Nicolae Ceaușescu și plata datoriilor externe

În urmă cu 24 de ani, pe 30 martie 1989, Nicolae Ceauşescu anunţa că România şi-a încheiat plata datoriei externe. Mai mult, pe 18 aprilie 1989, Marea Adunare Naţională vota Legea privind interzicerea creditelor din străinătate prin care „se interzice organelor de stat, unităţilor de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi unităţilor bancare, să contracteze credite din strãinătate.” (articolul 1)
Legea avea scopul de a feri viitorul de sacrificiile pe care poporul român le-a făcut în anii ’80, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru a plăţii datoriilor.
Cu datoriile achitate, Ceauşescu decide că de atunci înainte este timpul pentru modernizarea industriei, acel ”morman de fiare vechi” la care se va referi puţin mai târziu Petre Roman.
„În general, cincinalul viitor trebuie să fie cincinalul realizării programelor de modernizare, de creştere a eficienţei, a calităţii şi nivelului tehnic”, spunea Ceauşescu.
Este ceea ce au încercat să facă şi guvernele României de după 1989, să modernizeze şi să eficientizeze, nu? Dar cu ce preţ? Cel al înstrăinării tuturor industriilor şi resurselor ţării, cu preţul unei datorii care a înrobit, care a adus această ţară sub dictatul unor organisme internaţionale.
Nu suntem nostalgici, dar lucrurile trebuiesc privite în mod complex şi distinct şi nu prin ochelarii de cal ai maniheismului purtat de aşa-zişii intelectuali încă din anii 1990 şi care făcea ca tot ceea ce regimul democratic stabilea în domeniul economic să fie bun, în vreme ce tot ceea ce regimul comunist a făcut să pară, pur şi simplu, nociv. Acum vedem tot mai clar că lucrurile stau mai degrabă invers.
La momentul 30 martie 1989 România avea 12,5 miliarde de dolari de încasat, datorii ale altor ţări către noi, investiţii în derulare de 215 miliarde de dolari şi un excedent bugetar de 285 miliarde de lei. Standardul de viaţă al românilor era însă, aşa cum ştim, foarte scăzut.
La momentul 30 martie 2013 România are o datorie externă de 99 de miliarde de euro şi un deficit bugetar de 15 miliarde de lei. În vreme ce standardele de viaţă ale românilor care au mai rămas în ţară (cu patru milioane mai puţini) sunt mai scăzute decât în 1989. În plus, aproape întregul sistem bancar, marile industrii şi toate resursele au fost înstrăinate sau distruse. Cum a fost posibil?

În 24 de ani românii au fost învăţaţi că datoriile şi creditele sunt bune, atât pentru ei, dar şi pentru ţară. Educaţia noastră economică a legat dezvoltarea economică şi progresul social de această cămătărie camuflată în formule dintre cele mai pretenţioase şi raţionamente economice dintre cele mai sofisticate. Adevărurile elementare, precum cel că datoria înrobeşte, nu au avut ce căuta aici.
Proverbele româneşti spun, de exemplu, că „Cine ia pe datorie plăteşte de două ori” sau „Datoria. Ca râia”. „Cine bea în datorie se îmbată îndoit”, spune o altă vorbă românească. Este ceea ce a făcut statul român lăsându-şi şi economia, dar şi cetăţenii la dispoziţia finanţei internaţionale. Din cele 99 de miliarde de euro peste 20 de miliarde sunt datoriile românilor, firme sau persoane fizice, către aceeaşi finanţă internaţională.

Criza financiară, oricare ar fi premisele şi finalitatea sa, a împărţit economiile lumii în două. Cele lovite şi care riscă dezagregarea nu sunt altele decât cele mai îndatorate. Este irelevant să dăm cifre, dar criza economiilor europene despre care se tot vorbeşte nu este altceva decât o criză a datoriilor.

