România, o creație masonică

Revolutia de la 1848

Documente din Arhivele Iașiului dezvăluie comploturile masonice din preajma Unirii Principatelor.
Descoperirea în Arhivele Iașiului a două scrisori din 1858 semnate de William Solioms, medic și mason englez care locuia în Moldova,  dezvăluie manevrele de culise ale francmasoneriei post-pașoptiste. Încă de atunci deciziile politice se luau în cadrul lojilor masonice, iar România era trecută, sub pretextul eliberării de sub dominația străină, sub o nouă dominație, mult mai periculoasă, cea a masoneriei.  
Anul 1848 și intrarea sub jugul unui nou stăpân
În anul 1848, în mai multe țări din Europa izbucnesc aproape simultan o serie de revoluții, cunoscute în istorie drept „pașoptiste”. Moldova și Țara Românească, aflate în acel moment sub controlul Imperiului Otoman, nu fac excepție. Prezentată ca o expresie a eliberării națiunii de sub dominația străină, revoluția de la 1848 din Țările Române a reprezentat în realitate încheierea unui pact cu un alt stăpân, prin înscrierea în curentul masonic european. Cu alte cuvinte, înlocuirea unei dominații fățișe, cu una voalată, perversă și periculoasă. Anii ce au urmat au fost marcați de lupte între exponenții diferitelor masonerii europene, care doreau să dobândească puterea asupra teritoriului românesc.

Revoluționarii pașoptiști au fost francmasoni
În acel moment în Moldova era domnitor prințul Mihail Sturza, el însuși un fervent propagator al ideilor masonice pașoptiste. Totodată, strânsele sale relații cu Imperiul Otoman, și implicit cu masoneria turcă, i-au permis ca în 1849, când în celelalte țări europene revoluțiile au fost înabușite sângeros, să rezolve această problemă în Moldova într-un mod pașnic, dar favorabil intereselor masonice. Astfel că el le-a oferit prilejul agenților masoni pașoptiști din Moldova să își salveze viața, refugiindu-se în exil, de unde și-au continuat activitatea. Printre ei se aflau toți cei care la 24 ianuarie 1859 au înfăptuit Unirea Principatelor. Toți erau masoni.

Alexandru Ioan Cuza a fost mason
Data de 24 ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însă și ziua Masoneriei române, aleasă intenționat pentru a marca victoria acesteia în cucerirea teritoriului României.
Înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Venerabil (conducător) al lojei Steaua Dunării din Galați. La acel moment mai existau încă două aripi ale aceleiași loji, una în Muntenia, la București, și alta în Moldova, la Iași. Unirea Principatelor a fost deci precedată de o unire masonică simbolică a acestor trei loji sub o conducere unică, cea a lui Alexandru Ioan Cuza. În 1862, Alexandru Ioan Cuza intră în conflict cu masoneria și din acest moment devine persona non-grata. În cele din urmă el este înlăturat de la putere prin lovitura de stat din 1866, fiind înlocuit cu Carol I de Hohenzollern.

Lupte între diferitele facțiuni masonice
În perioada de dinaintea înfăptuirii Unirii pe teritoriului României activau o multitudine de loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre ele dorea să profite de acest moment de răscruce pentru a obține controlul asupra unor teritorii cu o poziție strategică între Occident și Orient cum erau cele românești. În această cursă, Alexandru Ioan Cuza, exponentul lojilor franceze era favoritul numărul unu. Cu o lună înainte de Unire, în decembrie 1858, Poliția află de existența unui complot organizat împotriva lui de lojile rivale.
Principalul actor în  acest complot a fost chiar Grigorie Sturdza, fiul fostului principe al Moldovei, Mihail Sturza, care aspira la tronul Moldovei. El însuși mason, Grigorie Sturdza era susținut atât de lojile engleze (de care țineau și cele turcești), cât și de lojile rusești (de care țineau și cele poloneze) care nu vedeau cu ochi buni influența tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei masoneria franceză.
Un complot împotriva lui Cuza dezvăluie acțiunile subterane ale masoneriei
Pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, Grigorie Sturdza s-a aliat cu o serie de masoni străini care fuseseră infiltrați pe teritoriul Moldovei. Printre aceștia, se afla polonezul Wirzbicki, cunoscut drept Murat Bei pe vremea când lupta în armata otomană.
Aflând despre acest complot, poliția începe să îi interogheze pe toți străinii care se aflau în Moldova. Descoperă astfel că au de-a face cu o adevărata rețea de agenți ai diferitelor masonerii, care au misiunea de a atrage de partea lor cât mai mulți boieri moldoveni. Printre acești agenți se afla și William Solioms, un mason englez, care se afla în Moldova sub pretextul practicării medicinei și avea strânse relații cu polonezii. Scrisorile sale către polonezul Tokarski, și el anchetat cu prilejul descoperii complotului, au fost păstrate în Arhivele Iașiului și dezvăluie câteva din acțiunile subterane ale masoneriei din acea perioadă. 
În prima sa scrisoare, pe care o redăm mai jos, Solioms vorbește despre faptul că se afla în Moldova pentru a „face bine Marelui Monarh”, o formă codată de a spune că a venit să racoleze noi membrii pentru masonerie. 

