«Omul ocupat», de Aurel Baranga (1977)

Aurel Baranga

„Istoria Umanităţii a început cu homo sapiens şi riscă să se termine cu homo ocupatus. N-am certitudinea că termenul latin „ocupatus” figurează, realmente, în dicţionare, dar, dacă lipseşte, descifrez, în omisiune, o neiertată eroare. În acest caz,  expresia trebuie inventată urgent. Fiindcă există obiectul care o reclamă: „omul ocupat”, marea, imensa, fantastica achiziţie a lumii contemporane. Formularea „ocupat” se cere însă completată. „Ocupat”, de acord, dar cu ce? Or, aici intervine noutatea situaţiei: „omul ocupat” e ocupat, fără ca cineva să poată spune cu precizie, cu ce e ocupat. Şi e atât de tare ocupat, că nici n-are importanţă cu ce e ocupat, de vreme ce e ocupat. De pildă. Îl cauţi la telefon: e în şedinţă. „Până la ce oră?”, întreabă răbdarea ta, de atâtea ori pusă la încercare. „Până la unsprezece”.

Revii la ora unsprezece, „omul ocupat” nu poate să ridice receptorul, fiind prins într-o altă convorbire, pe un alt fir, infinit mai prestigios decât nimicnicia ta insistentă. „Când să încerc, iar?” „Peste un sfert de oră”. Telefonezi peste cincisprezece minute, „omul ocupat” nu mai e în birou. A fost chemat. „Unde?”, „În altă parte”. „Când să telefonez din nou?”, „În jurul orei trei”. „E o chestiune urgentă”. „Ştiu, tovarăşe, dar ce pot să fac? Reveniţi la trei”. Chemi la trei, şi ţi se pare că, de data asta, norocul îţi surâde. „Staţi o secundă, tovarăşe, să ia tovarăşul legătura”. Aşteptaţi o secundă, un minut, aşteptaţi un sfert de oră: „Cine e la telefon? A, dumneavoastră? Nu, tovarăşul n-a putut să vorbească, a fost chemat urgent şi a coborât”. Eşti ispitit să întrebi: ar fi fost chiar atât de greu să ridice, o secundă, receptorul, înainte de a părăsi biroul, dar îţi dai seama că n-are cine să-ţi răspundă, şi, atunci, sleit, topit, în anticameră, te mulţumeşti să repeţi mecanic: „E o chestiune urgentă, când să încerc din  nou, tovarăşă?” „Ştiu şi eu? Nu, după-masă în nici un caz. Nici mâine… Poate săptămâna viitoare”. Şi cu o nuanţă de compătimire sfâşietoare, tovarăşa secretară adaugă: „Ce să facem? E atât de ocupat” Cine n-a trăit în viaţa lui scena de mai sus, să fie scutit de impozite”.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.