În aceste condiţii, presa naţională sau internaţională prezintă următoarele ştiri, pe care le vom reda pe scurt, ca, pur şi simplu, nişte ciudăţenii sau coincidenţe, perpetuând astfel lipsa de înţelegere sau înţelegerea greşită a marelui public asupra acestui fenomen:
– Profitul JPMorgan a crescut în ultimul trimestru al lui 2012 cu 53% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2011.
– Câştigurile Goldman Sachs (cea de-a cincea bancă din SUA) din aceeaşi perioadă aproape s-au triplat.
– Banca Transilvania, tot mai prospera: Profit în creştere cu 30%
A raportat pentru primele nouă luni din 2012 un profit net de 265,43 milioane lei, cu 30% mai mare faţă de aceeaşi perioadă din 2011, iar activele au crescut cu 12% faţă de decembrie 2011, la 29 miliarde lei.

Este ”meritul” presei noastre economice, în special, pentru că nu poate lucra decât cu şabloane de exprimare (mai grav este că şi ”analizele” suferă de aceeaşi maladie) ca o simplă căutare pe motorul Google să ni-i înfăţişeze pe cei care ”sfidează criza”:
– „Banca Comercială sfidează criza: profit în creştere cu 40% faţă de 2011” (business24.ro – 12.02.213)
– „Marile bănci din SUA sfidează criza…” (gandul.info – 12.10.2012)
– „Raiffeisen Internaţional sfidează criza…” (raiffeisen.ro – 11.08.2008)
Sunt doar câteva exemple alese aleatoriu.

Ce coincidenţă ciudată poate fi faptul că, pe lângă evazioniştii români precum Adrian Copilul Minune care ”sfidează şi el criza” şi câteva industrii de lux, precum producătorii de Rolls Roice (cu care a ”sfidat criza” şi Minunea), numai băncile mai reuşesc să ”sfideze criza”.

Realitatea este, bineînţeles, alta, este simplu de descris şi uşor de urmărit: cu veniturile afectate şi de pe postura de simpli clienţi ai băncilor, statele, pe lângă firme şi oamenii de rând, îşi ”rostogolesc” datoriile, împrumutând din nou şi mai mult pentru a plăti doar dobânzile sau părţi din vechile datorii. Astfel cresc şi nivelurile împrumuturilor băncilor şi profiturile. Băncile nu “sfidează” criza, ci sunt în cel mai deplin acord cu aceasta, dacă se poate spune aşa.

Băncile nu şi-ar putea dori niciodată să aibă de-a face cu şefi de stat precum Nicolae Ceauşescu, sau cu orice client asemenea, care îşi plătesc datoriile şi apoi se jură că nu vor mai împrumuta. Închipuiţi-vă că toţi clienţii ar face la fel. Nu ar fi vorba că aceste bănci şi-ar piere obiectul muncii, dar profiturile lor s-ar transforma în pierderi în mod inevitabil, pe măsură ce banii, acele foi lipsite de orice valoare în sine, s-ar aduna în cantităţi industriale în seifurile lor şi nu ar maiproduce astfel absolut nimic.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au încheiat luna martie a anului 1989 printr-un gest de o mare mândrie: anunţarea, în Comitetului Politic Executiv, a plăţii integrale a datoriei externe.
După ce, în anii ’80, au dispus plata în avans a creditelor externe, cuplul prezidenţial decreta acum independenţa financiară a ţării, alături de independenţa sa economică şi politică.

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv în care s-a făcut anunţul privind achitarea datoriei externe:

„Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 31 martie 1989, ora 10:30

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut ordinea de zi, tovarăşi? Nu mai sunt alte probleme?
Înainte să intrăm în ordinea de zi, aş ruga să fac o scurtă informare: astăzi dimineaţă am dat banii pentru ultima rată a datoriilor (Aplauze puternice).
În anul 1980 aveam 11-12 miliarde de dolari. La începutul anului mai aveam 1,150 de miliarde de dolari.
Astăzi, ultima rată, de 137.000 de milioane de dolari, a fost achitată, şi cu aceasta datoria bancară şi de stat a fost predată complect.
Sper să nu mai fim obligaţi să facem niciodată asemenea datorii!
Sigur, mai avem nişte compensaţii la nuclear, la aviaţie, care trebuiau plătite de comerţul exterior, nu a lucrat cum trebuie, acestea trebuiau realizate, dar în următoarele câteva luni trebuie să reglementăm situaţia şi să intrăm în normal.
Compensaţii noi vom mai face, dar acestea sunt în mod curent.
Noi avem însă creanţe, mai avem de încasat 2,5 miliarde de dolari, adică, credite pe care le-am acordat noi şi trebuie să le plătească.
Deci, acum avem 12,5 miliarde de dolari de încasat. Avem o situaţie bună din punctul nostru de vedere şi tre¬buie să subliniez că am realizat aceasta asigurând dezvoltarea. Am fă¬cut investiţii de peste 2.000 de miliar¬de de lei, ceea ce este echivalent, la cursul necomercial, cu 215 miliarde de dolari.
Aici intră şi munca. Dacă am lua numai materialele, ele reprezintă aproape 100 de miliarde de dolari. N-am renunţat la dezvoltare, am făcut investiţii, am realizat creşterea de două ori a veniturilor la retribuţii şi economia a crescut cu circa 60% în aceşti 10 ani, până anul viitor. Acum sunt cam 50 şi ceva la sută.
Deci am plătit datoria, am asigurat dezvoltarea construcţiilor de locuinţe şi ridicarea nivelului de trai şi avem un excedent de aproape 300 de miliarde de lei.
În timp ce toţi aproape au deficit bugetar, noi avem un excedent de 285 de miliarde de lei.
O parte sunt date sub formă de credite întreprinderilor. Acesta este excedentul care este folosit.
Deci, din acest punct de vedere, avem o economie bună, ceea ce înseamnă că totuşi am reuşit să realizăm o asemenea economie care să ne asigure mijloacele necesare dezvoltării. Deci ne permite să avem un excedent care ne asigură mijloacele de dezvoltare, şi aceasta în condiţiile ridicării nivelului de trai al poporului. Acesta este rezultatul politicii noastre economice de dezvoltare socialistă a ţării. Nu cum spun unii, că socialismul este de vină că au ajuns în situaţia în care sunt, ci politica greşită în asigurarea dezvoltării propriu-zise a economiei, a mijloacelor de producţie.
Uite, acestea am vrut să spun!
Sigur, vom discuta problema aceasta la plenară şi la Marea Adunare Naţională şi atunci vom face public cunoscut, nu dăm acum în presă, dar am vrut la Comitetul Politic Executiv să discut acest lucru.
Unii tovarăşi ştiau acest lucru.
În acest spirit să discutăm şi primul punct de pe ordinea de zi!