Prima scrisoare a lui William Solioms catre Tokarski, 4 decembrie 1858
Domnule Tokarski
Din scrisoarea dumitale m-am încredințat că ești sănătos, lucru de care m-am bucurat foarte. Te înștiințez că Grigorie Sturdza va fi ales Domn, prin urmare fi sigur că vei avea și dumneata o bucată de pâine, pentru că, precum știi, ei protejează pe Leși (polonezi). Wierzbicki e foarte ocupat și în puțin timp îți va scrie. După cum l-am cunoscut, am o bună impresie despre el și gândesc că nu va uita să-ți facă bine.
Wierzbicki este prieten cu Grigorie și în puțină vreme el va avea mare somă (va ajunge un om important) și sigur că va ajuta. Eu aștept aici până la Anul Nou și de va vrea Dumnezeu să izbutească planurile mele, atunci te voi sluji și făgăduiesc că îmi voi ține cuvântul. Îți voi scrie mai mult când voi avea informații sigure despre ceea ce poate îmbunătăți soarta noastră și voi ști ceva clar despre ceea ce se va face în scurtă vreme cu Wierzbicki, pe care putem conta. Cu ajutorul prințului el are de-a face cu boierimea, aceasta poți înțelege, de aceea am încă bună nădejde.
Voi aștepta încă puțin, și, dacă până la Anul Nou nu va fi nimic, fie voia lui Dumnezeu, nu vreau să mă pierd (să mor) aici, și atunci îți voi cere ajutorul spre a dobândi actele pentru plecarea mea din țara aceasta neplăcută mie, în care am venit doar ca să fac bine Marelui Monarc. Pentru aceasta voi opri pe femeia mea și pe copii să nu mai spună în veci adevărul, mai ales unor oameni care merită a fi spânzurați de o creangă, căci pentru aceasta m-am pierdut pentru totodeauna, ruinându-mi sănătatea și tot ce-mi ajungea să trăiesc în liniște în țara aceasta. Dar voi aștepta și voi mai vedea. Te îmbrățișez.
Wiliams Solioms

Boierii moldoveni erau deja membrii ai masoneriei
Scrisoarea de mai sus este cu siguranță codată, pentru că din interogatoriile poliției a reieșit că Solioms nu era căsătorit, nu avea copii și nici medic nu era în realitate. Dintr-o scrisoare ulterioară aflăm că demersurile englezului de a atrage în masonerie pe boierii vremii nu prea au avut sorți de izbândă. Solioms se teme pentru viața sa și este gata să fugă din Moldova, chiar de ar fi să plece pe jos. Ea arată de asemenea și faptul că în cercurile masonice se știa din decembrie 1858 că Grigorie Sturdza, urmașul de drept la tronul Moldovei, nu va obține puterea.

A doua scrisoare a lui William Solioms catre Tokarski, 11 Decembrie 1858.
Iubite Domnule Tokarski,
Nu i-am vizitat de mult nici măcar pe aceia care merită prietenia mea. Dar ce este de făcut, scumpul meu domn? Dumnezeu îmi este martor că am fost foarte bolnav. De vreo câteva zile mă aflu mai bine și cunoscându-te drept un adevărat prieten, îți scriu câteva cuvinte. Închipuie-ți că până acum nu mi-am sfârșit interesele, afară decât că domnul ministru mi-a trimis 100 de galbeni, pe care nici nu i-am văzut, pentru că consulul mi-a plătit datoriile la Iliii Armanu, și trebuie încă să aștept și să sufăr. Dar nu vreau să mor în Moldova, ci să fug din țara aceasta și pe jos de ar fi, fiindcă văd că aristocrații de aici erau să mă piardă și, vreau să-mi scap viața. Te întreb, ai bunătatea, putea-voi căpata acel lucru ce ți-am cerut? Când îl voi putea avea, ca să mă pot duce de aici? Îl voi sluji pe acel domn ce-mi va da actul trebuitor pentru plecarea mea, și după ce voi primi hotărârea d-tale, voi putea veni la Botoșani pentru vreo câteva zile spre a sfârși treaba aceasta.
Sunt al domniei tale,
Williams Solioms
P.S. Avem multe noutăți. Îți voi spune numai aceasta că Grigorie Sturdza n-are să fie Domn și până la Anul Nou se va sfârși tot.
Murad-Bei au venit și el la Iași, și Dumnezeu știe cum îi merg treburile; el șade la Binder. Pe urmă îți voi scrie mai mult și acuma îți trimit adresa me. D-sale… (sic) în casa bisericii catolice, la profesorul de dans Corvin. Te rog să-mi răspunzi.

Motivul principal pentru care demersurile masonului englez Solioms nu au avut sorți de izbândă nu era nici pe departe faptul că „noblesa” moldoveană nu vroia să intre în masonerie, ci tocmai faptul că aceasta făcea deja parte dintr-o altă masonerie. Toate personajele cheie ale vremii: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, boierii Manolache Costache Epureanu, Costache Negri, etc. erau masoni, dar slujeau interesele Franței, în timp ce trâmbițau că luptă pentru interesele naționale. Scrisorile lui Solioms dezvăluie un crunt adevăr: jocurile politice s-au făcut mereu în culisele lojilor masonice, iar România a fost și atunci, ca și acum, teatrul unor lupte pentru putere între diferitele obediențe masonice.

Bibliografie:
Prof. G. Pascu: «Revista Critica», Iasi, 1939 conform Arhivelor statului Iasi, Tr. 1758 O. I. , 2006. Mss. 435.f. 563-564 si f. 564, 567. 

Autor: Mihaela Gheorghiu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.