„Explorarea și exploatarea gazelor de șist în România. Încotro?”

Raportul Comisiei de Experţi în urma audierii publice pe tema:

“Explorarea si exploatarea gazelor de sist in Romania. Incotro?”

care a avut loc pe data de 16.11.2012, ora 11:00, la Hotel Marshal Garden, Sala Safir, Calea Dorobanților nr. 50B, Sector 1, Bucureşti

Audierea publică a fost organizată în cadrul proiectului “Gazele de şist – o nouă provocare”, proiect dezvoltat de Asociația Alma-Ro (www.alma-ro.ngo.ro ) şi de Coaliția pentru Mediu şi finanțat de Fundația pentru Parteneriat şi CEE Trust.

Comisia de Experţi este alcătuită din:

– Liana Popa, inginer geolog, Fundaţia pentru Pluralism,

– Afrodita Iorgulescu, matematician, prof. univ. dr. , pensionar de la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică

– Alexandru Taşnadi, economist şi matematician, prof. univ. dr. la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Economie Generală.

Martorii audiaţi pentru început sunt în număr de 18:

– Iniţial au fost 15 martori, care au depus depoziţiile scrise la timp:

[1] ing. Gheorghe Manea, [2] campaigner Raluca Dan, [3] preot Adrian Ţapu, [4] ing. petrolist Ioan Ignat, [5] prof.univ.dr. Tudor Darie, [6] prof.dr.ing. Daniel Scrădeanu (absent), [7] director general al ANRM Dorin Octavian Cojocaru , [8] dr. ing. Alexandru Pătruţi (fostul Preşedinte al ANRM), [9] dir.exec. Oana Neneciu, [10] prof.univ.dr.

Mihai Gheorghiţoiu, [11] prof.univ.dr. Nicolae Anastasiu, [12] dir.exec. Ioana Ciută, [13] prof.univ.dr. Nicolae Napoleon Antonescu, [14] consilier Mihai Barac, [15] preşedinte Vama-Verde Paul Iurea.

– La audiere, pentru că a fost timp, s-a stabilit audierea a încă 2 martori, respectiv [16] Marian Paiu, de la Mare Nostrum şi [17] Cosmin Bîrzan, de la Centrul pentru Resurse Juridice, care au trimis depoziţiile după termenul limită.

– De asemenea a fost audiat şi prof.dr.ing. Lazăr Avram [18], care a susţinut că a trimis depoziţia înainte de 7 noiembrie, dar nu a ajuns la organizatori.

Au mai fost audiate şi cele 4 persoane care au depus depoziţii scrise: [1’] prof.dr.ing. Ion Onuţu, [2’] consultant Neculai Pavlovschi, [3’] preşedinte ADDDJ Călăraşi Vasilica Puran, [4’] cerc. ştiinţ. Octavian Coltoi.

Au fost audiaţi şi [P1] Peter Kardzhilov, membru al grupului «Fracking free Bulgaria», precum şi trei persoane din public: [P2] o mamă, [P3] preşedinte Ecocivica Nicolae Rădulescu Dobrogea, [P4] preşedinte Terra Mileniul III Lavinia Andrei.

Unul din obiectivele audierii publice a fost demararea unei campanii cu implicarea societății civile pentru dezbatere publică şi pentru dialog cu factorii de decizie în problema metodei de exploatare a zăcămintelor de gaze de şist.

Problema operării gazelor de şist (gaze neconvenţionale) a împărţit românii în două tabere: unii sunt contra operării lor (şi sunt catalogaţi de tabăra adversă ca susţinători ai intereselor Rusiei, deoarece România importă gaze naturale convenţionale în principal din Rusia), ceilalţi sunt pentru operarea lor (şi sunt catalogaţi de tabăra

adversă ca susţinători ai intereslor SUA, deoarece cele 4 acorduri petroliere existente pentru gaze de şist au fost eliberate companiei americane Chevron); şi nu-i aşa, dă rău să susţii interesele Rusiei şi nu pe cele ale SUA, aşa că unii s-au lăsat intimidaţi şi nu mai sunt contra. Nimeni nu susţine însă interesele României?

