„Tot Balcanul a fost românesc! Tot!”

Cristea Sandu TimocCristea Sandu Timoc – Secretar general al Asociației «Astra Română» pentru Banat – Porțile de Fier și Românii de Pretutindeni

Noi și noi dovezi, documente, pagini de istorie și cercetări etno-lingvistice vin să confirme, fără nicio urmă de îndoială, că întreaga Peninsulă Balcanică a fost cândva o „mare românească”, un imens teritoriu traco-dac latinizat. Invazia slavă din secolele al VII-lea și al VIII-lea a găsit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limbă romanică; un popor de păstori, comercianți, meșteșugari, prelucrători de metale și constructori bogați, o „țară a bogaților”, cum spunea, cu invidie, dar și cu admirație, cunoscutul ultranaționalist sârb Vojislav Seseli.

Încă de la începuturi, neamurile sosite din stepe au privit cu ochi răi populația băștinașă, iar neamul grec, dornic de expansiune spre nord, s-a împiedicat și el de ”ciotul” latin din Pind și Macedonia, încercând, de aproape două mii de ani, să-l grecizeze (prima mare crimă greacă împotriva spiritualității creștine fiind răstignirea pe o cruce în formă de X, la Patras, a Sfântului Andrei, „Apostolul românilor”, pe când acesta se întorcea de la Dunărea de Jos și Marea Neagră, unde propovăduise creștinismul – anul 70 d.Chr.).

Fără a lărgi incursiunea istorică, ne oprim din nou în Timoc, parte a Daciei Aureliene, unde se vorbește, după cum se știe, aceeași limbă ca la Calafat sau ca la Timișoara, adică daco-romana. Împărțit între sarbi și bulgari, acest teritoriu, numit și „Valahia Mică”, are în spate o istorie bimilenară. Dacă la jumătatea secolului al XX-lea, proiectul creării unei confederații bulgaro-sârbe nu a fost transpus în practică, în schimb, până în ziua de astăzi, cele două țări seamănă ca două picături de apă, atunci când e vorba de proiectele criminale de deznaționalizare îndreptate împotriva românilor sud-dunăreni.
Un adevărat misionar pentru răspândirea adevărului despre acești frați uitați este profesorul Cristea Sandu Timoc din Timișoara, în vârstă de 94 de ani. Copil fiind, trece Dunărea înot și face școala românească la Turnu Severin și la Craiova. Devine, în timpul razboiului, funcționar superior la Ambasada României la Belgrad (trimis de Mareșalul Antonescu), iar după venirea lui Tito la putere și până după căderea lui Miloșevici, ajunge un proscris, alungat de sârbi de pe pământul natal (Zlocutea, Timoc). Ca secretar general al Asociației «ASTRA ROMÂNĂ», a organizat, în jurul personalității sale, 18 ediții ale Congresului Internațional «Identitatea culturală a tuturor românilor».

Până la 1918, Dunărea n-a fost niciodată graniță între frați”

– Dacă ar fi să descrieți Peninsula Balcanică din timpurile stravechi, de la extinderea Imperiului Roman în Balcani, începând cu anul 143 î.Chr., cu ce ați începe?

– Tot Balcanul a fost românesc! Tot! De la Marea Egee, din Munții Pindului, de la Adriatica, din Dalmația, de la Marea Neagră și până la Dunăre, a fost un singur popor: poporul român. Singurul popor existent în marginea de sud a acestui teritoriu, în epoca formării românilor ca neam latin, au fost grecii, însă ei ocupau zonele de lângă mări, mai puțin câmpiile și aproape deloc munții. Pentru cel puțin șapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică… Timpurile se schimbă, năvălesc slavii în secolul al VII-lea, peste încă șapte sute de ani vin turcii (1453), apoi, în părțile de apus, coboară austriecii, iar poporul român din Balcani se împrăștie, se împuținează, în unele zone chiar dispare, cum ar fi Muntenegru și Bosnia-Hertegovina. Pe lângă aromânii din Macedonia și Pind, din Albania și Bulgaria, rămân să reziste compact, până în ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localități în Serbia, 100 în Bulgaria – 30 în jurul Vidinului, plus 70 de-a lungul Dunării, până la mare). Ei au avut parte de domnia a cel puțin cinci voievozi români, începând cu Basarab I Întemeietorul, în secolul al XIV-lea, până la Matei Basarab, în secolul al XVI-lea. Acești domnitori au construit mai multe mănăstiri și biserici românești în sudul Dunării decât în nord, deoarece românii stăpâneau acel ținut din timpuri străvechi, Dunărea nefiind niciodată, până la 1918, granița între frați.
– Sârbii, ca și bulgarii, copiindu-i pe greci, spun că românii din Balcani sunt sârbi, greci sau bulgari latinizați…

