Adolf Hitler – Citate

0
836

Scopul învățării istoriei

Puțini profesori înțeleg că scopul învățării istoriei nu este acela de a acumula date și fapte; este lipsit de interes ca un copil să știe exact data unei bătălii sau a nașterii unui mareșal, sau a încoronării unui monarh. Nu acolo este cheia problemei.

A studia istoria înseamnă a cerceta cauzele ce determină evenimentele istorice.

Arta de a citi

Arta de a citi și de a studia constă în următoarele: a conserva esențialul și a uita amănuntele.

Geniul creator al tinereții

Sunt ferm convins că în tinerețe, în general, apare la om, în esență, gândirea lui creatoare. Fac o distincție între înțelepciunea bătrânului, care comportă o mai mare profunzime și o prevedere ce rezultă din experința unei vieți lungi, și genoul creator al tinereții, care, cu o fecunditate inepuizabilă, răspândește gânduri și idei fără a putea imediat să le pună în valoare, ca urmare chiar a abundenței lor. Ea furnizează materia și planurile de viitor de unde se va inspira vârsta matură, în măsura în care pretinsa înțelepciune a anilor nu va înăbuși geniul creator.  

Studiul problemelor sociale

Acest studiu nu poate avea loc de sus. Cine nu a fost obligat el însuși la o astfel de mizerie nu o va putea înțelege niciodată. În orice alt caz, nu se văd la el decât flecăreală superficială și sentimentalism mincinos; ambele sunt la fel de dăunătoare șu nu ajung la fondul problemei.

N-o cunosc pe cea mai nefastă, din cauza indiferenței de care dă dovadă în fiecare zi majoritatea favoriților soartei față de mizeria socială sau chiar din condescendența arogantă sau adesea lipsită de tact, dar mereu atât de plină de grație, a eleganței care se ofuschează „să coboare în mijlocul poporului”. Acești oameni se înșeală cu atât mai mult cu cât, cu un spirit lipsit de instinct, se mărginesc la a încerca să înțeleagă în linii mari. Ei de miră după aceea că părerile pe care le împărtășesc nu au niciun succes sau că ele sunt respinse cu indignare; sde vede acolo, normal într-un fel, dovada ingratitudinii poporului.

Acesta nu este un adevăr foarte agreat de acea categorie de creiere la care o activitate socială nu are a face nimic cu așa ceva, mai ales că ea nu poate pretinde nicio recunoștință, dat fiind că nu are de împărțit favoruri, ci de restabilit drepturi.

Scopul activității sociale

Scopul activității sociale nu va trebui niciodată să fie întreținerea unei somnolente prosperități, ci, mai degrabă, evitarea carențelor de fond ale vieții noastre economice și culturale, care duc în mod obligatoriu la degenerarea individului sau pot cel puțin să o antreneze.

Poporul și națiunea

A transforma un popor în națiune presupune crearea unui mediu social sănătos, platformă necesară pentru educarea individului. Numai acela care va fi învățat, în familie și la școală, să aprecieze măreția intelectuală, economică și mai ales politică a țării sale, va putea să resimtă – și va resimți – mândria de a-i aparține. Nu lupți decât pentru ceea ce îți place; nu îți place decât ceea ce știi să aprecizi; și, pentru a aprecia, trebuie, cel puțin, să cunoști.

Democrația și comunismul

În Europa occidentală de astăzi, democrația este precursoarea marxismului, care nu poate fi concepută fără ea. Ea este pentru această ciumă mondială terenul de cultură, unde se poate propaga epidemia. Și ea își găsește expresia în parlamentarism, avorton în care orice scânteie divină a încetat din nefericire să însuflețească noroiul în care s-a pietrificat.

Dreptul oamenilor și al statului

Dreptul oamenilor primează asupra dreptului statului.

Iar dacă un popor sucombă în lupta sa pentru drepturile omului, înseamnă că el a fost pus în balanța destinului și a fost găsit prea ușor pentru a mai avea dreptul la fericirea de a exista pe această lume pământească. Căci acela care nu este deloc pregătit să lupte pentru existența sa, ori nu este capabil s-o facă, ori este deja predestinat pieirii de providența veșnic justă.

Lumea nu este făcută pentru popoarele lașe.

Teoreticianul și poporul

Teoreticianul cu ochelari de cal ar muri bucuros pentru doctrina lui, desigur, și nu pentru popor.

El crede că dacă oamenii se pun la adăpostul legilor este suficient apoi pentru existența lor.

Mitingul și mulțimile

Marele miting – singurul mijloc de a exercita o influineță reală, pentru că este personal și direct, asupra unor mulțimi importante, cucerindu-le.

Statul și economia

Statul nu are nimic a face cu o concepție economică sau cu o dezvoltare economică determinată! El nu este o însumare de părți contractuale economice într-un teritoriu precis delimitat, având ca scop îndeplinirea sarcinilor economice; el este o comunitate organizată de ființe vii, asemănătoare unele cu altele din punct de vedere fizic și moral, constituită pentru a asigura mai bine descendența și a atinge scopul rezervat de providență. Aici și numai aici se regăsește scopul și sensul unui stat.

Economia nu este decât unul dintre multele mijloace necesare în îndeplinirea acestei sarcini. Ea nu este nici cauza și nici scopul unui stat, exceptând cazul în care cel din urmă este așezat a privi pe o bază falsă, pentru că e împotriva naturii.

Poporul și înțelegerea lucrurilor

În marea lui majoritate, poporul se situează într-o dispoziție și o stare de spirit într-o asemenea măsură feminine încât opiniile și faptele lui sunt determinate mult mai mult de impresia produsă asupra simțurilor decât prin pură reflecție.

Această impresie nu este complicată, ci foarte simplă și mărginită. Aici nu există nuanțe de niciun fel, ci doar noțiunea pozitivă sau negativă a dragostei sau a urii, a dreptului sau a sfidării justiției, a adevărului sau a minciunii; niciodată nu există jumătăți de sentimente.

«Capitalul» lui Karl Marx

Am ajuns să cunosc conținutul și intențiile muncii de o viață întreagă a evreului Karl Marx, «Capitalul» lui mi-a devenit acum perfect comprehensibil: o sumă a social-democrației împotriva economiei naționale, luptă care trebuia să pregătească terenul pentru dominarea capitalului, veritabil internațional și evreiesc, capital financiar și de bursă.

Boala relelor politice

Așa cum nu se poate vindeca o boală decât dacă i se cunoaște cauza, la fel trebuie acționat și cu relele politice. Desigur, sunt îngrijite doar manifestările exterioare ale unei boli, acelea care izbesc privirea și sunt mai ușor de deosebit și de descoperit decât cauza adâncă. Și de aici motivul pentru care atâția oameni nu ajung nicicând să distingă efectele exterioare și le confundă chiar cu cauza lor; ei preferă chiar să nege prezența unei asemenea cauze.

în «Mein Kampf»

Libertatea și voința

Dacă libertatea este lipsită de arme, trebuie să compensăm prin puterea voinței

Landsberg, 5 November 1925

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here