Ne propunem aici să prezentăm şi să susţinem, cu argumente, interesele naţionale în această problemă. Demonstrăm că cele 4 acorduri petroliere pentru exploatarea gazelor de şist, aprobate companiei Chevron, sunt ilegale. Facem o analiză complexă, pe baza depoziţiilor martorilor în principal, a concesiunii versus împărţirea producţiei, a argumentelor PRO şi a argumentelor CONTRA operării gazelor de şist, etc., şi prezentăm concluziile.

Raportul este organizat astfel: Secţiunea 1 (Consideraţii Generale), Secţiunea 2 (Gazele de şist), Secţiunea 3 (Audierea publică), Secţiunea 4 (Concluzii).

1. Consideraţii Generale

Constituţia şi interesul naţional

Se compară adesea, în discuţiile publice, privatizarea Cuprumin-ului, a Petrom-ului etc. cu privatizarea unei uzine de construit automobile, a unui combinat de porci etc., fără a se sesiza deosebirea esenţială între ele: doar resursele naturale apar în Constituţie.

Şi se discută adesea despre afacerea aurului de la Roşia Montană, şi acum despre afacerea gazelor de şist, doar din punctul de vedere al impactului asupra mediului, fără a se sesiza din nou că resursele naturale apar în legea fundamentală, care este deasupra legii mediului.

Conform Constituţiei, Art. 135:

(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera initiaţivă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea conditiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

Şi conform Constituţiei, Art. 136:

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului

continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică….

Să observăm însă că nu a fost definit “interesul naţional”, nici în Constituţie, nici în legile minelor/petrolului, şi că, probabil, de la intrarea noastră în Uniunea Europeană şi pe măsură ce avansăm cu integrarea europeană, va deveni şi anacronic, demodat să mai vorbim de “interesul naţional” – adică românesc – şi va trebui să vorbim de “interesul european”. Vom aminti cum era definit interesul naţional în Legea minelor din 1924, în celebrele Art. 32 şi Art. 33.

Puţină istorie (să ne uităm în trecut ca să înţelegem ce se întâmplă în prezent)

Celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924, comună pentru mine (aur etc.) şi petrol (ţiţei, gaze etc.), scoasă de liberali în cadrul politicii prin noi înşine (care se opunea politicii porţilor deschise) prevedea printre altele că resursele naturale, printre care aurul şi petrolul, să fie exploatate doar în companii mixte (societăţi anonime miniere române) (Art. 32), în care capitalul românesc să aibă cel puţin 60 % participare (Art. 33).

Redevenţa la ţiţei (petrol brut) din producţia trimestrială pentru sonde sau puţuri, fiecare cu o producţie medie pe zi peste 10 tone, se stabilea după o scară progresivă, care ajungea până la 35 % din producţie când media pe sondă şi zi depăşea 150 tone. Toatăproducţiunea de ţiţeiu trebuia să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din ţară.

Consumaţiunea internă din fiecare fel de produs, trebuia sa fie complet satisfăcută şi cu întâietate. La gaze (hidrocarburi gazoase care formează zăcăminte proprii), suprafaţa perimetrului concesiunii era de maxim 2.000 ha. Prin legea din 1924 se ocupau de mine Ministerul Economiei şi Comerţului, Consiliul Superior de Mine (17 membri) şi Institutul Geologic al României; corupţia era astfel imposibilă. Pentru o concesiune exista Decretul de concesiune, Planul concesiunii şi Caietului de sarcine; Decretul şi Caietul de sarcine erau publicate în Monitorul Oficial; primăria era obligată a afişa Decretul; limitele perimetrului concesionat erau trase pe teren prin semne fixate pe hotar etc.

A existat o puternică presiune externă, europeană şi americană, ca legea minelor să fie modificată în special la Art. 32 şi 33.

