„O națiune trebuie să fie fertilă, capabilă să-și asigure viitorul”

Cu toate că liderii Iranului – este bine știut! – sunt prezentați ca niște oameni foarte ”răi” care vor război atunci când …sunt ameninţaţi cu războiul, este demn de reţinut poate că tocmai acești conducători au totuși o viziune pe termen lung asupra viitorului poporului lor, ceea ce nu se poate spune despre politicienii de scursură ai „democrațiilor occidentale”.
Liderii europeni ai ”statelor democrate” au o imagine asupra celor pe care îi conduc în termeni de număr de voturi, electorat, forţă de muncă, grupuri de interese, minorităţi și majorităţi. Este tot ceea ce știu și folosesc! De cele mai multe ori, poporul este privit ca un număr de unităţi economice, consumatori și producători, a căror interese trebuie cât de cât satisfăcute pentru obţinerea unui alt mandat. Când aceste unităţi economice nu mai pot susţine economia, inima și motorul ”sistemului democratic”, din cauza insuficienţei lor, ei sunt, pur și simplu, înlocuiţi, prin importul altor astfel de unităţi economice consumatoare și producătoare. Acest fenomen se numește „emigraţie”.

Puțin interesează că pe termen lung numele unei țări ca Franța va defini doar generic un spațiu locuit și atât, de diferite grupuri etnice, ceea ce contează astăzi și mâine este ca economia să se „miște”, astfel încât politicianul să poată primi suportul celor care îl finanțează și îl promovează în funcții, marile corporații, și să obțină de la poporul alegător, oricare și oricum ar „arăta” el, un nou mandat. 

Confruntaţi cu o natalitate scăzută și, în consecinţă, cu scăderea numărului celor care formau naţiunile europene, liderii europeni au practicat un import de populaţie, în compensare economică, care deja ameninţă să ducă la dispariţia unor naţiuni. Dar… naţiunile pot să piară, economia speculativă trebuie să meargă mai departe!

Autorităţile din Iran însă lucrau în 2012 la elaborarea unor planuri integrate de consolidare demografică. După ultimul recensământ, Iranul avea circa 75 de milioane de locuitori. Preşedintele Mahmud Ahmadinejad anunţa însă că doreşte ca numărul naşterilor să sporească, pentru a se ajunge la o populaţie de cel puţin 150 de milioane.
Pentru a doua oară în 2012, Ahmadinejad a amintit în august 2012 cât de importantă este creşterea populaţiei, criticând familiile cu puţini copii, care urmează exemplul celor din Occident, atât în privinţa familiei, cât şi ca stil de viaţă. Pentru președintele Iranului numai sporirea populaţiei putea duce la consolidarea naţiunii.

În perioada 1981-1991, populaţia iraniană s-a îmbogăţit cu 18 milioane de locuitori – creştere de 3,5 – 4%. Anii următori însă rata de creştere a fost semnificativ mai mică – doar 1,3%. Prin comparaţie, în Germania populaţia scade, de la an la an, cu 0,1%.
Guvernul de la Teheran susţinea că de vină pentru scăderea din ultimii ani ar fi politica privind controlul naşterilor, stabilită de către executivul anterior şi pusă în practică de ministerul sănătăţii. La vremea respectivă, reprezentanţii sistemului de sănătate umblau din casă în casă pentru a-i pune pe oameni la curent cu metodele contraceptive.
De aceeaşi părere sunt şi sociologii care, în plus, mai pun situaţia pe seama emancipării femeii şi a migraţiei populaţiei din zonele rurale la oraş. În ultimele decenii, familiile din mediul urban şi-au schimbat stilul de viaţă, înlocuind tradiţionala familie în care se năşteau numeroşi copii, cu cupluri sărace în urmaşi.

„Micşorarea populaţiei reprezintă o ameninţare pentru Iran. O naţiune trebuie să fie fertilă, capabilă să-şi asigure viitorul”, a spus preşedintele iranian.
De aceeaşi părere era şi liderul spiritual suprem, aiatollahul Khamenei: „Tânăra generaţie este decisivă pentru evoluţia ţării noastre. Politica privind controlul naşterilor va trebui revizuită. Dacă rata de creştere va fi la fel de mică, viitorul nostru este periclitat”

Emigranti vaporCitește și:
• Economia și inșii fertili, buni de muncă grea
• Salvați Europa de mizerie!
• „Oamenii fac copii când au un grad ridicat de 
insatisfacție in legătură cu propria lor existență”
• 27de ani cât două războaie mondiale
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.