Mă strâng pantofiorii

Fidel Castro

În timp ce reactoarele sinistrate emană fum radioactiv în Japonia şi avioane cu aspect monstruos şi submarine nucleare lansează încărcături mortale asupra Libiei, o ţară nord-africană din Lumea a Treia cu numai şase milioane de locuitori, Barack Obama le spunea chilienilor o poveste asemănătoare cu cele pe care eu le ascultam când aveam 4 ani: „Pantofiorii mă strâng, ciorapii mă încălzesc, iar pupicul pe care mi l-ai dat îl port în inimă.”
Unii dintre ascultătorii lui au rămas uluiţi în acel ”Centru Cultural” din Santiago de Chile.

Când preşedintele a privit neliniştit spre public după ce a menţionat perfida Cubă, aşteptând o explozie de aplauze, s-a lăsat o linişte glacială. În spatele său, ce întâmplare fericită!, printre celelalte steaguri latino-americane, se afla exact cel al Cubei.
Dacă s-ar fi răsucit puţin să privească peste umărul drept ar fi văzut, ca o umbră, simbolul Revoluţiei din insula rebelă pe care puternica lui ţară a vrut, dar nu a putut s-o distrugă.
Orice persoană ar fi, fără îndoială, extraordinar de optimistă dacă se aşteaptă ca popoarele Americii noastre să aplaude a 50-a aniversare a invaziei mercenare de la Giron, 50 de ani de blocadă economică plină de cruzime contra unei ţări surori, 50 de ani de ameninţări şi atentate teroriste care au costat mii de vieţi, 50 de ani de planuri de asasinare a liderilor acestui proces istoric.
M-am simţit vizat de cuvintele lui.
Într-adevăr, am prestat serviciile mele Revoluţiei timp îndelungat, dar niciodată n-am eludat riscurile, nici nu am încălcat principiile constituţionale, ideologice sau etice; îmi pare rău că nu am avut destulă sănătate ca să continui s-o servesc.
Am renunţat fără ezitare la toate funcţiile de stat şi politice, chiar la aceea de prim-secretar al partidului, atunci când m-am îmbolnăvit şi nu am încercat niciodată mai apoi după Proclamaţia de la 31 iulie 2006, nici când mi-am recuperat parţial sănătatea, după mai bine de un an, deşi toţi continuau să mi se adreseze afectuos în acelaşi fel.
Dar continui şi voi continua să fiu aşa cum am promis: un soldat al ideilor, atâta timp cât voi mai putea gândi sau respira.
Când l-au întrebat pe Obama despre lovitura de stat contra eroicului preşedinte Salvador Allende, lovitură promovată, ca multe altele, de Statele Unite, şi de misterioasa moarte a lui Eduardo Frei Montalva, asasinat de agenţi ai DINA, o invenţie a guvernului american, şi-a pierdut prezenţa de spirit şi a început să se bâlbâie.
A fost potrivit, fără îndoială, comentariul televiziunii din Chile la sfârşitul discursului, când a spus că Obama deja nu mai are nimic de oferit emisferei.
Eu, la rândul meu, nu vreau să las impresia că aş simţi ură faţă de persoana sa, şi cu atât mai puţin faţă de poporul Statelor Unite, căruia îi recunosc contribuţia multora dintre fii săi la cultură şi ştiinţă.
Obama are acum în faţă o vizită în El Salvador, mâine, marţi. Acolo va trebui să inventeze destul, pentru că în această ţară soră centro-americană, armele şi instructorii pe care le-au primit de la administraţiile ţării lui, au făcut să fie vărsat mult sânge.
Îi doresc călătorie plăcută şi ceva mai multă judecată.

FIDEL CASTRO RUZ
21 martie 2011
Ora 9:32.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.