Ultima șansă a Europei. Napoleon și câștigarea păcii. Agonia lui Napoleon și a mea. Marea Britanie ne-a blocat mereu calea. Cei care vor prospera de pe urma discordiei din Europa.
26 februarie 1945
Am fost ultima șansă a Europei. S-a dovedit a fi incapabilă să se automodeleze prin mijloacele unei reforme voluntare. S-a arătat impermeabilă pentru șarm și persuasiune. Pentru a o lua a trebuit să folosesc violența.
Europa nu poate fi construită decât pe fundația ruinelor. Nu ruine materiale, ci pe ruinele intereselor și a coalițiilor economice, a rigidității mentale și a prejudecăților perverse, a idiosincraziilor demodate și a orizonturilor înguste. Europa trebuie modelată în interesul comun al tuturor și fără a ține cont de individualități. Napoleon a înțeles asta perfect.
Eu, poate mai mult decât oricine altcineva, îmi pot imagina bine chinurile suferite de Napoleon, dorindu-și, așa cum a făcut, triumful păcii și totuși obligat fiind să poarte război, fără încetare și fără a vedea orice perspectivă de a înceta – și continuând să persevereze în speranța eternă a realizării unei păci în cele din urmă. Din vara lui 1940 eu însumi am suferit aceleași chinuri. Ca întotdeauna a fost Marea Britanie cea care a stat în calea Europei către prosperitate. Dar acum este îmbătrânită și învechită, dar nu mai puțin vicioasă și perfidă. În cele din urmă, a fost sprijinită în această atitudine negativă și nenaturală de către Statele Unite, ea însăși inspirată și îndemnată de către forțele iudaismului internațional, care a înflorit și speră că va înflori multă vreme de pe urma disensiunilor noastre.
___________________________________________________________________________
Europe’s last chance – Napoleon and winning the peace -Napoleon’s agony and mine – Britain always bars our way – Those who thrive on discord in Europe
26th February 1945
I have been Europe’s last hope. She proved incapable of refashioning herself by means of voluntary reform. She showed herself impervious to charm and persuasion. To take her I had to use violence.
Europe can be built only on a foundation of ruins. Not material ruins, but on ruins of vested interests and economic coalitions, of mental rigidity and perverse prejudice, of outmoded idiosyncrasy and narrow mindedness. Europe must be fashioned in the common interest of all and without regard for individuals. Napoleon understood that perfectly.
I, perhaps better than anyone else, can well imagine the torments suffered by Napoleon, longing, as he was, for the triumph of peace and yet compelled to continue waging war, without ceasing and without seeing any prospect of ceasing – and still persisting in the hope eternal of at last achieving peace. Since the summer 1940 I have myself been suffering the same torments. At always it has been this Britain who barred Europe’s way to prosperity. But now she is aged and enfeebled, though not less vicious and wicked. Finally, she is being supported in this negative and unnatural attitude by the United States, themselves inspired and urged on by the who forces of international Jewry, which has flourished an hopes long to continue to flourish as the result of our dissentions.