Punctul I
Propunerile privind nivelurile orientative ale dezvoltării economicosociale ale RS România în anul 1990 şi cincinalul 1991-1995.
Este mai bine să discuţi când nu mai ai datorii decât să discuţi că a crescut datoria, cum fac unii!
Aţi văzut ordinea de zi?
Sigur, eu ce vreau să atrag atenţia: deocamdată, acestea sunt orientări, ca pe baza lor să pregătim pentru plenară, în Biroul Dezvoltării; acestea sunt o bază de discuţii, ca până în lunile mai-iunie să avem elaborat programul-directivă, pe care să-l publicăm în vederea Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român.
La realizarea acestor propuneri am pornit de la faptul că trebuie să realizăm la fonduri fixe de minimum 1.100-1.200.
Tov. Silviu Curticeanu: Sunt între 1.500-2.000.
Tov. Radu Bălan: 1.500 sunt fond de inventar şi 2.000 fonduri rămase.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Fără acestea nu se poate realiza şi trebuie să ne încadrăm.
Tov. Elena Ceauşescu: Şi, pornind de la aceasta, facem aşa la toţi indicatorii!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Pe baza lor vom realiza, desigur, şi programele de modernizare, care se discută în acest spirit.
În anul 1980 am avut circa 1.000 de miliarde producţie anuală.
În general, cincinalul viitor trebuie să fie cincinalul realizării programelor de modernizare, de creştere a eficienţei, a calităţii şi nivelului tehnic. Trebuie, realmente, ca România să devină o ţară cu produse de înaltă calitate, competitivitate, să putem să ne comparăm cu cele mai bune produse similare pe plan mondial!
Dacă aveţi ceva de întrebat, de spus, tovarăşi?
Tov. Elena Ceauşescu: Noi trebuie să lucrăm acum pe materiale. Cifrele sunt orientative. Acum trebuie lucrat cu fiecare ramură în parte.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După plenară, toate Consiliile dezvoltării să lucreze aşa cum am făcut în fiecare an. Totuşi, trebuie să dăm o anumită orientare.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să concretizăm, să perfecţionăm activitatea!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am prezentat aici aceste propuneri. Vom face, de regulă, calculele la retribuţia brută şi impozitul pe care îl plătim însă, ca să se cunoască făcând comparaţiile.
Tov. Elena Ceauşescu: În toată lumea, salariul brut se compune din impozit şi toate celelalte adaosuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În ţările occidentale, impozitul şi diferite taxe la salariu reprezintă până la 40%. În Suedia, acestea reprezintă 60% din salariu şi chiar mai mult. Acestea sunt taxe şi diferite adaosuri.
Am înscris aici şi o anumită creştere a preţurilor, ca să avem totuşi o rezervă, dar poate aducem ceva îmbunătăţiri, să avem în total pe tot cincinalul cu 2%-3%.
Sigur, aici sunt cifre.
Practic, noi, cu locuinţele, până în ’95, vom asigura rezolvarea completă a problemei locuinţelor, asigurând o cameră de persoană.
Avem construite, faţă de ’65, peste 3 milioane de apartamente, ceea ce înseamnă 3 persoane într-un apartament. Aproape toată lumea va avea locuinţe în oraşe, dar şi la sate ţăranii şi-au construit locuinţe, şi vom mai construi şi noi.
Tov. Elena Ceauşescu: Noi trebuie să rezolvăm pentru toate comunele problema aceasta.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În oraşe, practic, aproape toată lumea va sta în case noi, în timp ce în ţările capitaliste – şi astăzi am citit într-un articol că cresc familiile fără locuinţe, dar practic în toate ţările!
Chiar acum, un studiu din SUA arată că au redus de la 39 de miliarde la 9 miliarde de dolari, în perioada aceasta, fondul pentru locuinţe. Spun ei acum acest lucru! Pe toată această perioadă!
La noi cresc cheltuielile sociale, în timp ce în toate ţările s-au redus aceste cheltuieli; prevedem o creştere a numărului de personal muncitor, în timp ce unii spun că trebuie să crească şomajul.
Aţi citit articolul din ziarul austriac al Partidului Comunist?
În agricultură trebuie să pornim de la producţie globală agricolă la hectarul arabil de 50.000 de lei, în elaborarea în întregime a programului; vom avea şi programe pe fiecare comună şi oraş, program de dezvoltare economico-socială a tu¬turor localităţilor de la început, în cadrul autoconducerii. Deja avem acum în toate comunele şi autofinanţare, deja sunt judeţe unde toate cooperativele sunt rentabile, şi anul acesta vrem să realizăm în toate unităţile cooperatiste şi programe de dezvoltare economico-socială, începând cu agricultura, activităţile industriale, ca fiecare comună, fiecare oraş să devină un puternic centru economico-social pe baza autoconducerii şi autogestiunii! Cu toţi parametrii care sunt prevăzuţi, cu producţia pentru export, cu toate problemele legate de celelalte activităţi.
Tot ce se asigură în oraşe trebuie să asigurăm şi la sate! În afară de poluare şi de zgomot!
Ce aveţi de spus, tovarăşi?
De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Aceste propuneri sunt orientative. Cu unele ministere s-a discutat, cu altele se va veni în sus, am în vedere chimia, metalurgia, construcţia de maşini; cu industria uşoară am discutat şi probabil la industria alimentară, că va trebui să dezvoltăm prelucrarea mai bună a produselor.
Aici nu sunt cuprinse problemele învăţământului, culturii. Aici sunt numai cele de dezvoltare.
De anul viitor trebuie să cuprindem tot tineretul în şcolile de 12 ani, astfel încât în 1991 tot tineretul să urmeze şcoala de 12 ani.
Tov. Elena Ceauşescu: Sunt mulţi tineri în şcolile profesionale şi mulţi sunt la seral pentru terminarea liceului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Chiar dacă fac şcoală profesională, trebuie să-şi completeze liceul la seral!
Practic, toţi, din 1991, trebuie să urmeze şcoala de 12 ani.
În legătură cu perfecţionarea învăţământului, aţi văzut ce se spune în Uniunea Sovietică sau în articolul unui preşedinte de colhoz, care spune că învăţământul este slab!
Trebuie asigurate pregătirea oamenilor şi ridicarea nivelului de învăţământ. Am discutat aceasta, ne-am propus, dar am vrut numai să reamintesc.
Atunci, dacă nu aveţi nimic de spus, să fim de acord cu aceasta, ca pe baza lor să organizăm activitatea?
Noi la plenară vom hotărî să formăm comisiile necesare şi pentru directive, programe pentru alte sectoare, ca până atunci, până la plenară, cu ministerele, să se înceapă activitatea, comisiile pe ramuri împreună cu ministerele să încheie programele de modernizare.
Trebuie făcut aşa, că de fapt la bază stau programele de moder¬nizare pe care le-am discutat, cu unii mai amănunţit, cu alţii mai puţin, dar practic cu toţi am discutat!

