De ce este Banatul „fruncea” la vânzarea terenurilor către străini

O vorbă veche spune că „Banatu-i fruncea”. Această zicală pare să se potrivească mănuşă când vine vorba despre vânzarea terenurirlo agricole către străini. În judeţele din vestul ţării aproape că nu mai găseşti români care să facă agricultură, majoritatea terenurilor fiind controlate de străini. Mai precis, 70% dintre ternurile din Banat, sunt, potrivit LAPAR, fie deţinute cu titlu de proprietate de străini, fie arendate, cu drept de preempţiune la cumpărare. Reprezentanţii asociaţiilor de agricultori din vestul ţării cred că bănăţenii nu sunt mai puţin patrioţi decât restul românilor. Doar mai pragmatici.

„Bănăţeanul este mai pragmatic din fire. S-a gândit că are 2 hectare de teren moştenite şi nu prea ştie ce să facă cu ele. Nu l-a interesat pământul pentru că nu scoate mare lucru din el. Aşa că s-a dus afară să lucreze. În plus, spre deosebire de alte zone din ţară, oamenii au mai avut alternativa să lucreze în industrie, în special în sectorul pieselor auto. În ceea ce-i priveşte pe tineri, aceştia nu au fost stimulaţi în niciun fel să lucreze pământul, aşa că n-au avut de ales şi nu s-au apropiat de agricultură” – Ioan Andru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli «Agrara 2008», Arad.

Pe lângă factorii care ţin de profilul psihosocial al bănăţeanului, au existat şi un număr de factori externi care au influenţat puternic procesul de achiziţie a terenurilor de către străini în zona de vest a ţării.

“Presiunea” pe Banat, mai mare ca în restul ţării

„Presiunea pe Banat a fost mai mare decât în alte zone ale ţării. De aici au plecat mulţi nemţi care s-au întors acum cu bani şi au pus pe picioare afaceri în agricultură. În plus, aceasta a fost zona predilectă pentru alţi străini datorită apropierii de graniţă. Investitorii au făcut nişte calcule simple. Una este să ai pământul lângă graniţă şi alta este să-l ai la Suceava, pentru că trebuie să faci sute de kilometri cu producţia până la graniţa de vest să o duci afară” – Ioan Andru.

El a precizat că ocoalele agricole n-au funcţionat niciodată în zona Banatului, aşa că oamenii n-au avut, cu adevărat, experianţa asocierii, lipsa de coeziune facilitând înstrăinarea terenurilor.

„Acestă zonă a fost diferită, în decursul istoriei, de celelalte zone din ţară. Să ne gândim doar că Revoluţia a început la Timişoara. Cred că bănăţenii, mai deschişi decât restul ţării, sub influenţa vestului, au crezut că pot trăi mai bine fără pământ, făcând alte activităţi. Au luat ca pe o povară aceste proprietăţi. A fost un experiment. Este oarecum ciudat, pentru că cei din vest ţin foarte mult la pământul lor” – Laurenţia Baciu, preşedintele Ligii Ascociaţiilor Producătorilor Agricoli din România(LAPAR).

Achiziţia de terenuri, acţiune concertată, coordonată de alte state. Rezultatul – 70% din terenul din Banat este al străinilor

Pe de altă parte, a existat o acţiune coordonată, bine pusă la punct de achiziţia de terenuri în România, cu precădere în zona de vest a ţării. Rezultatul – 70% din terenul arabil din Banat este deţinut de străini.

„Străinii nu deţin în România ferme mai mici de 1.000 de hectare de teren, pentru că a existat o acţiune coordonată a statelor europene de creditare mai mult sau mai puţin pe faţă a cetăţenilor proprii pentru a cumpăra terenuri în Europa de Est. Din păcate, nu s-a întâmplat şi invers, aşa că nu ştiu să existe vreun fermier român care să deţină vreun hectar de teren în vreo ţară europeană. (…) Există şi acum echipe întregi de români angajate de străini care bat satele să cumpere pământ. Avocaţi, notari, agenţi imobiliari, care nu fac nimic altceva. Aşa se face că străinii deţin acum 70% din terenul din Banat” – Laurenţiu Baciu.

Un alt factor care a contribuit la înstrăinarea masivă a terenurilor a fost retrocedarea “dubioasă” a marilor exploataţii din vestul ţării.

„Acolo terenurile au fost mai accesibile, mai aproape de graniţă, mai aproape de Italia. A mai fost ceva. Au fost retrocedate ferme foarte mari şi cei care le-au preluat au avut o conştiinţă mai puţin românească. Fermele au fost uşor desfiinţate, uşor retrocedate şi uşor vândute. Ca să nu mai vorbim că procesul de elibarare a titlurilor de proprietate a fost tergiversat foarte mult” – Bogdan Buzescu, preşedinte Confederaţiei Ţărăneşti din România (CATAR).

Sărăcirea programatică a micilor proprietari a condus la înstrăinarea terenurilor

Fermierii cred că lipsa unei politici agricole coerente şi sărăcirea programatică a micilor proprietari au fost principalii factori care au condus la înstrăinarea terenurilor.

„Statul român nu a fost interesat până acum, de peste 20 de ani, să facă o politică agricolă naţională. Abia cum în iunie s-a negociat şi se va putea construi ceva abia din 2014. Politicienii n-au avut niciun interes să dezvolte micile proprietăţi pentru că ei au fost primii proprietari de ferme mari şi au dus doar o politică pentru încurajarea marilor lor exploataţii în dezavantajul micilor proprietari” – Bogdan Buzescu.

Preluare: agrostandard.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.