România sub ocupație

Romania sub ocupatieDincolo de multitudinea analizelor politico-economice, mie unul, încercând să analizez situaţia noastră, mi s-a deschis în faţa ochilor tabloul unei Românii sub ocupaţie şi, dacă apuci să vezi lucrurile astfel – vă spun!, – nu le mai poţi vedea în vreun alt fel. O Românie de ocupaţi şi colaboraţionişti, uniţi printr-o singură trăsătură comportamentală: inconştienţa.
Dar mai cred (mai văd, de fapt) că, în vremurile noastre, este vorba despre o inovaţie istorică drăcească – dacă îmi permiteţi expresia – de o ingeniozitate şi, de asemeni, complexitate diabolice.
Este ocupaţia cea mai reuşită din toate timpurile, ocupaţia în care ocupatul nu îşi dă seama că se află sub ocupaţie. Ba, mai mult, spune că este liber. Ba, mai mult, spune că munceşte pentru sine. Ba, şi mai mult, nu are nimic împotriva asupririi, a cărei legitimitate o recunoaşte, din lipsa de alternative, din neputinţa de a-şi imagina măcar altceva. Nu este democraţia cel mai bun sistem dintre toate posibile? Dincolo de ea este doar dictatura şi tirania, şi cu toţii ştim ce înseamnă asta …iar poporul spune „Doamne fereşte!” şi îşi scuipă în sân.
Ocupatul este chiar entuzist în a participa la propria asuprire. Este cea mai absurdă și realistă ocupație dintre toate! Cea în care celui sub dominație îi sunt furnizate iluzii, speranțe și surigate, în vreme ce i se ia tot ceea ce îl înconjoară în realitatea apropiată. Aşa-zisa libertate le dă dreptul de a protesta, alegerile, iluzia schimbării, dar aleg între aceiaşi colaboratori ai sistemului şi nimic nu se schimbă niciodată. Dar nici nu ar putea să se schimbe, pentru că aceştia nu îşi iau puterea de la popor, nu îi mandatează să facă nimic poporul. Sistemul le dă puterea şi mandatul, ”jocul democratic”.

