Elogiul Academiei de Studii Economice sau țara arde și babele piromane se piaptănă

Nu ne-a mai putut mira că, în vremea în care clasa politică românească a ajuns pe culmile corupţiei şi impotenţei, cel din fruntea acestui sistem politic, Traian Băsescu, promitea că va face o şcoală de politicieni, „un ceva”. Pentru a-i învăţa pe cei tineri, de bună seamă, cum se face să iei o ţară şi o societate deja anemice şi să le trânteşti în cap pentru a le lecui…
Dar Băsescu rămâne, cel puţin în propria viziune, dar nu numai, ceea ce e cu adevărat grav, un politician cu merite deosebite… Şi am fi de acord, este!, dar numai pentru el, în vreme ce ar trebui să completăm pentru toţi cei care îl apreciază: dar asta este tot ceea ce contează!
În aceeaşi perioadă nefastă a istoriei României, pe 26 martie 2013, la aniversarea a 100 de ani de existenţă, Academia de Studii Economice, care „a dat miniştri ai economiei şi finanţelor în ultimii 20 de ani”, este elogiată şi distinsă astăzi de întreaga clasă politică şi savanţi pentru… merite deosebite. Care or fi acestea?!

Ar trebui să fie o reală surpriză sau un deplin absurd pentru oamenii inteligenţi din lumea întreagă ca, într-o ţară în care economia… nu mai există, academia de studii economice din acea parte a planetei să primească distincţii pentru meritele sale deosebite… Sau, ca să dăm locul cuvenit aprecierilor lui Caragiale, acea economie este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
Dar poate că înţelegem mai bine cum devin şi vin aceste distincţii nu numai dacă vedem că cel care le înmânează este Traian Băsescu, dar şi dacă înţelegem cuvintele lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, prezent la evenimentul organizat spre cinstirea academiei: „Mă bucur însă că aveţi un sector unde se trăieşte bine. Sectorul bancar: salarii serioase. Nu numai la noi, în toată Europa, în toată lumea, iar dacă aici se clatină ceva, toate guvernele, imediat, recapitalizare, le dăm. Păi, săracii, să rămână preşedinţii ăştia fără bonusuri anuale şi trimestriale?”.
Într-adevăr, aceşti economişti şi finanţişti mobilaţi la mansardă de academie, poate că au făcut greşeli ireparabile pentru România în ultimii 20 de ani, poate că au intermediat afacerile cele mai proste posibile pentru această ţară în aceeaşi perioadă, dar niciodată nu au dus-o rău. Şi, iarăşi trebuie să recunoaştem: …dar asta este tot ceea ce contează!
Succesele lor nu se măsoară decât la nivel personal, în funcţii obţinute, în diplome sau lucrări ştiinţifice, şi nu pot fi uitate conturile şi averile. Iar, din timp în timp, la câte o astfel de aniversare sau vreo altă sindrofie, mai vin şi astfel de decoraţii şi distincţii „pentru merite deosebite”, „pentru profesionalism”.

Meritele acestor economişti şi finanţişti au fost ”apreciate” cel mai bine de către acelaşi Nicolae Văcăroiu, care a punctat unele dintre ”reuşitele” majore: privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec, iar România ar fi trebuit să aibă astăzi un produs intern brut de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual.
„Nu vrem să recunoaştem că, din păcate, privatizările au fost, în proporţie de 80%, un eşec. După cum nu vrem să recunoaştem că, iată, vindem acţiuni de la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaştem că aveam prea puţine soluţii de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricţii bugetare, de natură salarială”, a spus Nicolae Văcăroiu în discursul său.

„Din păcate, trebuie să recunoaştem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puţin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur şi simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare uşurinţă, începând din ’90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru şi binele a dus la situaţia de astăzi a României”.
În vreme ce aceste rele făcute de aşa-zişii specialişti, precum cei ai înaltei şcoli, devin tot mai mult certitudini (şi cu ajutorul unor personaje precum Nicolae Văcăroiu sau Ilie Şerbănescu) babele incendiatoare, politicienii şi economiştii care, prin metodele lor, mereu aceleaşi, transformă în scrum societatea, se delectează cu înalte distincţii. Babele precum Băsescu şi iluştrii economişti nu găsesc nimic altceva de făcut decât să se pieptăne unele pe altele. Doar cu cenuşa şi castanele se descurcă întotdeauna poporul…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.