Ecuador, o adevărată alternativă la neoliberalism

Rafael CorreaRegimul lui Rafael Correa este permanent acuzat cu teme precum drepturile omului, libertatea presei şi a grupurilor de afaceri, ca fiind autocrat şi intolerant faţă de disidenţă. Cu toate acestea, el este popular în rândul a milioane de ecuadorieni pentru programe sociale care le-au îmbunătăţit viaţa oferind un bun exemplu pentru rolul pe care trebuie să-l aibă statul în viaţa unei societăţi.
Sunt lucruri mai puţin cunoscute în România, care, tocmai din aceste motive trebuiesc popularizate spre a servi drept comparaţii pline de concluzii pentru românii care urmăresc astăzi activitatea guvernului şi evoluţia statului român.
O serie de programe finanţate de stat s-au extins constant de la venirea la putere a lui Correa, în 2006, iar alegerile au adus stabilitate în această ţară din America de Sud, în mod tradiţional indisciplinată politic, care anterior, în 10 ani, a schimbat şase preşedinţi.

O dublare a cheltuielilor publice a fost formula care a ajutat, de asemenea, longevitatea politică şi a aliaţilor săi de stânga de pe continent: preşedintele Hugo Chávez, în Venezuela, Cristina Fernandez, în Argentina, şi Evo Morales, în Bolivia.
Dar Ecuador alocă cea mai mare parte a economiei sale investiţiilor publice decât orice altă naţiune din America Latină şi Caraibe, cheltuind 10% din produsul intern brut.
Principalul aliat strategic al creşterii economice a acestei ţări a fost preţul ridicat al petrolului, care a ajutat la creşterea economică de 8,9% de anul trecut.
Exploatarea petrolului este responsabilă pentru o treime din veniturile guvernamentale ale acestei ţări membre a OPEC, ale cărei rezerve de petrol, de 6,5 miliarde de barili, sunt depăşite în America de Sud doar de cele din Venezuela şi Brazilia. Datele din prima jumătate a anului 2011 arată o în producţie de 501,000 barili pe zi, în iunie.
Correa a reuşit, de asemenea, o creştere vertiginoasă în colectarea impozitului pe venit. De la 4.9 miliarde dolari, în 2007, încasările impozitului pe venit au crescut la 8.4 miliarde dolari, anul trecut.
Preşedintele Ecuadorului a impus rescrierea contractelor cu marile companii multinaţionale care exploatau petrolul ţării, pentru a creşte cota statului din excepţionalele profituri realizate. Unele multinaţionale au plecat, altele au rămas.
Acestea sunt unele dintre măsurile care l-au făcut pe Coreea să nu scadă niciodată sub 50% în încrederea ecuadorienilor.
Peste 5 milioane din cele 14 milioane de locuitori ai Ecuadorului au beneficiat direct de măsurile generoase ale guvernului. Sub Correa, statul a construit case pentru 30.000 de familii, a investit 8,5 miliarde de dolari în educaţie şi 5,3 miliarde în sănătate. Au fost reabilitate sau reconstruite 5.500 kilometri de drumuri, aproape două treimi din sistemul de autostrăzi din Ecuador, cheltuind 4,5 miliarde de dolari.
Guvernul spune că de programul pentru persoanele cu handicap au beneficiat 300.000 de oameni. Ei primesc îngrijire medicală, ajutoare sociale şi echipamente medicale, inclusiv scaune cu rotile. Unora le-au fost date chiar locuinţe.
Un alt program social oferă 35 de dolari lunar unui număr de 1,6 milioane de oameni săraci, în principal persoane casnice fără niciun alt venit.
„Toate măsurile care urmăresc eliminarea sărăciei sunt bune”, a spus Correa. Guvernul spune că rata sărăciei este de 29%, în scădere cu nouă puncte procentuale faţă de momentul în care Correa a preluat mandatul. În acelaşi timp, şomajul este la 5,1%.
Nu numai săracii au fost beneficiarii măsurilor guvernamentale. Aproximativ 100.000 de ecuadorieni din clasa de mijloc care şi-au cumpărat prima casă au primit o subvenţie guvernamentală de 5.000 de dolari.
Regimul lui Correa a alocat milioane de dolari pentru educaţie, oferind uniforme gratuite pentru un milion de elevi, cărţi gratuite pentru 3 milioane şi micul dejun pentru 1,6 milioane.
În lupta sa pentru implementarea a ceea ce el şi Chavez numeau „socialismul secolului XXI”, Correa s-a îndepărat de bancheri, industriaşi şi Biserica Romano-Catolică. Mulţi dintre marii oameni de afaceri ai ţării sunt deranjaţi de relaţiile sale cu Iranul, temându-se că acestea distanţează Ecuadorul de Washington, care este încă un partener comercial de top al ţării.
Cu niciun adversar nu s-a răfuit Correa mai mult însă decât cu mass-media de opoziţie, pe care a acuzat-o că este folosită de oligarhie pentru a-l discredita. Un editorialist şi trei directori ai ziarului de opoziţie «El Universo» au fost acţionaţi în instanţă pentru defăimare. Ei au fost condamnaţi la câte trei ani de închisoare şi amenzi de 40 de milioane dolari.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.