Cităm din istoricul Gh. Buzatu, “O istorie a petrolului românesc”, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, 671 pagini, aflată pe internet (sublinierile ne aparţin):

“… Proclamată de către P.N.L. înainte de primul război mondial, politica prin noi înşine reflecta interesele celei mai puternice grupări a burgheziei româneşti, în speţă a celei liberale. …teoreticianul incontestabil al politicii prin noi înşine a fost Vintilă Brătianu. …În perioada cercetată, fruntaşul liberal a fundamentat programul prin noi înşine sub forma lui integrală – aceea a naţionalismului economic. …În acest cadru, Vintilă Brătianu a întrevăzut ca să se rezerve primul loc „forţelor vii ale naţiunii”, adică capitalului, muncii şi iniţiativei româneşti. …

Trebuie să amintim activitatea diplomatică strălucită desfăşurată de N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face faţă la toate nedreptăţile. Greşelile i-au fost întotdeauna măsurate cu metrul. Nedreptatea şi dreptul, cu milimetrul”. …Fiind de acord cu o întrepătrundere a intereselor României cu cele ale puterilor apusene, diplomatul (N. Titulescu) se pronunţa pentru respectarea reciprocităţii, respingând ferm orice ingerinţe în treburile interne ale ţării sale. Cu referire specială la bogăţiile naţionale, el a afirmat pe atunci, la Geneva, „suveranitatea” deplină a dreptului intern. Totodată, într-un subcomitet al Societăţii Naţiunilor el s-a opus cu tărie celor care insistau pentru internaţionalizarea bogăţiilor naturale ale statelor posesoare, precizând – cu menţiune anume la petrolul românesc – că „nu acceptă” presiuni pe această temă asupra guvernului de la Bucureşti. …Într-o epocă dominată cum se ştie de presiuni ale trusturilor internaţionale şi de tentative de internaţionalizare a bogăţiilor solului şi subsolului, Titulescu remarca cu sagacitate: „Când în România era nevoie de credite, de maşini, de susţinerea schimbului ei, nu aud niciodată vorbindu-se de internaţionalism. Când statele străine au nevoie de bogăţiile României, internaţionalismul apare imediat”. De aici, propunerea fermă a diplomatului român în faţa forului de la Geneva unde reprezenta ţara: „Să ne punem în comun acord riscurile şi nevoile şi pe urmă să căutăm cum internaţionalismul se poate împăca cu suveranitatea naţională”. …

Problema capitalului străin a reprezentat unul din aspectele cele mai controversate ale politicii prin noi înşine. …Aşa, de pildă, ministrul de Externe I. G. Duca a specificat în 1923 că doctrina naţionalismului economic împărtăşită de P.N.L. nu respingea nicicum „colaborarea cu străinătatea. Dimpotrivă… o reclamă ca o nevoie şi ca un stimulent. Naţionalismul economic ştie că ziduri chinezeşti nu se pot înălţa, că infiltraţiunea capitalurilor străine este fatală şi necesară”. În 1927, tot Duca avea să declare tranşant: „Nu este exact că suntem potrivnici capitalurilor străine, cerem numai introducerea lor în viaţa noastră economică sub formă de colaborare iar nu de acaparare”. …

Legea din 1924 a fost rezultatul unui serios şi îndelung travaliu, îndeplinit de un grup de specialişti români în materie, în frunte cu L. Mrazec, I. Tănăsescu, I. N. Angelescu ş.a. …

Prevederile art. 32-33 au nemulţumit cel mai mult grupurile străine…. Din primul moment, filialele trusturilor Standard Oil Co. şi Royal Dutch-Shell din România au făcut cunoscut că refuzau să se conformeze prevederilor de naţionalizare cuprinse în legea din 4 iulie 1924. …Acţionând „mână în mână”, trusturile au început prin a concura produsele româneşti exportate în apusul Europei.. ….Un alt procedeu folosit de trusturile american şi anglo-olandez cu scopul de a forţa guvernul român în problema legii minelor a constat în influenţarea cursului leului pe principalele pieţe occidentale. …În aceste împrejurări, nu ne apare surprinzător faptul că cel mai scăzut nivel postbelic al cursului leului s-a înregistrat doar la câteva zile după promulgarea legii minelor: la 10 iulie 1924, el a fost cotat la bursele apusene la 2 centime aur. Între 1924 şi 1929, trusturile mondiale au întreţinut necontenit în presa străină o campanie ostilă României. În perioada respectivă, paginile unor prestigioase şi influente ziare şi reviste din Occident („The Times”, „Petroleum Times”, „The Economist”, „Manchester Guardian Comercial”, „Daily News”, „Chicago Daily Tribune”, „The Sunday Times” ş.a.), au găzduit atacuri contra statului român, a politicii sale petroliere şi a legii minelor. Există dovezi certe că această „campanie de denigrare şi de boicot” a României”, provocată de nemulţumirea faţă de prevederile restrictive ale legii minelor, a fost iniţiată şi îndrumată de Standard Oil Co. şi Royal Dutch- Shell. Atacurile la adresa României din presa apuseană – dintre care multe au fost preluate, în ţară, de către partidele din opoziţie în acţiunea lor de răsturnare a guvernelor liberale – s-au integrat, astfel, campaniei generale purtate contra legii din 4 iulie 1924 de către cele două trusturi, care au făcut „tot ce le-a stat în putinţă pentru a parveni la dărâmarea ei”. …În ciuda diverselor presiuni, trusturile petroliere nu au ajuns, între 1924 şi 1926, la scopul urmărit – abrogarea legii minelor. Numai în perioada ulterioară, profitând de prilejul oferit de angajarea unor tratative financiare de către România pentru contractarea unui mare împrumut financiar extern necesar stabilizării monetare, ele vor insista şi vor obţine revizuirea legii din 4 iulie 1924. Până atunci, comunica N. Titulescu la Bucureşti, în 1925, trusturile petroliere interesate se pregăteau în vederea unei ofensive puternice, la care „nu se ştie cum va rezista România”.

