Chevron, drept la țintă!

Cu toată opoziţia “democratică” a comunităţilor locale, Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat pentru corporaţia americană Chevron trei certificate de urbanism: în satul Păltiniş, comuna Băceşti, în satul Siliştea, comuna Pungeşti, şi satul Popeni, comuna Găgeşti. Aceste certificate permit companiei americane ridicarea sondelor care vor începe explorarea solului în căutarea depozitelor de gaze de şist, pasul premergător expoloatării prin extrem de periculoasa metodă a fracţionării hidraulice. Chevron are concesionată în judeţ o suprafaţă de 1,6 milioane de acri. Americanii ştiu cum se procedează ”democratic” pentru a ajunge drept la ţintă: în vreme ce grupurile care se opun sunt ţinute la distanţă, corporaţia se străduieşte să câştige bunăvoinţa autorităţilor locale şi populaţiei prin promisiuni şi pe mici favoruri.

Zeci de mii de bârlâdeni s-au pronunţat cât se poate de clar împotriva exploatării gazelor de şist în vara anului trecut prin proteste de stradă la care autorităţile locale, în frunte cu preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, au participat cu mare aplomb. Se întâmpla înainte de alegerile locale, în vreme ce chiar actualul prim-ministru Victor Ponta susţinea că guvernul său nu va permite exploatarea gazelor de şist. În luna noiembrie a anului trecut, acelaşi politician a transmis investitorilor americani că atmosfera generală pentru investiţii este favorabilă.
Acum, la fel ca Guvernul, autorităţile locale din judeţul Vaslui abordează acest subiect ca şi cum voinţa populaţiei ar conta prea puţin.
La finele anului trecut, Consiliul Judeţean Vaslui a emis trei certificate de urbanism pentru Chevron România Exploration and Production SRL, necesare efectuării lucrărilor de amenajare şi foraj pentru punctele de lucru Păltiniş 1A, din comuna Băceşti, Popeni, comuna Găgeşti, şi Siliştea, comuna Pungeşti.
De cealaltă parte, cei care se opun proiectelor corporaţiei americane şi slugilor lor politice autohtone s-au organizat la nivel local în mai multe organizaţii, cea mai vocală fiind Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlad, care promite că va intra în luptă prin proteste de stradă.
„După cum prea bine se vede, noi nu suntem prea importanţi pentru cei de sus. Cel puţin asta lasă să se înţeleagă cei din guvern şi cei de la Consiliul Judeţean Vaslui. Doar un nebun ar fi putut să creadă, în primăvara anului trecut, că vom avea sprijin ferm din partea guvernanţilor, că vom avea un moratoriu care va stopa pe termen nelimitat proliferarea acestui dezastru ecologic”, a declarat Lulu Fânaru, membră a Grupului de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlad.
Versaţi şi versatili, cei de la Chevron ştiu cum să atingă punctele sensibile ale autorităţilor locale şi ale oamenilor simpli. În vreme ce liderii de la judeţ au fost “câştigaţi” prin schimbarea politicii de partid în privinţa exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, cei locali se mulţumesc şi cu câteva puţuri de mare adâncime forate odată cu prospecţiunile companiei. Practic, unde se fac găuri în pământ la peste 3.000 de metri adâncime pentru a constata concentraţia gazelor de şist, este loc şi de câteva găuri pentru a da apă oamenilor din sat. Astfel vrea Chevron să schimbe percepţia ”opiniei publice” din localităţile în care se fac forări. Primarii din localităţile vizate au fost deja câştigaţi de ”oportunităţile de afaceri”, compania urmărind acum să devină populară printre oamenii de rând, care trebuie să fie făcuți să-şi uite preocupările pentru viaţa lor şi a copiilor lor, pentru câteva avantaje mărunte, multe dintre ele iluzorii.
Cum stă bine oricăror ”democraţi” care se repectă, capitaliştii americani, în aceeaşi dulce colaborare cu politicienii români, au ”prelucrat” între timp şi justiţia, pentru ca nimic să nu stea înaintea planurilor lor de profit.
Lupta vasluienilor a primit o lovitură şi din partea justiţiei române. Anul trecut, Grupului de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlad a iniţiat două acţiuni judecătoreşti împotriva Guvernului României, solicitând anularea licenţelor de explorare/exploatare obţinute de Chevron, respectiv suspendarea acestor documente până la finalizarea primului proces.
„La procesul cu suspendarea licenţelor, s-au derulat şapte termene la Curtea de Apel Bucureşti. Până nu cu mult timp în urmă, am avut chiar semnale clare că justiţia română îşi va face datoria, mai ales că instanţa respinsese nouă dintre cele 10 argumente aduse de reclamat. În momentul în care s-a ajuns la sentinţă, am avut parte de o surpriză cât se poate de neplăcută. Probabil, la presiunea guvernului, justiţia română a căutat şi a descoperit că trebuie înlocuit judecătorul cu altul, care are certificat ORNISS. Chipurile, judecătorului vechi nu i se permitea accesul la documente secrete.
Ne-au dat un alt judecător, care, la ultimul termen, pe 8 ianuarie, cu toată argumentaţia ştiinţifică şi faptică din dosar, a respins acţiunea noastră. Este incredibil!”, a declarat generalul în rezervă Nicolae Rotaru, membru al Grupului de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlad.
Oamenii sunt siguri că şi procesul privind anularea licenţelor va avea aceeaşi soartă.
Politica Chevron este veche şi verificată. Cam astfel merge treaba acolo unde ajunge imensul concern american. Să luăm ca exemplu Ecuadorul: exploatări pe scară largă în sol, care se soldează cu poluări devastatoare pe zone întinse; Chevron investeşte din imensul profit în câteva acţiuni umanitare care vor deveni arhicunoscute la nivel naţional, cu puternic impact asupra publicului, urmărindu-se ca prezenţa multinaţionalei să fie percepută drept o binefacere, mai puţin de către cei care au avut direct de suferit, bineînţeles. În cele din urmă, în Ecuador nu le-a mers.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În aproape trei decenii de forări în această ţară, Chevron a aruncat milioane de galoane de deşeuri toxice care au ajuns în sursele de apă ale populaţiei. Rezulatatul: o criză umanitară care a afectat mii de oameni care locuiau în comunităţile indigene de fermieri. Chevron a folosit orice truc legal pentru a amâna o rezoluţie asupra cererilor comunităţilor afectate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“Patentul” este pe cale să fie introdus în România, iar efectele sunt garantate, cel puţin atâta timp cât ţara noastră va schimba între ei aceiaşi politicieni anaţionali.
Într-un comunicat Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlad ia o poziţie fermă faţă de acest subiect, prin prisma ultimelor evenimente: „Deşi în Europa sunt ţări care prin lege interzic utilizarea fracturării hidraulice (Bulgaria şi Franţa), altele au moratorii în acest sens (Germania, Marea Britanie, Olanda şi Danemarca – încă din 2011, iar Belgia din 2012), guvernanţii noştri de ieri şi de azi ne-au trădat, ne-au minţit şi ne umilesc prin faptul că acceptă aceste nenorociri pentru poporul care i-a ales. În aceste condiţii, iată că şi actualii guvernanţi, după ce în două campanii electorale erau împotriva licenţelor acordate şi criticau aspru pe foştii guvernanţi, reuşind să determine populaţia României să-i voteze în procentele cunoscute, imediat după ce au ajuns la putere şi-au schimbat atitudinea, demonstrând că nici pentru ei viaţa noastră şi a copiilor noştri nu au valoare”.

