Manualul de falimentări

HidroelectricaÎnchipuiţi-vă că politicienii români ar fi capabili să se unească pentru prima oară într-un proiect comun? Ce ar putea privi acesta? Cărui scop înalt îi va putea fi dedicat? Ce strategie vor avea sub ochi la final?
Noi credem că o asociere trans-politică s-ar putea realiza într-un singur scop: falimentarea şi vânzarea industriei rămase, în scopul obţinerii de comisioane şi şpăgi, de profituri, rațiunea de a fi, politician, a oricărui politician român. Asociaţia nu ar mai dori să mai lase nimic la voia întâmplării şi ar lucra la un program, un proiect de ţară, primul din istoria democratică, în care totul va fi vândut, iar ei, cu toţii, vor avea conturi colosale în bănci din Elveţia, vile de-a lungul şi de-a latul ţării şi în cele mai cunoscute destinaţii turistice, dar şi reputaţie şi prestigiu personal, în prezent, şi un loc senin în manualele de istorie. Totul va purta la final eticheta de „perfect democractic” și rezultat din jocul unor factori la fel de democratici.
În centrul proiectului s-ar afla manualul de falimentare a unei unităţi economice, ce s-ar putea concentra foarte bine pe exemplul concret şi strălucit al Hidrotehnica.

