Mirel: Tu cu şefu’ tău ai mai vorbit?

George: Da’ ce te interesează pe tine când vorbesc eu cu şefu’ meu? Toată ziua vorbesc cu şeful meu? Mă sună şi mă întreabă cum să conducă partidu’.

Mirel: Nu mă, ziceam şi eu aşa.

George: Lasă, nu mai zicea.

Mirel: Îl ştii pe ălă? Alexandru, cum îi mai zicea. Care a fost cu noi în noaptea aia cu afişele acu‘… trei ani, la smardoială, când i-am prins pe ăia de la pedeleu că ne rupea…

George: …Care a fost cu noi? A fost cu voi.

Mirel: Cu noi, mă, cu noi.

George: Nu-l ştiu.

Mirel: Ia uită-l, mă! Băiatului viceprimarului care a fost. Viceprimarul. Ăla bătrân, mă, care fusese nu ştiu ce director pe vremea lu Ceaşcă.

George: Ce, mă, eu ştiu toţi comuniştii voştri?

Mirel: Nu, îi ştii pe ai voştri! Şi râde…

George: Dă-l în p… mea! Ăla care venea mereu la depunerile de coroane cu partidu lângă şefu vostru şi vorbea mereu şi dădea din mâini?

Mirel: Da, dom’ le. Se băga în seamă, că aşa-i plăcea.

George: Ce-i cu el?

Mirel: E director?

George: Unde e director? Păi, nu-i prea bătrân?

Mirel: Nu, mă! Fecior’ su. La mediu.

George: Ficior’ su îi ăla care venea mereu cu el şi la ziua tricolorului, şi a limbii…

Mirel: …Şi naţională…, da. Şi stătea în faţă, că îl lua tat’ su în faţă.

George: Ce-i cu el?

Mirel: Nu ţi-am zis că-i director, mă?

George: Păi unde lucra?

Mirel: Ce lucra?! Cică avea o afacere.

George: Păi, ce treabă are el cu mediu, că are nu ştiu ce.

Mirel: …Chimie

George: Şi ce treabă are chimia cu mediu?!

Mirel: Are, cum să nu aibă? Da’ ce crezi că el a intrat cu chimia. Ej prost?

George: …Hai, mă, lasă-mă, că ăla era un băbălău.

Mirel: Băbălău, nebăbălău a intrat.

George: Ce ăla era mai deştept ca noi?

Mirel: Ei, era mai deştept, era mai prost!

George: Tre’ să vorbescu neapărat cu şefu’, coa, că nu se mai poate. Şi ăla mă? …

Mirel: D’ apoi eu?!…

Subiect închis.

Puţin cu Mircea Solcanu şi drepturile homosexualilor

Mirel: Coa’, eu nu pot să-i sufăr pe ăştia. S-o umplut lumea de ei. Am văzut şi la Bucureşti când am fost…

George: Dă-i în p… mea, da’ ce ai făcut la Bucureşti?

Mirel: Da’ nu ţi-am spus c-am fo’ la sor’ mea. Are casă acolo, lucrează la o firmă. Bărba’ su e cu pedeleu, afaceri, combinaţii… Şi-a tras o maşină acu…

George: Cu pedeleu, coa?!

Mirel: Da, ce, bă, te mai pui la d’ astea?

George: Schimbă fă, dă-te dracu!… Mă scuzi, dă-i dracu, fă. Homalăi.

Chelneriţa caută telecomanda scârbită, privind către ceilalţi meseni cu dezgust.

George: Uite ce ţi-i şi la putoarea asta. Uite cum se mişcă. Fă, poate vin la tine şi îţi bag talentele în cur.

Mirel: Las-o, ăi. Vrei să faci iar scandal?

George: Mai adu două beri, da’ dacă te mişti tot aşa…

Mirel: Ăştia tot vrea drepturi şi drepturi mereu. Da’ ce tot atâtea drepturi, că m-am săturat de ei.

E momentul ca George să-şi aducă aminte de principiile liberale pe care le-a mai auzit la unul, la altul, şi să atace decisiv, dar în definitiv problema se pune altfel: Vezi poate te aude ăştia pe la partid că vorbeşti aşa prin crâşme că nu mai fac nimic cu tine. Păi, tu dacă ai fi aşa nu ai vrea drepturi?

Mirel: Cum să fiu eu aşa, băi?! Ai grijă ce vorbeşti!

Aproape de deznodământul politic

Discuţia devine din noi aprinsă când Mirel începe să povestească cum a devenit pesedist.

Mirel: Coa’ să știi de la mine că ăştia de stânga sunt cu oamenii ca mine, ca tine. Să ştii de la mine sau, dacă nu, mai citeşte. Că de asta şi zic: Împreună cu oamenii, aproape de ei. Adică, pentru oameni.

George: Asta era la Antena 1.

Mirel: Lasă, mă, că Antena 1 era cu mereu aproape, sau nu mai ştiu cum era. Ei, că mai fură şi ei… Ce parcă ai tăi nu fură, toţi fură.

George: Păi, cum să nu furi, ce să faci, dacă poţi?! Ce, tu nu ai fura?!

Mirel: Da’ ce, am zis io?!

Subiect închis.

Mirel: Băi, da’ ce mai ninge! Tu îţi dai seama că noi tre’ să mergem acasă?

Mirel: Da, mă, şi mergem, ce?! Ce-ai vrea? Să mergi în tricou pe aicea?! E iarnă, na, şi iarna nu-i ca vara!

Gerge: Io-te la el! Na, eu când am zis… că ce, mă iau după Băsescu.

Mirel nu mai are replică, aşa că e rândul lui să ridice capul în sus printre înghiţituri.

George, care rămăsese dator:

– Coa’, eu zic că cea mai importantă e libertatea, care… ce mai, e o valoare, na!

Mirel: Ce să fac mă cu libertatea ta, dacă eu nu am ce mânca şi nu mă ajută nimenea?! Să mi-o bag în cur?

George: Taci, că nu ştii ce vorbeşti! Păi, ce faci dacă nu ai libertate ca să te mişti, ca să investeşti?

Mirel: …Ia auzi-l, mă, şi pe ăsta! Păi ce să investesc, mă, dacă n-am ce mânca?!

George: Da’ ce, n-ai ce mânca?

Mirel: Ba am, da’ io nu vorbesc despre mine, vorbesc despre… oameni.

George: Care oameni?

Mirel: Păi, oameni, mă, oameni. Care oameni. Oameni. Păi, tu ce crezi, că-i aşa?! Suntem toţi ca noi?! Există oameni care n-au ce mânca! Tre’ să mai cunoşti oleacă din lumea asta, din ţara asta! E bună şi libertatea asta, cum zici că să mergi, că să ai bani, da’ pentru cei care au ce mânca.

George: …Păi, ai văzut?

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.