România are rezerve de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, a estimat Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA), în condiţiile în care rezervele dovedite de gaze sunt de 113 miliarde metri cubi, iar consumul anual al României este de aproximativ 14 miliarde metri cubi.
România consumă anual aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze, cantitate asigurată în proporţie de 80% din producţia internă. Diferenţa este importată din Rusia, prin intermediari, la preţuri ridicate.
EIA estimează că România are rezerve de gaze de şist recuperabile tehnic (nedescoperite, care ar putea fi accesate cu tehnologia existentă) de 51.000 miliarde picioare cubice (cubic feet), adică 1.444 miliarde metri cubi.
Potrivit EIA, rezervele dovedite de gaze naturale ale României erau estimate la începutul acestui an la 4.000 miliarde picioare cubice (113 miliarde metri cubi).
România se plasează pe locul al treilea în Uniumea Europeană privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi) – raportul EIA.
În ceea ce priveşte petrolul prins sub formaţiuni de rocă de şist în România, EIA estimează un volum de 300 milioane de barili, faţă de rezerve dovedite estimate la 600 milioane de barili din alte tipuri de zăcăminte.
Potrivit aceloraşi estimări, explorarea zăcămintelor de şist ar creşte cu 50% rezervele de petrol ale României şi de peste 10 ori rezervele de gaze naturale.
În Europa, excluzând Rusia şi Ucraina, rezervele nedescoperite de gaze de şist sunt estimate de EIA la un total de 13.308 miliarde metri cubi, de peste 3 ori mai mult faţă de rezervele dovedite, estimate la 4.105 metri cubi.
După Polonia, Franţa şi România, în topul rezervelor de gaze de şist din Europa urmează Danemarca (906 miliarde metri cubi), Marea Britanie, Olanda (736 miliarde metri cubi), Bulgaria, Germania (481 miliarde metri cubi), Suedia (283 miliarde metri cubi) şi Spania (226 miliarde metri cubi).
Rusia are rezerve subtanţiale de gaze de şist, estimate la 8.126 miliarde metri cubi, volum de câteva ori mai mic faţă de rezervele convenţionale ale ţării.
Ucraina are rezerve de gaze de şist estimate la 3.624 metri cubi.
Raportul relevă că aproximativ 10% din rezervele globale de petrol şi aproape o treime din rezervele de gaze naturale se găsesc în zăcăminte situate sub formaţiuni de roci de şist, în Statele Unite şi alte 41 de ţări unde explorarea acestor depozite este în fazele iniţiale.
SUA deţine cele mai mari rezerve de gaze de şist din lume, urmată de China, Argentina, Algeria, Canada şi Mexic. În privinţa petrolului din zăcăminte de şist, Statele Unite sunt urmate de Rusia, China, Argentina şi Libia.
În Polonia, ţară cu un potenţial uriaş, mai multe investiţii au eşuat, iar Guvernul a transmis că va impune condiţii dure investitorilor străini, inclusiv o taxă de 80% pe profiturile generate.
Dintre cele 39 de proiecte de explorare planificate pentru 2013, până în luna mai au fost iniţiate numai două. Guvernul vrea să impună companiilor de explorare să intre în parteneriate cu o societate de stat odată cu trecerea la faza de extracţie. Totodată, Executivul a anunţat că intenţionează să introducă o taxă de 80% pe profiturile generate din gaze de şist. Ambele măsuri au fost anunţate în toamna anului 2012.
Mai multe companii americane şi canadiene au prospectat după gaze de şist în Polonia. Dintre acestea multe, printre care şi Chevron, au anunţat că nu vor renunţa la Polonia şi se aşteaptă să rămână în ţară pe termen lung. Totuşi, rezultatele dezamăgitoare înregistrate de unii investitori mai vechi au determinat trei companii să plece.
Grupul american Exxon Mobil s-a retras în iunie 2013 din Polonia după rezultate dezamăgitoare înregistrate la primele puţuri de explorare săpate în ţară. Talisman a plecat din Polonia invocând o schimbare de strategie. Pe 7 mai, Marathon Oil (SUA) a anunţat că renunţă la Polonia şi caută investitori pentru cele 11 licenţe pe care le deţine, după ce proiectele de explorare desfăşurate în ţară nu au avut rezultate comerciale.
Guvernul a acordat aproximativ 100 de licenţe de explorare către peste 20 de companii, care au propus construcţia a cel puţin 300 de puţuri de explorare, cu investiţii estimate la 4,5 miliarde de dolari. Unii investitori par însă nemulţumiţi de abordarea Guvernului, îndeosebi de intenţia de a aplica taxe ridicate pe industria gazelor de şist.