Cum se falimentează o societate care ia apa şi o transformă în bani? O asemenea unitate economică nu poate decât să producă profit, deci este foarte greu, dar nu imposibil.
Prima etapă constă în căutarea şi numirea celei mai proaste conduceri posibile, care, pe lângă această calitate atât de apreciată, mai trebuie să fie şi pe deplin obedientă politic.
Odată îndeplinită această condiţie prealabilă, se va lucra pe cele două tablouri, presupus a fi distincte, care vor deruta atenţia publică. Pe de o parte, regia va fi autonomă şi independentă legal, până la statutul de stat în stat. Pe de altă parte, conducerea şi politicile sale economice se vor afla sub comandament politic, de la desemnarea managementului, până la semnarea unor contracte preferenţiale şi păguboase. Ambele planuri vor concura la rezultatul scontat.
Într-o a doua etapă, se vor semna cele mai proaste şi păguboase contracte, precum cele semnate de Hidrotehnica, în care, în doar câţiva ani, s-au pierdut 1,1 miliarde de euro. Până la deznodământ, această etapă lungă şi benefică asigură motivaţiile mai mult decât suficiente pentru continuarea luptei. Firme şi firmuliţe vor fi implicate în acest concurs vesel de devalorizare, fiecare politician trăgând din greu la acest efort în fucţie de depărtarea sau apropierea sa de puterea guvernamentală în această perioadă sau de puterea din locul geografic în care funcţionează unitatea. Căpuşarea este astfel deosebit de importantă prin profiturile intermediare semnificative pe care le poate oferi în procesul de aducere către faliment a societății.
O etapă importantă este semnarea contractul colectiv de muncă care poate să nu aibă nicio legătură cu economia naţională, nici cu nivelul de trai din ţară, nici cu …nimic, pentru că doar este vorba despre o regie autonomă. Aici, acest plan, al autonomiei, serveşte cel mai bine scopului final urmărit. Prin acest contract se pot pierde bani serioşi, astfel că trebuie avut în vedere cu maximă seriozitate. În acest fel, femeia de serviciu se aduce la nivelul salarial al unui director de bancă. Angajaţii nu vor spune nimic, din simplul motiv că …nu sunt proşti, iar spiritul consumismului le domină îndeajuns viaţa de fiecare zi încât să nu poată avea idei contradictorii privind ziua de mâine. Doar presa se va mai sesiza şi va trece subiectul la senzaţional din când în când, dar trece…
Angajaţii vor primi telefoane mobile, reduceri la produsele companiei, vacanţe decontate, tichete de masă, abonamente la sală, precum la cele mai mari şi mai profitabile companii multinaţionale din lume, ca Microsoft, Procter & Gamble, J.P. Morgan, Apple, Goldman Sachs, Coca-Cola, L’Oreal, IBM, BMW, Johnson & Johnson, General Motors, Nike, Oracle, BP, Philips, Bayer, Bosch, Lenovo, BASF, Ericsson, ABB.
Din acest motiv, modelul Hidrotehnica de falimentare este cel mai bun: angajaţii de la Hidrotehnica primesc 70 beneficii cu 300% mai mari faţă de salariul de bază.
Aceste condiţii fiind îndeplinite, falimentul se va produce neîntârziat şi va fi un succes deplin. Dar pentru un faliment garantat, planul trebuie dus mai departe chiar şi atunci când compania va intra deja pe pierderi. Politicienii viitorului se vor inspira din acelaşi succes al Hidrotehnica, care plătea prime de vacanţă de 30 de milioane de lei; 21 de milioane pentru deplasări ale personalului din şi de la serviciu; 13 milioane de lei diurne pentru delegaţii; 18 milioane de lei sporuri de fidelitate şi prime jubiliare, 31 de milioane lei prime de vechime. Compania acorda sporuri băneşti la decesul socrilor, bunicilor sau nepoţilor; pentru formare profesională, zile plătite pentru studii, ore suplimentare plătite cu 200% din salariul de bază, sporuri pentru fidelitate neîntreruptă faţă de companie.
Un pas important în falimentare vine atunci când compania îşi trage ultimele suflări. Este cunoscut că spectrul falimentului poate aduce câteva măsuri de eficientizare, precum tăierea cheltuielilor administrative, salariale, sau disponibilizările. De aceea, contractul colectiv de muncă trebuie foarte bine elaborat. Doar astfel disponibilizările, în loc să salveze compania, o vor înmormânta definitiv, prin sumele care vor trebui plătite celor eliberați odată cu asta. Trebuie ca falimentul să nu poată fi evitat cu niciun preţ!
Trebuie urmat acelaşi model perfect al Hidrotehnica: disponibilizaţii vor primi 48 de salarii compensatorii, iar pensionarii echivalentul a 12 salarii.
Fiecare politician român va învăţa de pe acest manual pentru a şti cum să procedeze pe viitor în scopul obţinerii unor câştiguri financiare uriaşe în cel mai scurt timp şi susţinerii financiare a partidului.
În ultima etapă, oamenii politici vor primi sprijinul nepreţuit al FMI, care va cere privatizarea în numele „datoriilor”, a „eficientizării” şi altor notiuni cu care poporul a fost deja obişnuit şi a ajuns să creadă în valoarea lor intrinsecă.
Aceluiaşi popor i se va expune situaţia deplorabilă din companie şi va fi avertizat că, dacă lucrurile vor continua aşa, va fi pus el să plătească. Astfel poporul va ajunge să ceară el însuşi privatizarea unei companii care cu câţiva ani în urmă mergea pe profit şi în condiţii normale nu i se putea întâmpla altceva decât să facă profit în continuare. Fără aceste eforturi necesare ale politicienilor de a o submina din interior prin contracte preferenţiale şi cheltuieli extravagande.
Este important ca nimeni să nu fie responsabil pentru situaţia în care a ajuns compania, pentru a nu se crea un precedent periculos. Altfel, niciun director nu s-ar mai angaja într-un asemenea efort de subminare, ştiind că ar putea plăti penal la final sau peste ani. În acest scop, atenţia publicului va fi împărţită în o mie de direcţii: de la criza mondială, devalorizarea leului, încălzirea globală, poziţionarea lui Venus în raport cu Marte… Nu este atât de dificil. Analiştii economici şi politici vor fi chiar bucuroşi să poată explica fenomenul prin prisma prea-plinului cunoaşterii lor teoretice sau impresiilor personale cât mai distincte şi neaparat sclipitoare. Trebuie subliniat că tot ce s-a întâmplat negativ în ultimii ani şi a intrat în conştiinţa publicului ca atare a concurat la falimentul companiei.
Dacă totuşi măcar o parte a presei se concentrează asupra conducerii, politicienii îşi vor folosi influenţa pe care o au în celelalte instituţii ale statului, precum cele ale justiţiei. Dacă chiar nu se poate şi, în ciuda petardelor şi fumigenelor aruncate sub nasul presei, o parte a sa va continua să caute vinovaţi, directorului i se va mulţumi pentru serviciile prestate şi va fi destituit. În cel mai prost scenariu posibil, cu unele scurgeri sau dezvăluiri incendiare ce şochează publicul, va primi câţiva ani cu suspendare.
Ca regulă însă directorul va fi mutat pe o poziţie mai puţin vizibilă, ca director al unei companii mai mici care trebuie falimentată, pentru că politicienii nu se pot lipsi de expertiza sa în marile încercări ale vieţii şi politicii ce le rezervă viitorul.
În ultima etapă va fi invitat un investitor strategic care ştie de ce mină de aur are parte. Acesta va fi prezentat dintr-un bun început opiniei publice ca un salvator, un erou al neamului, dacă va fi un autohton, sau cât se poate de „strategic”, dacă este străin. El va cumpăra compania cu tot cu datorii practic pe mai nimic, promiţând să facă investiţii, în vreme ce va cumpăra totul la preţul de fier vechi, pentru că tocmai acest fier vechi va scoate la vânzare pentru a-şi amortiza investiţia din acte. Adevărata investiţie va fi în parandărăturile oferite celor care de câţiva ani au muncit rodnic la falimentarea companiei. Astfel lucrarea e gata!
Acest scenariu este cu mult mai puţin imaginativ decât v-aţi putea închipui…