În 1929, în urma presiunilor externe, după pierderea alegerilor de către liberali, legea minelor din 1924 a fost abrogată.

În perioada 1990-1995, regimul juridic de punere în valoare a petrolului a fost ‘împărţirea producţiei’ (prin ‘Contractul de Împărţire a Producţiei’ (Production Sharing Agreement – PSA). De exemplu: ‘Contractul de explorare şi împărţire a producţiei’ (87 pagini) încheiat la 6 august 1992 (H.G. 570/1992) între Rompetrol S.A. şi companiile Enterprise Oil Exploration Limited şi Canadianoxy (Romania) Ltd. – actualmente între ANRM. şi Sterling Resources Ltd. – contract desecretizat în 2009 şi aflat cu toate detaliile pe site-ul ANRM (www.namr.ro). Din acest contract vedem că la împărţirea producţiei de ţiţei brut statul avea 45% şi companiile străine aveau 55% (Art. XII, pag. 28).  

Conform studiului “Production-Sharing Agreements: An Economic Analysis” (93 pagini), scris de Kirsten Bindemann, de la Oxford Institute for Energy Studies, în Octombrie 1999: “Împărţirea producţiei a apărut în 1966, în Indonezia, ca alternativă la concesionare în domeniul petrolier. …Caracteristicile de bază ale PSA sunt: Petrolul este proprietatea statului care aduce o companie de petrol străină (CPS) să exploreze şi …să dezvolte resursa. CPS operează pe riscul şi cheltuiala sa, şi primeste o cotă specificată din producţie ca recompensă. Astfel, diferenţa principală faţă de concesiune este proprietatea resursei minerale. Dacă sub concesiune tot petrolul crud produs aparţine lui CPS, sub PSA el este în proprietatea guvernului gazdă, şi cota din producţie alocată lui CPS poate fi privită ca plată sau compensaţie pentru riscul asumat şi pentru serviciile oferite. …Acordurile de împărţire a producţiei (PSA) sunt printre cele mai folosite aranjamente contractuale pentru explorarea şi exploatarea petrolului…”

Să observăm că pentru o ţară săracă, cum este România, este avantajoasă împărţirea producţiei şi nu concesiunea.

După 1995, legile separate ale petrolului (din 1995, 2004) şi minelor (din 1998, 2003) au înlocuit împărţirea producţiei cu concesiunea, şi au fost concepute în spiritul politicii “porţilor deschise” (deplină egalitate de tratament între capitalurile străine şi cel naţional), fiind din ce în ce mai defavorabile statului român: legea petrolului nr. 134/1995 prevedea concesionarea, cu redevenţă variabilă în natură, pentru ca în legea petrolului nr. 238/2004, redevenţa petrolieră să devină fixă în bani, nu în natură, de maximum 13,5 % pentru zăcăminte care produc peste 100.000 tone/trimestru la ţiţei/condensat şi de maximum 13% pentru zăcăminte care produc peste 200 milioane m.c./trimestru la gaze naturale. Se ocupă acum de resursele naturale (aur şi petrol, etc.) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ANRM pe scurt, în subordinea Primului-Ministru, şi parţial Ministerul Economiei. Licenţele şi acordurile petroliere sunt secrete integral, inclusiv perimetrul; se publică doar Hotărârea de Guvern, care conţine două fraze seci.