Tehnologia fracţionării hidraulice, care va fi folosită pentru a extrage aceste gaze de şist ridică mari semne de întrebare şi este considerată o tehnologie extrem de controversată şi de nocivă pentru mediul înconjurător.

Profesorul Vlad Codrea, expert în geologie şi paleontologie, de la Universitatea «Babeş Bolyai» din Cluj Napoca: „Înainte de orice, o precizare: meseria mea de geolog mă îndeamnă să încurajez orice exploatare de substanţă utilă care poate duce spre un plus de bunăstare a comunităţilor. Aşadar nu sunt un opozant a priori al gazelor de şist. Desigur, în cazul specific de la Bârlad se pot naşte unele îngrijorări, în special din cauza secretomaniei care pluteşte în jurul subiectului. Înainte de toate ar fi interesant de ştiut exact la ce adâncime se găsesc rocile care vor fi exploatate, fiindcă efectele pot fi diferite în funcţie de adâncimea colectorului de gaze. Esenţială este tehnologia utilizată, fiindcă dacă construcţia sondelor nu va fi impecabilă – mă refer concret la tubaj şi cimentare – atunci şi efectele colaterale pot fi nefaste. Ebadările de fluide în colectori secundari – inclusiv în acviferele freatice (pânza de apă freatică, n.r.) – sunt şi posibilie şi periculoase. Exemple de astfel de accidente pot fi găsite şi în istoria recentă a exploatărilor româneşti de hidrocarburi. Aşadar, nu este o problemă că acest gaze s-ar exploata, importanta este cum se va face această exploatare şi, nu în ultimul rând, cui revin foloasele şi în ce proporţii.”
Toate beneficile de pe urma exploatării acestui zăcământ vor reveni firmei americane Chevron. Gigantul american a cumpărat, în februarie 2011, de la firma Regal Petroleum dreptul de concesionare al perimetrului de la Bârlad, contra sumei de 25 de milioane de dolari. În vara lui 2010, cei de la Regal Petroleum au obţinut de la guvern prelungirea perioadei de concesiune a perimetrului de la Bârlad cu doi ani şi jumătate, de la 1 septembrie 2010 până la 31 martie 2013. Regal Petroleum trebuia să deruleze un program de lucru de cel puţin 5,1 milioane de dolari, care includea noi operaţiuni de explorare, dar şi angajamentul de a săpa un puţ de sondare la 2.500 de metri adâncime. Numai că, între timp, a cedat dreptul de concesionare a acestui perimetru de la Bârlad americanilor de la Chevron. Cele 25 de milioane de dolari plătite de acest gigant arată că miza este foarte mare. Altfel americanii nu ar fi plătit 25 de milioane de dolari, dacă n-ar fi fost vorba de un “pot gras”.
„Generarea de mişcări seismice peste o anumită amploare nu are de ce fi benefică niciunei zone. Sigur, sunt situaţii în care microseismele sunt benefice, dar în astfel de cazuri se estimează exact amplitudinile. Însă, o tehnologie insuficient de bine pusă la punct, sau o execuţie slabă ori mediocră, pot fi riscante. Problema este că România nu are experienţă în studierea impactului asupra mediului al unor astfel de exploatări. De aceea este necesar să luăm aminte la experienţa deja câştigată de alţii. Dacă studiile de mediu din alte ţări evidenţiază efecte nocive, atunci fără îndoială că exploatarea se cere ori supusă unui control deosebit de strict, ori, la limită, evitată. În mod normal ar fi fost necesare consultări publice, în care datele să fie expuse de o manieră transparentă şi în care specialişti din diverse domenii (geologi, protecţia mediului, sănătate etc.) să îşi fi putut expune clar punctele de vedere. Dacă o ţară ca Franţa are rezerve atât de radicale, atunci ar trebui să receptăm corect acest mesaj. Este o ţară cu respect şi responsabilă faţă de cetăţean. Pe bulgari îi înţeleg şi mai bine, fiindcă ne aflăm în proximitatea lor, iar unul din perimetrele vizate este în Dobrogea meridională. Şi apoi, la Agenţia Naţională de Resurse Minerale a României influienţa politicului apasă greu asupra deciziilor.”