– Ei pot să spună și să creadă orice doresc, peste adevăr nu pot călca cu cizma. De altfel, o parte dintre sârbi și bulgari sunt foarte limitați uneori. Pe ei nu-i interesează că zici tu că ești român, sau vlah sau nu știu cum… Pe ei îi interesează că esti în Serbia sau în Bulgaria. Dacă ești acolo, apoi musai să fii sârb sau bulgar, nu poți fi altceva.

Si grecul, și bulgarul, și sârbul vor să ne zdrobească, văzând că suntem o nație moale”

– De ce de-a lungul secolelor și până în ziua de azi, au manifestat bulgarii și sârbii atâta ură împotriva românilor?
– Asta mă întreb și eu… Dacă sub Tito am avut 23 de ani interdicție să-mi văd casa părintească și mormântul părinților, iar sub Miloșevici, alți 22 de ani, mă întreb ce rău le-am făcut, în afară de aceea că am afirmat sus și tare că frații mei din Timoc sunt români lipsiți de orice drept elementar. De ce m-au tratat ca pe un străin la mine acasă? Ei sunt străinii, ei au venit peste noi, nu ne-am dus noi să le luăm pământurile de dincolo de Volga. Ca să răspund, totuși, la întrebare, cred că se poartă astfel cu noi, fiindcă au văzut că suntem o nație moale. Toți, și grecul, și bulgarul, și albanezul, și sârbul, vor să ne zdrobească capul, văzând cât suntem de moi, cât de mult îndurăm… O nație adormită. Apoi, ar mai fi și alte motive. Spre exemplu, grecii. Cum să nu ne urască? Gândiți-vă că, până la Cuza, 1/6 din averile mănăstirești de la nord de Dunăre erau în mâna grecilor. Prin secularizarea averilor mănăstirești, grecii au pierdut totul. Pe de altă parte, ei urăsc bogăția și vrednicia aromânilor, părtinirea de care s-au bucurat aceștia din partea turcilor, în timp ce pe dânșii i-au oropsit din greu; urâsc inteligența, mărinimia, spiritul liberal al multor intelectuali și magnați aromâni. Vorbind de sârbi, ei ne urăsc pentru că le-am luat Banatul în 1918. Socotesc că au fost stăpâni acolo și au pierdut, din pricina vicisitudinilor istorice, care pe români i-ar fi favorizat (însuși generalul Berthelot le-a alungat armata din Timișoara). Ne mai urăsc și pentru bogăția păstorilor așa-ziși vlahi, pentru că noi am deținut cele mai bune pământuri (doar eram băștinași, ce-ar fi dorit?), pentru că suntem diferiți, suntem latini, aparținem unei mari familii de popoare vest europene. În fine, bulgarii ne urăsc pentru același lucru, dar și pentru că le-am luat Dobrogea. Ar fi dorit-o toată, până la Constanța, nu doar cele două județe. S-au bătut mult pentru asta.
– V-ați închinat toată viața luptei pentru eliberarea neamului românesc din sclavie. Ce faceți în prezent?
– Același lucru. Mă simt obligat să vorbesc în orice ocazie despre existența și necazurile românilor din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania și din celelalte țări din regiune, care s-au întemeiat târziu, pe os românesc. Există o conjurație împotriva cuvântului „roman”, atât la Sofia, cât și la Belgrad sau Atena. Neromânii doresc uitarea acestui cuvânt, au dezvoltat politici de stat care urmăresc acest cuvânt ca pe un… terorist, ca pe un… stigmat al diavolului. Ei ar dori ca românii balcanici să nu mai aibă nicio legătură cu Țara de la nordul Dunării, să se țină drept o nație nouă, cu o limbă diferită, astfel că ajutorul și interesul României pentru fiii ei din sud să nu mai aibă obiect.

