Hollywood-ul, vehicolul războiului

0
176

Olympus Has FallenTendința permanentă a Hollywodului de a împinge opinia publică, în special pe cea americană, în direcția dorită de establishment poate fi observată deschis din nou. De această dată este vorba despre producția cinematografică «Olympus Has Fallen», distribuit în România sub numele «Cod Roșu la Casa Albă». Filmul este cel mai popular produs din seria continuă propagandistică „Să-i învățăm să se teamă de dușmanii noștri”.
Scenariul valorifică aceleași șabloane ale eroului, american prin execelență, care iese din situații limită omorândi-și toți inamicii între timp, gen «Greu de Ucis„ 1, 2 sau …20». Tema este legată de Casa Albă (sub codul serviciilor secrete „Olympus”), care este ocupată de un grup de teroriști nord-coreeni și adepți de-ai lor barbari.

Filmul face parte din seria infinită „Povestiri pentru copii”: președintele este ținut ostatic, clădirea este distrusă, iar apărarea sa cade pe umerii eroul nostru, un fost agent de pază al președintelui căzut în dizgrație, cum altfel?!, care devine salvatorul președintelui, în ciuda muntelui de cadavre pe care îl lasă în urmă, inclusiv printr-un masacru al civililor și a unui răspuns militar pentru capturarea de către inamic a codurilor nucleare secrete.

Desigur, în ultimul moment, supereroul american luptă, în același timp, și cu incompetența birocraților de la Pentagon, îi respinge pe invadatori și îl salvează pe fiul președintelui, înainte de a-l salva pe comandantul suprem și de a evita războiul care să pună capăt tuturor războaielor. Toți vor fi pur și simplu OK la final și vor trăi fericiți până… la Olympus Has Fallen 2, căci ce este parcă chiciul fără repetiție?! (Într-un alt scenariu din 2013, în care acțiunea se petrecea în buncărul Casei Albe, eroina, interpretată de Angelina Jolie, era salvată de un comando dintr-o sumbră cameră de tortură nord-coreeană)
Cu muzică patriotică răsunătoare și steaguri în vânt, țara celor liberi și curojoși (home of the brave) este eliberată din nou pentru a-și apăra valorile și „stilul american de viață” și pentru a …invada în continuare alte țări, pentru păcatul de a nu avea același stil de viață.
După ce urmărești acest film nu poți decât să te întorci la știrile mass-mediei despre faptul că administrația Obama a trimis armada în Asia de sud-est, pentru a efectua manevre în jurul Coreii de Nord, care a decis să-și arate și ea mușchii: să amenințe cu temuta sa capacitate nucleară. Probabil că, în schimb, ar fi trebuit să privească cu admirație aceste manevre militare „pacifiste” americane, ale unui inamic recunoscut, neomițând însă să le aprecieze pentru contribuția la pacea și stabilitatea în regiune.
Mass-media noastră sau cea americană nu ar trebui să reușească să ne convingă că modul în care trăiesc nord-coreeni, regimul lor politic, despotismul sau cultul personalității care se practică acolo nu îi privesc în primul rând tocmai pe nord-coreeni. Cei care ar dori ca nord-coreenii să fie salvați de către americani sau altcineva poate că ar face bine să privească către propriul popor pentru a aprecia mai întâi măsura în care acesta trebuie salvat.
Statele Unite au negat că manevrele sale militare desfășurate împreună cu guvernul de dreapta al Coreeii de Sud au fost provocatoare sau un preambul al unei invazii, dar nord-coreenii nu au fost convinși și au repornit o centrală nucleară pentru a fi mai siguri.
Se vede război la orizont? Apariția unui film de propagandă «Olympus has fallen» și demonetizarea intensă a nord-coreenilor arată cu siguranță că se lucrează, după o rețetă verificată, și la o asemenea oportunitate de afaceri pentru cercurile marilor industriași și finanțiști. Războaiele au fost cele mai bune afaceri pe care le-au făcut vreodată.
Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, atunci când se citeau cărți, aparițiile editoriale despre bestialitatea, ocultismul și criminalitatea lui Hitler ajungeau repede bestselleruri, beneficiind de o publicitate uriașă.
Acum publicului îi este servit un așa-zis divertisment cu băieții răi nord-coreeni, odată cu juxstapunerea pe ceea ce americanii urăsc mai mult în aceste vremuri, terorismul. În vreme ce același public este lipsit de orice istorie reală despre modul în care a fost împărțită Coreea și despre milioanele de nord-coreeni care au murit în așa-numita „police action” (nici măcar un război în limbaj american, pentru că americanii urăsc războiul). După show-biz urmează war-biz.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here