Simplu: cât de prost aş fi eu, ca politician, ca, după ce am negociat locul în care să candidez, am cumpărat învoiala și am jurat supunere celor de deasupra mea, după ce am investit o sumă uriaşă într-o campanie electorală, am plătit zeci de argaţi care să-mi împrăştie minciunile în popor, m-am străduit atât să inventez promisiuni noi, fezabile electoral, să am sentimentul că am vreo datorie faţă de electorat? Dar ce legătură are sentimentul cu toată afacerea asta?!
În vreme ce colaboraţioniştii sunt ei înşişi, adică meschini şi tributari propriilor interese, precum în orice ocupaţie, nu pot să nu îşi dea seama că nu îşi datorează puterea, statutul şi avantajele, democraţiei, ca idee, ci tocmai absenţei ei şi… colaborării cu sistemul, sau, ca să o spun mai soft şi mai “popular”, acceptării regulilor ”jocului democratic”. De atunci, vor folosi limbajul dublu: unul pentru negocierile din partid sau externe, pentru posibilitatea de a candida sau a ocupa funcții, şi altul cu poporul, care de multe ori are un rol formal.
Noi nu am înţeles încă sensul expresiei “jocul democratic”, cred. Este chiar un joc, un joc în care banii şi privilegiile se scot la bursă, iar poporul, cu toate straturile sociale şi categoriile sale, formează pachete şi pachete de acţiuni tranzacţionate pe piaţa politică. Cine investeşte mai mult şi mai bine la momentul oportun, alegerile, poate câştiga şi îşi poate maximaliza profiturile. În capitalism, economicul şi politicul merg mâna în mâna, nu? Ca să nu spunem că primul îl trage după el pe celălalt…
Democraţia, cu toate aşa-zisele libertăţi şi alegeri ale ei, este paravanul pentru popor dincolo de care se ţese urzeala fină a clientelismului, care îl face pe orice şef să aibă un şef, iar şefii cei mari să nu poată fi altceva decât clienţii sistemului. Şi aici francmasoneria îşi joacă rolul cel mai potrivit…
Cei mai mulți nu şi-au câştigat nici alegerea şi nici ascensiunea, ci le datorează. Niciunul nu este conducătorul jocului, toţi sunt „făcuţi” de joc, sunt supuşii sistemului, care te face mare, dar te şi coboară… Despre asta se pot scrie cărţi şi chiar s-au scris, numai că nu sunt nici citite şi nici citate.
Ocupaţii se împotrivesc sporadic şi conjunctural oamenilor, colaboraţioniştilor, dar nu ocupaţiei în sine. Îi schimbă între ei, dar chiar nu contează, pentru că planurile acestora se intercaleaza şi se schimbă. Şi guvernele “de stânga” fac politici “de dreapta”, iar cele “de drepta” politici aşa-zis sociale. Dar planurile lor nu sunt planurile lor.
Din 1990 încoace se spune că România a făcut o politică externă unidirecţionată, din lipsa de alternative. Asta e incontestabil! Dar a făcut şi o politică internă asemenea. Autonomia deciziei locale, independenţa sau suveranitatea „constituţională”, nu există decât ca detaliu şi nu pot decât să răspundă la întrebarea: în ce fel sau, mai bine spus, cât de bine sunt puse în practică planurile FMI, ale Băncii Mondiale, ale Uniunii Europene.
Noi ne plângem, chipurile, de lipsa de planuri, de lipsa de idei, de strategii de dezvoltare a guvernelor. Dar ar fi total nefiresc să existe asemenea planuri generale la Bucureşti. La Bucureşti nu se pot face planuri! La Bucureşti se conformează, se adaptează, se respectă, se implementează. „Se conformează la cerinţele…”, „se adaptează legislaţia în funcţie de…”, „se respectă angajamentele faţă de…”, „se implementează politicile…”. De câte ori aţi auzit expresiile acestea? Şi atunci cum să te mai întrebi de ce nu există vreo strategie naţională?! Nu-i mai bună întrebarea: oare cum ar putea să existe?!
Unn alt exemplu care vine în completarea imaginii astea: „revoluţia moldovenească”. Eu am văzut acolo o premieră istorică: revoluţia fără revoluţionari sau revoluţionarii fără revoluţie. Cum vreţi. Poţi să protestezi cât pofteşti, dar nu poţi să schimbi nimic niciodată, pentru că planul general nu îţi apartine, nu e la îndemâna ocupaţilor, ci aparţine ocupaţiei invizibile. Nişte oameni care protestau împotriva unei stări de fapt, fără să aibă soluţii, fără alternativă. Soluţiile erau confiscate din start de sistem, care are alegerile şi schimbările. Sunt ale lui şi nu îi pot fi luate! Sistemul ţi le furnizează ţie, nu invers!
Multe ar putea fi spuse… Nu se spune nimic, deşi e cea mai simplă concluzie de ajuns analizând mersul lucrurilor.
Cele mai simpliste constatări, dar şi cele mai dramatice, pot fi făcute pe stradă. O întreagă naţiune oţărâtă şi mohorâtă, întreţinută în nemulţumire şi frustrare, încât nu poţi decât să te gândeşti că victoria finală a sistemului acesta va veni atunci când nimeni nu o să mai vrea nimic de la viaţă decât să fie lăsat, pur şi simplu, să trăiască.
La fel de simplist, ducând lucrurile mai departe: ocupantul le-a spus la televizor că pot să aibă o casă, iar pentru asta nu trebuie decât să se  ducă la bancă. S-au dus şi acum sunt, pur şi simplu, sclavi. Nu e cazul tău decât dacă ai fost norocos. În rest, este o capcană şi în ea am căzut la un moment dat toţi. E „visul american”, sunt „posibilităţile” pe care, chipurile, ţi le-ar oferi sistemul… Dar sunt vânzătorii de iluzii costisitoare şi potenţial fatale şi o propagandă consistentă, care are libertăți nelimitate, întreţinută prin ceea ce se numeşte reclamă, publicitate.
95% din sistemul bancar românesc este, în prezent, în mâna străinilor. Dar cel mai util de văzut este cine sunt străinii aceştia… Rata şi mai ales dobânda le-o plătim proprietarilor de sclavi moderni… România a fost deja vândută, printre discuții interminabile despre libertăți și alegeri… Şi, în timp ce ţi se spune că faci parte dintr-o naţiune proastă, cu un trecut dubios şi fără viitor, în timp ce ești îndreptat în toate direcțiile unei culturi informe, în timp ce ești diversificat până la imposibilitatea logică de a te mai alinia unui ideal comun, în timp ce ești supus un tir nesfârșit de informații nerelevante, dar colorate ca să-ți ia ochii, în timp ce ești martorul unui criticism furibund care nu lasă nimic în picioare, în timp ce trăiești în mijlocul unei confuzii generale și ți-ai pierdut și iluzia de a te regăsi, ţi se taie ultimele posibilități de rezistenţă, ultimele puteri. Ocupația tinde să fie absolută, totală! Iar tu continui să vorbești despre libertăți și alegeri…

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Eu va multumesc pt. toate articolele scrise.Nu stiu citi romani va inteleg sau pricep ceeace dv.scrieti.Vom vedea pe viitor.Va multumesc pt. ce scrieti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.