Dacă sârbii nu dau drepturi minorității române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE”

– Au făcut oare tot ce era normal să facă politicienii României de după 1989, pentru a-i ajuta să supraviețuiască pe daco-romanii din Timoc și pe aromânii din restul zonei balcanice?
– Doar vag și doar din întâmplare. O excepție face președintele Băsescu, mai ales în ultimii ani, când s-a arătat interesat de românii din jurul României. Numai în ultimele luni, dânsul i-a trimis pe primul ministru Boc la Sofia și pe ministrul de Externe, Baconschi, la Bor (recent). Președintele s-a dus la Cladova și bine a făcut, deși autoritățile sârbe l-au ignorat. Urât din partea lor, mai ales că el caută să-i bage în Europa. A fost, de curând, și în Macedonia. Declarațiile au fost frumoase, încurajările sunt puternice, promisiunile sârbilor și bulgarilor par ferme, dar, imediat după încheierea protocolului unei vizite, teroarea anti-românească reîncepe. Acești oameni nu au onoare. Bulgarii au scăpat de constrângerile UE de dinainte de aderare, ne-au păcălit pe toți, de la București, la Bruxelles. Dar sârbii nu mai trebuie lăsați să-și bată joc; dacă nu dau drepturi minorității române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE. O mare șansă, pierdută, a avut fostul președinte Iliescu. În anii războiului din Bosnia, peste 1.000 de cisterne de motorină au tranzitat România din Rusia spre Belgrad și spre front. Atunci să fi spus d-l Iliescu: până aici, tovarăși! Trec cisternele cu o condiție: recunoașteți statutul juridic al românilor timoceni, acordați-le dreptul la limba română, la școli, la biserici! Să-i fi văzut pe frații sârbi cum se conformau…

– Ar putea guvernantii de la Bucuresti sa faca fata cerintelor romanilor din jurul Romaniei, in conditiile in care criza ingenuncheaza economia romaneasca?
– Cred că singurii guvernanți care ar înțelege drama noastră ar fi aromânii. Ei să vină la putere în București, și ne-ar fi mult mai bine! Bineînțeles, n-am auzit să fi fost tăiate fondurile pentru minoritățile din țară. În urmă cu patru ani, știu sigur că minoritatea sârbească din România (adică 25.000 de suflete) primea de la stat, pentru proiecte culturale, biserici, asociații etc., peste 200.000 de euro pe lună! Azi, poate or primi pe jumătate, dar tot primesc. Atunci, cum să se taie puținele fonduri pentru românii minoritari din jurul țării? Dacă, totuși, au fost tăiate, e o lipsă de patriotism din partea politicienilor români. Dai tu atâția bani unui grupuleț de sârbi (croaților le dau alți bani, bulgarilor alți bani, rușilor alți bani), și românilor timoceni nu le dai nici măcar zece mii de euro!? Nouă, aici, la ASTRA, dacă ne-ar da două mii de euro pe an, nu pe lună! și tot ar fi bine, tot am mai face ceva treabă. Am impresia că, în instinctul majorității românilor, sentimentul național a adormit de tot. Mai dăinuie puțin în Transilvania și în Banat, dar în rest îi mort. Și mai e ceva: cred că politicienilor români le e frică de românii din sudul Dunării, de românii de pe pământul lui Decebal și Traian. Ei nu-i cunosc pe timoceni. Timocenii încă n-au fost sârbizați, încă n-au fost bulgarizați. Că-i urăsc sârbii și bulgarii e una. Dar politicienii români nu-și dau seama că sârbii și bulgarii vor ca și românii să-i urască! Asta ar fi bucuria lor cea mare…

Revista «Dacia Aureliană» este editată online de Cristea Sandu Timoc, căruia îi puteți scrie la e-mail: astra_romana_ timisoara@yahoo.com
D-l Timoc îi roagă călduros pe cititori să urmărească site-ul www.timocpress.info, de unde vor obține imagini și ultimele știri despre persecuția românilor. Vă mai roagă să le trimiteti e-mail-ul tuturor celor care au e-mail-uri în fiecare sat. «Astra Română» face aceste proceduri continuu, săptămânal și gratis. Pentru donatii: Cont BCR Timișoara: RO33 RNCB 0249022489120001, Cod fiscal: 3981842, Timișoara

Preluare: formula-as.ro

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Acesta-i adevărul,ba mai mult se întindea din Asia Mica până peste Urali și din Nordul Africi până în Peninsula Scandinave. O dovedesc vestigiile și cercetările arheologice si științifice!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.