Sătenii din Hreasca vor să fie izolați din nou


Girafa in zapadaDupă ce s-au făcut atâtea eforturi ca să fie scoși din izolare, printr-o concentrare teribilă de eforturi ale responsabililor și ale presei, pentru a se arăta că se poate ceea ce în alte locuri nu se putea, deszăpezirea, în loc să arate recunoștință față de autorități, sătenii din Hreasca s-au adunat în centrul satului pentru a protesta împotriva măsurii.

Breakingnews (știri de te rup): La această oră, sătenii, bătrâni, tineri și copii, adună zăpadă de pe unde pot și o duc pe drumul deszăpezit.

Reporterul nostru a stat de vorbă cu oamenii.

Rep.: Păi, vreți să rămâneți așa, rupți de civilizație?

Omu’ 1: Care civilizație, dom’le?! Asta e civilizație?! Păi, de când ne-au deszăpezit ăștia, am aflat că vine iar criza, pensiile ni-s în pericol, canceru’ face și mai milioane de victime, falimentăm după Grecia țara, Iranul dă cu bomba nocleară și sfârșitul lumii e mai mult ca sigur. Să ne dea zăpada înapoi măcar pentru o lună, că simțeam cum ne revenim la cap, aproape că eram oameni normali.

Rep.: Dar, totuși…

Omu’ 2: Lasă-ne domnule cu totuși! Întreabă ceva, dacă ai de întrebat, dacă nu lasă-ne să ne vedem de treaba noastră! Că nu avem timp să stăm să vorbim la televizor, că nu suntem așa de deștepți ca voi. Noi numa’ cu munca, voi cu cuvintele astea, cu totuși și cu parcă…

Rep.: Veți rămâne fără energie electrică.

Omu’ 2: …Da!…Da!…Da! …Fără nimica, că nu avem nevoie!

Rep.: Dar veți rămâne rupți de lume.

Omu’ 2: …Da!…Da!…Da! …Rupți, rupți de toată lumea să rămânem, nu așa!

Rep.: Păi, nu mai ajunge nimic la dumneavoastră, niciun aliment, niciun produs.

Omu’ 2: …Da!…Da!…Da!… Niciun aliment, niciun produs! Nimic! Alimentele era numa’ prostii și euri cu chimicale, că de asta mă și simțeam eu rău de la stomac toată ziua, că-i și ziceam lu’ asta, lu’ nevastă’mia, că astea mi-a făcut rău. Da’ ea cică e de la rachiu. Care rachiu?! Da’ când mi-a mai făcut mie rău rachiu’?! Că n-a făcut rău la nimenea un chil de rachiu acolo. Rachiu bun de prune naturale căzute din copac.

Către nevastă’sa: Fă, vezi că ej proastă?

Către reporter: Care produse, că e toate contrafăcute. Merge două luni și se strică. Te iau acu’ acasă să vezi radio meu. Radio nou. Mi l-a dat la promoție, cică. Merge două zile, se strică. Numa’ am nevoie! Numa’ prostii ș-așa…

Învățătorul: Deci noi, domnu’ redactor.

Rep.: …Sunt reporter.

Învățătorul: Domnu’ corespondent, de când s-a constituit acest sat prin înființare, stăm aici și mergem înainte prin istorie așa cum putem de două mii se ani, de la Traian.

Rep.: …Vă rog, fără politică!

Omu’ 3: Da’ dumneavostră de unde sunteți? De la ce televiziune?

Rep.: Sunt de la ziar.

Învățătorul: Nu e politică dom’le, că romanizarea nu e politică, e istorie, că eu sunt învățător și istoric la bază. Deci, de două mii de ani prin toate vicisitudinili.

Omu’ 2: …Domnu’ învățător, lasă dom’le romanizarea de două mii de ani, că mata ești de doi ani la noi, un venetic. Ți-a plăcut rachiu, că de asta ai rămas.

Rep.: Dar, veți avea nevoie de îngrijiri medicale.

Omu’ 3: Avem, cum să nu avem! Da’ ce, noi nu suntem oameni?! Oameni suntem.

Rep.: Păi, nu veți mai avea acces.

Omu’ 3: Nu mai avem acces. Acces nu mai avem. Dar, vreți să vă spun ceva? Tot aia e, dom’le, vă zic eu! Da’ parcă dacă te ia la spital și n-ai bani nici nu te lasă să mori, nici să trăiești, da’ așa știi o treabă, că când ți-a venit te duci și gata. Ce tot atâta?! Da’ ce, n-a mai murit oameni?!

