(Ne)Munca la români

Nemunca la romaniÎn locul sau în ciuda modului tradiţional de a-i privi pe români la muncă, în opoziţie cu un mod de gândire cvasidominant, răspunsul la întrebarea “Cum muncesc românii?” ar putea fi cu totul altul. De toţi banii.. dar mai mult decât atât!
Profund intelectuala sintagmă “munca la români” care clasează de netăgăduit “analistul” isteţ în raport cu ceilalţi, cei mulţi, ar putea căpăta o nouă “valenţă” printr-un studiu pe care monopolul absolut al intelectualismului nu o va lăsa niciodată nici măcar să “transpire”.
Deci, cum stă treaba cu munca asta la noi? Un studiul publicat de reprezentanţa în România a marii companii de audit şi consultanţă PricewatershouseCoopers (PwC) are drept concluzie că “rentabilitatea capitalului uman” (noţiune strict capitalistă) în ţara noastră este cea mai mare din Europa. Când vine vorba despre profitul generat de fiecare salariat pentru fiecare unitate monetară (euro, dolar sau lei) plătită de angajator ca remuneraţie, un salariat român aduce companiei la care lucrează 5.900 de euro pe an, în vreme ce profitul mediu anual adus de un salariat vest-european este de 5.200. În limbaj marxist, România are “privilegiul democratic” de a fi ţara în care “exploatarea omului de către om” este la ea acasă. Şi acest lucru este susţinut de cifre şi statistici!
Ca şi “mentalitatea” cea invariabil proastă, nemunca la români este un alt resort ascuns şi sublim, în acelaşi timp, prin care intelectualiştii de toate soiurile se departajează net de tot restul. Alături de mentalitate, nemunca este o altă prejudecată prin care intelectualiştii îşi procură distincţiile şi ascendentul de care au nevoie. Ei sunt din nou superiori (din start şi din principiu) “mentalităţii” pe care ceilalţi români o au asupra muncii.

Câteva cazuri particulare (rezultatele denaturării conceptului de muncă în comunism) sunt destul şi sunt exploatate la maximum pentru a pune în penumbră fenomene care au schimbat faţa acestei ţări, dar şi o întreagă tradiţie de muncă a României profunde.
Industrializarea, bună sau rea, nu mai poate avea decât un sens peiorativ, ignorându-se cu totul efortul colectiv. La fel şi urbanizarea forţată care a ridicat în decursul unui deceniu oraşe întregi. Ce să mai spui despre colectivizare şi despre munca în agricultură care îi mai face şi astăzi pe români să muncească în condiţii inimaginabile în Vest.
Printr-o judecată strâmbă, scopul (ales greşit în comunism) se confundă cu mijloacele (foarte grele), precum industrializarea sau urbanizarea (de care ţara noastră avea atâta nevoie) sunt confundate cu comunismul.
Efortul impus de Ceauşescu pentru plata datoriilor externe este un alt rezultat al muncii românilor. Un efort care ar fi putut şi ar fi trebuit să aibă consecinţe extrem de pozitive…
Românii pot excela afară în multe domenii, obţinând rezultate cu care orice popor nu ar putea decât să se mândrească. Acest lucru nu se întâmplă în ţara noastră, unde intelectualistul criticist are monopolul absolut asupra conceptului de muncă la români şi îl foloseşte exclusiv în favoarea sa.
Românii din străinătate se disting prin muncă în ochii patronilor, demonstrând că sub o motivaţie pe măsură pot da dovada unei hărnicii şi seriozităţi de multe ori desăvârşite. În afara segmentului “colorat”, pădurea are destul de puţine uscături. Sunt lucruri foarte uşor de verificat şi confirmat care contrazic flagrant modul devenit tradiţioanal de a privi munca la români.
În ultimii ani, pe timp de criză, marxista “exploatare a omului de către om” sau capitalista “rentabilitate a capitalului uman” s-a mărit cu 20%. Ponderea costurilor cu forţa de muncă în cheltuielile totale ale unei firme au coborât în medie sub 10%, faţă de 13% înaintea crizei. În Europa Occidentală, acest indicator este de 22%!
Concluzia este una singură. Faţă de salariile pe care le primesc, românii muncesc şi prea mult, şi prea bine. România este prima în topul european al “rentabilităţii capitalului uman” din cauza retribuirii slabe a forţei de muncă. Dacă în Vest raportul dintre salarii şi profit este de 60 la 40%, la noi este exact pe dos. Prin urmare, aceste din urmă date îi contrazic flagrant pe cei care se vor grăbi să susţină că salariile mici obţinute de români sunt un rezultat direct al rentabilităţii muncii. Nu neapărat! Dar sunt, în mod sigur şi în cele mai multe cazuri, un rezultat al statutului de colonie al ţării în care au nefericirea de a trăi.

Loading...
loading...

5 COMENTARII

  1. Progesul economiei in Romania va fi nul daca se munceste unul cu sapa si 7 cu privitul.De fapt asa se intampla unde se fac reparatii stradale ,unul lucreaza cinci privesc si doi cauta unde sa duca materialele care raman de la factura umflata a reoaratiei.

  2. Nu sânt platiti destul ca sa fie motivati sa se sacrfice in asi pune tot interesul in folosul firmei acolo unde are contract.Ne-a disparut si puterea si interesul de a mai munci mai oameni buni si numai criticati săracul român ca nu el e de vina ci de vina sânt cei care il platesc caci de aia au disparut talente si oameni capacitati cu cunostine generale in meseria pe care o practica.

  3. Democratia trebuia sa ne transforme intrun popor unit si liber cu drepturi dar si obligatii ……pe care nu le-am respectat si astfel am ajuns un popor si un stat derizoriu .
    Nu ne place politica dar nici sapa ori cartea si totusi vrem cat mai multi bani si astfel devenim infractori sau mai bine yis sclavi căci totul are o limita si cei inconstienti platesc foarte scump pentru neatentia lor !
    DESTEAPTA-TE ROMANE !

Lasă un răspuns la Gigi Georgescu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.