Câți oameni mor din cauza poluării

Anual, din cauza poluării aerului mor aproximativ 2,1 milioane de oameni, arată un studiu publicat de Organizația Mondială a Sănătății pe 8 iulie 2013. În fiecare an se înregistrează aproximativ 470.000 de decese din cauza creşterii cantităţii de ozon provocate de om. 1,3 milioane de oameni mor din cauza poluării urbane, atât în statele dezvoltate, cât şi în cele sărace. Din totalul deceselor anuale, 1,1 milioane ar fi putut fi evitate dacă normele în materie de poluare ar fi fost respectate.

În multe ţări, poluarea atmosferică atinge niveluri periculoase pentru sănătate, cele mai afectate zone aflându-se în statele cu creştere economică rapidă, ca India şi China – Maria Neira, directorul departamentului de sănătate publică şi mediu al Organizației Mondiale a Sănătății.
În unele oraşe, concentraţia de particule fine depăşeşte de până la 15 ori pragul maxim fixat de OMS. „Estimările noastre arată că poluarea aerului reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori de risc de mediu pentru sănătatea umană. Multe dintre aceste decese au loc în Asia de Est şi Asia de Sud, unde populaţia este numeroasă şi poluarea aerului este severă” – Jason West, co-autor al studiului.

Aerul poluat poate „pătrunde în plămâni, intra în circulaţia sângelui şi cauza cardiopatii, cancere ale plămânilor, astm şi infecţii respiratorii”.
Principalele cauze ale poluării aerului sunt mijloacele de transport, industria, folosirea biomasei sau a cărbunelui pentru prepararea hranei şi încălzirea locuinţelor, precum şi centralele electrice pe cărbune. Efectele cele mai grave sunt observate la persoanele deja bolnave, la copii şi la vârstnici.
Studiul arată că schimbările climatice ar putea agrava efectele poluării aerului. Cercetătorii estimează că schimbările climatice au dus, anual, la o creștere de 1.500 la decesele din cauza ozonului şi 2.200 la decese din cauza particulelor fine.

Pentru combatarea poluării aerului, Organizația Mondială a Sănătății recomandă dezvoltarea reţelelor de transport public, promovarea mersului pe jos şi cu bicicleta, sau construirea de centrale electrice bazate pe alţi combustibili decât cărbunele.
Studiul publicat pe 8 iulie 2013 a luat în calcul date privind calitatea aerului furnizate de 1.100 oraşe din 91 ţări (lipsind, de pildă, Rusia sau unele state africane), dintre care 80 nu respectă valorile de referinţă ale Organizației Mondiale a Sănătății

Mai mult de 80% dintre europeni respiră aer al cărui nivel de poluare depășește limitele admise. În medie, aerul poluat scade cu 8,6 luni durata de viață a unui cetățean European. Expunerea pe termen lung la particulele fine (PM2.5) poate provoca ateroscleroza, complicații în timpul nașterii și boli respiratorii la copii.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

– Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

– Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de ”smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii ’30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii ”nearși”. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plante și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Majoritatea poluanților sunt eventual ”spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.

Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.