Rep.: Și cât o să stați așa, la lumânare?

Omu’ 2: Da domnu’, da! Stătem, și? Parcă o văd altfel și pe nevastă-mea. E mai frumoasă.

Nevasta: Lăsați-l domnu’, că noi, femeile de la țară, nu știți dumneavoastră. Cu toate fâțele astea de la televizor… Deci, eu subțin măsura, că e bună. Că înainte nu era așa și tot bărbatu’ era la casa lui, cu femeia lui, că a luat mințile la toată lumea, la bărbați, cu televizorul. Dacă stau eu în pat cu omu’ meu și …ca toată lumea, știți dumneavoastră, ca oamenii, și el îmi zice Anjelina. Să-mi zică Anjelina. Păi, ce Anjelină sunt eu?! Cine-i asta dom’le, de mi-a înebunit bărbatu’?

Rep.: Este o actriță de la Hollywood.

Nevasta: Ce-i aia? Ce-a făcut?

Rep.: Bine, dar cum vă petreceți timpul toată ziua?

Omu’ 1: Mie de ce-mi pare rău, ca să vă zic, e de domnu’ Dan, Dan Diaconescu. Că pe ăsta îl puteam înțelege și zicea așa …de toate, dom’le, de toate, că cum s-a furat, că cum o să fie și ne punea întrebări de astea așa pe înțeles. Adică, așa: e bine?, e rău? E bine, domnule, cum o să fie! E rău, bre, e a dracu’ de rău! Acu’ ne mai întreținem în divertismenturi de astea la cârciumă cu domnu’ învățător, care e om mers prin lume și cu carte.

Învățătorul: Deci eu, ca intelectualitate a satului, mi-am abrogat această misiune de a asigura educația publicului la sate, cu toată experența ce o am și cărțile ce le-am citit.

Omu’ 3: …Și rachiul pe care ți l-am dat ca să-mi termini de povestit cum a fost cu invazia marțenilor ăia și te-a luat somnu’.

Omu’ 2: Da, și povestea aia de alaltăieri de când ai fost mata în vârful la Everest, cel mai munte mare din univers, când erai tânăr.

Rep.: …Ați fost pe Everest?

Învățătorul: Nu domnu’ corespondent.

Rep.: …Reporter.

Învățătorul: Domnu’ redactor. S-a înțeles greșit. Știți cum e la țară: se înțelege greșit.

Rep.: Deci, înțelegem că aceasta este o practică la dumneavoastră. Stați în cărciumă și spuneți povești contra…

Învățătorul: …Contra unui pahar modic de ceva, nu mult. Da, se mai întâmplă. E mai puțin decât dădeau la abonamenturi, să știți, și e educativ, nu ca la televizor.

Rep.: După cum puteți citi, stimați cititori, oamenii din Hreasca s-au hotărât să blocheze toate căile de acces în satul lor și au spus că, atât timp cât mai este zăpadă, ei sunt hotărâți să o aducă înapoi pe stradă, pentru a nu se mai circula. Am încercat să stăm de vorbă cu autoritățile, dar, ca întotdeauna în asemenea situații de criză, primarul nu este de găsit.

Omu’ 3: He, he, păi nu-l găsiți!

Rep.: Unde este primarul? Știți dumneavoastră?

Omu’ 3: Știu, da’ nu vă spun. Hai să vedem dacă îl găsiți voi, dacă sunteți ziariști de ăștia. Iaca, na, să găsiți primaru’!

Rep’: Da, stimați cititori, primarul pare că a intrat în pământ.

Toți oamenii adunați încep să râdă.

Omu’ 4: Auzi la ăsta. Care pământ, ăi?! Tu vezi pământ?! O intrat. Îi intrat bine. Păi, o zis că dacă nu venim la deszăpezire ne ia ajutoarele de la anu’ și l-am băgat în… O intra el bine unde o intrat! De acu’ o să-l găsească de la partid la primăvară, ca să-l facă candidat, dacă s-o mai dezgheța.

Omul’ 2: E în casa lu’ Ailoaei a bătrână de-a murit as-toamnă. Acolo l-am închis, e sinistrat rău, numa’ zăpadă. Îi mai dădem câte un boț de pâine, da’ el țipă că nu e constituțional. Eu de pâine de asta, constituțională, eu n-am auzit.

Învățătorul: Deci domnu’ corespondent redactor de ăsta.

Rep.: Lăsați.

Învățătorul: Cum ziceam: viața își urmează cursul său care este firesc de două mii de ani cu toate vicisitudinile prin zăpadă.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.