Gazele de şist nu diferă cu nimic faţă de cele din zăcămintele “tradiţionale”, însă diferenţa este dată de faptul că sunt captate în structuri geologice extrem de dificil de accesat şi, prin urmare, necesită tehnologii pe măsură de extragere. Tehnologia pe care o vor folosi cei de la Chevron constă în pomparea a milioane de litri de apă, amestecate cu substanţe chimice care dizolvă rocile, pentru a elibera gazele prinse în ele. Această tehnologie este extrem de nocivă pentru mediul înconjurător, lucru ce a făcut ca mai multe state din Europa să o interzică.
Conform specialiştilor şi ecologiştilor, urmările folosirii unei astfel de tehnologii sunt extrem de nefaste. Apa care este injectată la adâncimi de până la trei kilometri este amestecată cu o multitudine de substanţe toxice, extrem de periculoase pentru tot ceea ce înseamnă organism viu. Acestea pot provoca arsuri ale pielii şi căilor respiratorii, pierderea mirosului şi a gustului, căderea părului etc. Pe de altă parte, odată cu gazul eliberat din roci, se ridică la suprafaţă şi apa otrăvită şi, automat, poate infecta câmpul acvifer din zonă. Este bine ştiut că în întreaga zonă a Bârladului puţurile de adâncime sunt principala sursă de apă potabilă, iar dacă sondele Chevron îşi vor începe activitatea, atunci sunt şanse extrem de mari ca acestea să fie otrăvite.
Pe lângă poluarea apei subterane, tehnologia fracturării hidraulice provoacă un alt şir de nenorociri. Este vorba despre declanşarea unor mişcări sesmice în toată regula, adică a unor cutremure. Iar cei care au stabilit acest lucru fac parte din agenţii şi instituţii guvernamentale americane, precum Agenţia pentru Protecţia Mediului, Armata Statelor Unite şi Institutul de Studii Geologice al SUA. Toate acestea, în baza unor studii ştiinţifice amănunţite, au reuşit să stabilească, în cele din urmă, cât de nocivă este tehnologia fracturării hidraulice.
Armata SUA şi Institutul de Studii Geologice au stabilit clar că injectarea apei în formaţiunile stâncoase de la mare adâncime provoacă cutremure. Spre exemplu, în Oklahoma, unde există foarte multe exploatări de acest gen, în 2010 au avut loc nu mai puţin de 1.047 de cutremure, în condiţiile în care, până atunci, numărul mişcărilor telurice nu depăşea 50. Specialiştii geologi şi militari americani au stabilit clar raportul de cauzalitate cu tehnologia fracking-ului (cum mai este denumită fracturarea hidrologică), care este folosită din greu pe siturile de exploatare din acest stat american. Istoria s-a repetat şi în Marea Britanie, în Lancanshire, unde o altă corporaţie a folosit aceeaşi metodă şi activitatea seismică a crescut simţitor. Cum Bârladul se află în imedata apropierea a uneia dintre cele mai active zone seismice din ţară (zona Vrancea), care de-a lungul istoriei a provocat cutremure cu pagube imense şi mari pierderi de vieţi omeneşti, fracţionarea hidraulică poate avea efecte devastatoare!
Toate acestea au atras atenţia comunităţii internaţionale, iar unele state au şi reacţionat în consecinţă, dând dovadă de înţelepciune. Astfel, state precum Franţa şi, cel mai recent, Bulgaria, au interzis cu desăvârşire exploatarea gazelor de şist pe teritoriul lor. Asta în timp ce statul român nu dă nici un semn că i-ar păsa de sănătatea cetăţenilor săi şi a mediului înconjurător.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.