De la Slobozia la Zăbala

Slobozia Vaslui - Zabala CovasnaNimic nu-i întâmplător în lumea noastră, îți vine să crezi citind presa, mai ales cea din țara noastră, predestinată, se pare, la a demonstra multe. Și mai ales pare că trebuie să demonstreze fără de voie formele pe care le poate lua asuprirea economică de care suferim majoritatea dintre noi, dar preferăm, din motive ”democratice”, să o numim după cuvinte împrumutate: “capitalism”, “economie de piață” sau alte expresii luate din dicționarul activiștilor politici și economici din zilele noastre.

Ei, dar când niște cetățeni europeni de pe la noi, așa cum suntem numiți la televizor în prezent toți, pleacă de la Slobozia și ajung la Zăbala, ce se poate întâmpla?

Nimic nu e la figurat, totul e la propriu. În 2012, 23 de vasluieni din satul Slobozia au fost obligați să muncească pe gratis și să doarmă pe asfalt într-o fermă de cartofi din Covasna, localitatea Zăbala. La mijlocul lui august 2012, țăranii săraci din Slobozia au fost amăgiți să meargă la muncă ca zilieri în comuna Zabăla, Covasna. Li s-a promis 40 de lei pe zi, plus mâncare și cazare. Au primit măncare o singură dată pe zi, trei pâini împărțite la toți 23, nu li se dădea apă, când leșinau de oboseală, de căldură sau foame erau lăsați în camp până își reveneau, se târâiau în genunchi la cules de cartofi cam patru kilometri pe zi, muncă fără plată, erau păziți cu bâtele și arme de foc și erau umiliți verbal.  La sfârșitul lui august 2013, cei trei țigani care au traficat și umilit vasluieni și-au primit pedeapsa la tribunal: cinci și patru ani de închioare.

Satul vasluienilor săraci, Slobozia, numele localității și, foarte probabil, înființarea localității însăși, provine din cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie”, care înseamnă eliberare, deci dintr-o eliberare. În România există multe astfel de localități, mai toate trăgându-și originea numelui cel puțin de la dezrobirea țiganilor sau de la marea împroprietărire a iobagilor. Prin urmare, este aproape sigur că țăranii vasluieni care au ajuns în Zăbala se trag tocmai din acei iobagi moldoveni care, cu două sute de ani în urmă, îi țineau portretul lui Alexandru Ioan Cuza lângă icoană, ca tribut pentru pământul pe care puteau să-l numească „al nostru”.

Vremea a trecut, oamenii au făcut copii și apoi au dispărut, regimurile politice s-au schimbat la noi, așa cum au vrut marile puteri ale vremurilor și uneori au vrut să ne facă și pe noi să credem că vrem. Pe 9 octombrie se împlinesc mereu niște ani de la „acordul de procentaj” dintre Churchill și Stalin, dar nu se discută nimic la televizor pe acest subiect, deși momentul istoric este mai important pentru noi decât trecutul 23 august sau chiar viitorul 22 decembrie. Atunci, nobilul acela numai cu numele, englez cinic îndesat și peste poate de democrat, Churchill, scria pe un bilețel ceva și i-l înmâna lui Stalin, sovieticul acela criminal comunist. Acolo a scris în dreptul României „Occident – 10%, Uniunea Sovietică – 90%”. De atunci ni s-au tras toate, inclusiv soarta fiilor de iobagi de la Slobozia.

Fiii iobagilor din Slobozia s-au bucurat că au pământ și își pot hrăni copiii. Fiii fiilor de iobagi s-au dus la război și, care s-au mai întors acasă, au aflat că trebuie să cedeze pământul statului și să se bucure pentru asta, odată cu veneticul ajuns primar sau un fiu al satului, cel mai prost, care devenise convins… că poate parveni prin comunism. Peste 50 de ani, nepoții fiilor de iobagi eliberați au apucat să se bucure de ce au crezut că este eliberarea, „revoluția românească”, despre care alții, de data asta, le-au spus că e ”democratică” și duce direct către ”stat de drept” și ”economie de piață” și către Europa. Tare s-au mai bucurat, mai ales de această Europă. Și au început să vină pe la București europenii și americanii, pe care îi așteptau de amar de vreme. Unii ajunseseră la oraș, ca muncitori necalificați, pe vremea industrializării, dar s-au întors acasă.

În loc de activiștii care îi duceau spre comunism, de atunci au apărut, de data asta la televizor, numai vedete, filme americane, manele, sex-simboluri și o puzderie de analiști, care, cu toții, și-au propus să-i ducă către capitalism și democrație. Așa și-au pierdut slujbele și au ajuns să-și ia lumea în cap pentru o bucată de pâine. Mulți au plecat prin draga de Europă, iar cei mai puțin norocoși, care nu au reușit să fie sclavi în țări străine, ei …au ajuns la Zăbala.

Zăbala este, după dicționar, „parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce”. Aici au ajuns, pentru că nimic nu e întâmplător în lumea asta și câteodată este nevoie de doar o simplă întâmplare pentru a-ți da seama de întreaga realitate care te înconjoară și ce s-a întâmplat între timp, de la Slobozia la Zăbala.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.