Budapesta, 4 august 1919

În noiembrie 1918, evreul Bela Kuhn (originar Cohen) luase puterea la Budapesta instaurând o republică sovietică, în acelaşi timp în care alţi evrei făceau eforturi susţinute în același sens în alte ţări:Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht (Germania), Emma Goldman (SUA), Victor Adler şi Friedrich Adler (Austria) şi alţii, toate ţările europene având în fruntea partidelor comuniste aproape numai evrei.
Rusia fusese deja supusă şi aici se producea ”transformarea revoluţionară” spre înstăpânirea totală a popoarelor din acest vast spaţiu unei clici lărgite de evrei.

„La 19 noiembrie sosesc de la Moscova doi evrei care se căliseră în misiuni de represalii, Aron Kohn zis Bela Kun şi Szamuelyi Tibor care reorganizează partidul comunist. La 22 martie 1919 în Ungaria se declanşează ‘teroarea roşie’. Szamuelyi brăzdează Ungaria cu aşa-zisul tren al morţii. Două vagoane Pulman de mare lux unde stă satrapul, două vagoane de clasă I pentru terorişti, două vagoane de clasa a treia pentru victime. Un abator uman pe roţi. ‘Bandiţii lui Lenin’ – hoarde de adolescenţi evrei ucid tot ce nu aparţine unui anume proletariat. Dintre cei 32 de comisari ai republicii sovietice ungare, 25 sunt evrei. Iată câteva nume: Kohn zis Kunsi; Lukazs (fiu de milionar); Diener Zoltan. Şi comisarii, intitulaţi cinic “ai poporului”: Gruenhaum zis Garhai; Bienstock zis Bostanzi; Rozenstenzk zis Ronai; Weichselhaum zis Varga; Weinstein zis Vince; Eisenstein zis Moritz Erdely; Salzenberg zis Bela Vago şi Bienstock zis Viro Bela. Teroarea iudeo-bolşevică durează 134 de zile, timp în care Aron Kohn zis Bela Kun stoarce populaţia de 3 miliarde de coroane pe care le va trece mai ales în Austria. La pavoazarea străzilor nu se admiteau pe lângă steagurile roşii decât steagurile alb-albastre ale sioniştilor. Este de notat că primind asigurarea lui Lenin că-1 va sprijini cu Armata Roşie care va ataca România la Nistru, Aron Kohn zis Bela Kun a dezlănţuit în noaptea de 19 spre 20 iulie 1919 atacul generalizat împotriva Armatei Române aflată pe Tisa.”
(Radu Theodoru, «România ca o pradă»)

Contraofensiva românească declanşată în noaptea de 30/31 iulie – 12/13 august a însemnat sfârşitul aventurii bolşevice a lui Bela Kuhn, faptele armatei române schimbând cursul istoriei. Poate că alta ar fi fost soarta întregii Europe dacă evreii exportatori de revoluţie din Uniunea Sovietică şi-ar fi păstrat Ungaria ca placă turnantă pentru acest comerţ de iluzii ideologice către vestul continentului nostru.
Un moment semnificativ al acestui episod istoric a fost marcat pe mai multe cărţi poştale militare: 4 august 1919, zi în care armata română a ocupat fără rezistenţă Budapesta.

Atmosfera de pe străzile Budapestei este una de un calm surprinzător: soldaţi români relaxaţi, unii fumând pe trotuare, aşezaţi pe borduri sau în picioare. Un copil priveşte curios către soldaţii care şi-au rezemat, chiar fără nicio grijă, puştile de un chioşc. Populaţia civilă, care apare în planul secund al imaginilor, nu pare deloc ostilă şi nici înspăimântată.

La 14 noiembrie 1919, armata română a părăsit Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naționale ungare. La 1 6 noiembrie 1919, Horthy a intrat în Budapesta și și-a stabilit centrul comandamentului la hotelul «Gellért».

La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei.

Cavaleristi romani pe strazile budapestei

Viziunea lui Alan Woods (scriitor britanic, adept al troţkismului) asupra ocupaţiei româneşti din Ungaria

Într-un articol din 12 noiembrie 1979, la 60 de ani de la retragerea trupelor române din Budapesta, Alan Woods afirma următoarele: „La 21 martie 1919, a fost proclamată Republica Sovietică Ungară. Pe 1 august, 133 de zile mai târziu, acest capitol eroic din istoria clasei muncitoare maghiare a luat sfârşit prin intrarea Armatei Albe Române în Budapesta. Dacă proletariatul maghiar ar fi reuşit, Republica Muncitorilor din Rusia ar fi ieşit din izolarea internaţională”. Reiese de aici că menţinerea Republicii Sovietice Ungare era vitală pentru reuşita revoluţiei proletare în Europa. Denumirea de „armată albă”  făcea trimitere la mişcarea ce se opunea bolşevicilor în timpul războiului civil rus. Această idee este confirmată în finalul articolului: “Înfrângerea Revoluţiei Ungare din 1919 a fost o lovitură grea pentru clasa muncitoare internaţională. Revoluţia proletariatului rămânea izolată într-o ţară înapoiată, iar acest fapt a determinat degenerarea ulterioară a primul stat comunist din lume”. Sunt extrem de interesante şi opiniile cu privire la campania României din Ungaria, catalogată ca fiind o „intervenţie imperialistă” : „Odată cu intrarea armatei române în Budapesta, un regim de teroare a început împotriva clasei muncitoare maghiare. Albii au folosit metode barbare, medievale de tortură, 5000 de oameni şi-au pierdut viaţa în acea perioadă”.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.