Punctul 2
Raportul privind evoluţia preţurilor şi tarifelor în anul 1988
Raportul acesta noi l-am mai discutat, el este pregătit pentru plenară. Trebuie informate plenara şi Marea Adunare Naţională!
Cred că suntem singurii în lume care venim cu preţuri de producţie mai mici, cu preţuri de livrare şi cu preţuri cu amănuntul mai mici, ceea ce înseamnă că şi aici suntem bine.
Nu aveţi nimic de sus?
(Toţi tovarăşii sunt de acord).

Punctul 3
Probleme organizatorice
Este propunerea de numire a lui George Homoştean ca ambasador în Cehoslovacia.
De acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord.)
Este propunerea de numire în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a lui Urdea Decebal.
Ce spuneţi, de acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord.)
La Comiteul de Stat pentru Preţuri sunt trei propuneri, dar tovarăşii înclină spre primul, Antonescu Gheorghe, actualmente director general al Inspectoratului de Stat pentru Controlul Preţurilor din Comitetul de Stat pentru Preţuri.
De acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord.)
Atunci să mergem aşa!
Cu aceasta am terminat propriu-zis ordinea de zi!

Vreau să atrag atenţia ca nu cumva cineva să-şi închipuie că am plătit datoria şi acum să lucrăm mai prost! Aceasta să ne facă să lucrăm mai bine! Pentru că vom avea în vedere, în primul rând, să cumpărăm în acest an întreaga cantitate de aur, pe care am aprobat-o în 1987 s-o vindem, obligatoriu! La Congres trebuie să intrăm în întregime cu aceasta!
Trebuie să dezvoltăm exportul, trebuie să dezvoltăm cooperarea şi, în mod corespunzător, totul.
De altfel, şi ce am aprobat pentru cincinal presupune o activitate serioasă, o activitate de comerţ exterior, de cooperare în producţie, aşa cum am mai discutat!
Cu aceasta, tovarăşi, să ridicăm şedinţa!”

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Eu zic in felul următor. Așa cum Iliescu l-a judecat pe Ceaușescu și l-a vrut mort așa mă gândesc ca nu ar fi rău să îl judecăm pe Iliescu și să îl omorâm tot în ziua de Crăciun. Poate României i-o merge mai bine. O fi fost un blestem pe capul nostru. Poate ne vom reveni.

  2. Ai uitat de unde ai plecat ?
    Ai uitat că ai o țară de apărat ?
    Ai lăsa o țară și ai plecat ?
    Ai găsit fericirea pe alte meleaguri ?
    Ai pierdut și nu știi ce ?
    Din ciclul ,, Nu uita, Darie ! ,,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.