Loading...
loading...

9 COMENTARII

  1. Banuiesc ca nimic nu-i nou din ce spuneti. Incepand cu SUA si terminand cu Europa de vest statul nu se mai implica in productie dupa ce a terminat marile proiecte economice, privatizand. Clar occdentu a venit sa cumpere noi am zis pas iar ei au trimis niste jigodii care pot corupe si lucrurile au ajuns in stadiul asta. In conditiile in care vestul administreaza colectarea de taxe de la producatori fara a se implica in activitatea propriu-zisa lucrurile sunt in regula. Rau este ca evaziunea este mare in Romania fata de vest.

  2. Propuneti “profesori ” care sa fie “coordonatori de doctorat “in distrugerea tarii . PETRES ROMANOS , VACAROIES ,CIORBARUS si mai multi PARLAMENTARIOS……(lista continua)

  3. revolutia romana ti-a dat dreptul
    sa te manifesti ca stapan in tara ta romanule
    ca sa reusesti asta trebuie sa inveti singur cum se face
    nu oricine poate fi patron , in tara ta romane tu esti patron.
    ia vezi , mi se pare mie sau angajatii tai isi cam fac de cap ?
    ai putea reduce numarul lor cu 3/100 daca nu par absolut in regula .
    angajati altii 2,7/100 in loc pentru un minim de progres in zona cea ma deficitara, din zona celor ce au acordat contracte reducerea ar putea fi de 47/100 .

  4. Statul roman descurajeaza in continuarea initiativa privata prin multimea de hartoage si taxe pe care care trebuie sa le plateasca un om care vrea sa-si faca firma. In Germania exista un minister special pentru micile intreprinderi.

  5. deja sa vandut aproape tot, doar ce tine de infrastructura, sosele, cai ferate si birourile cu taxe si impozite au mai ramas, sa speram ca nu le vand si pe asteam ca atunci mai bine plecam si noi precum arabi dar direct in America, ca tot ne ameninta americani cu izolarea toatala pe noi si bulgari, ca pe vremea comunismului si a razboiului rece, daca nu-i lasam sa scota gazul de sist si aurul de la Rosia Montana in UNESCO World Heritage. o zi buna !

  6. Acesti infractori care au pus la cale distrugerea economiei acestei tari vor plati cu virf si indesat cu chirie pe casa facuta abuziv si fara a fi mostenitor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.