În 2004, România a intrat în N.A.T.O. Ne-am bucurat, în naivitatea noastră, că va curge lapte şi miere, că vin în sfârşit americanii.

În 2007, România a intrat în Uniunea Europeana (UE), pierzând astfel mult din suveranitatea ei. Multe decizii se iau acum la nivelul instituţiilor UE, care sunt supranaţionale. Principalele acte legale ale Parlamentului European au trei forme:

reglementări (regulations), directive şi decizii; reglementările devin lege în toate statele membre, fără cerinţa unor măsuri de implementare, şi au automat prioritate faţă de prevederile interne corespunzătoare. A fost interzis (este incompatibil) «ajutorul de stat» (Art. 107 (1) din TFUE) – dar nu şi pentru regiunile din fosta RDG (Art. 107 (2) c) din TFUE). Întreprinderile de stat care ar trebui să extragă (şi să prelucreze) resursele naturale în interesul naţional, nemaiputând să fie ajutate, au fost fie închise, fie au fost propuse spre privatizare, la presiunea FMI şi a Băncii Mondiale. Aşa au fost închise toate minele de aur ale statului, aşa a fost privatizat Petrom-ul, aşa se doreşte privatizarea Cuprumin-ului, a Oltchim-ului şi a altor întreprinderi strategice, adică se face «internaţionalizarea» bogăţiilor noastre – poveste mai veche, am văzut.

Companiile străine care au interese comerciale în România fac acum presiuni asupra instituţiilor centrale sau locale româneşti nu numai direct, ci şi prin intermediul unor oficiali din ţările N.A.T.O. sau UE (presiunile la nivel înalt se numesc acum “lobby”, iar mita oficială se numeşte “comision”). Am văzut ce s-a întâmplat în această vară.

Numai că dacă o să se continue tot aşa, vorba lui Titulescu, „nu se ştie cum va rezista România”.

Legea petrolului nr. 238/2004

Deoarece există o mare confuzie de termeni, inclusiv în materialele emise de ALMA-RO pentru audierea publică, amintim câţiva termeni strict necesari pentru înţelegerea problemelor din Legea petrolului nr. 238/2004:

“Art. 1 – (1) Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Marii Negre, …,fac obiectul exclusiv al proprietatii publice şi aparţin statului român.

(2) Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.

(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat.

Art.2 În înțelesul prezenţei legi, termenii şi expresiile folosite se definesc după cum urmează: …

(2) acord petrolier este actul juridic încheiat, potrivit prevederilor prezenţei legi, între autoritatea competentă (ANRM, n.a.) şi una sau mai multe pesoane juridice române ori străine, în vederea efectuării de operaţiuni petroliere şi a concesionării bunurilor necesare realizării acstora;…

– (13) dezvoltare semnifică ansamblul lucrărilor care constau în realizarea sondelor de exploatare, construirea, montarea, reabilitarea şi modernizarea instalațiilor specifice, conductelor colectoare, conductelor magistrale, echipamentelor şi a altor utilităţi necesare extracţiei, tratării, stocării, transportului şi tranzitului petrolului;

– (14) exploatare semnifică ansamblul de lucrări efectuate la și de la suprafața pentru extragerea petrolului, colectarea, tratarea, transportul, precum și tranzitul acestuia prin conductele magistrale, în vederea realizării unor scopuri economice prin folosirea și punerea în valoare a acestuia;

– (15) explorare semnifică ansamblul de studii și operațiuni care se realizează pentru cunoașterea condițiilor geologice de acumulare a petrolului și cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă și calitativă a acestora, precum și determinarea condițiilor tehnice și economice de valorificare; …

– (24) operațiuni petroliere semnifică ansamblul de activități de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare a unui zăcământ petrolier, înmagazinarea subterană, transportul și tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum și operarea terminalelor petroliere;..

– (27) permis de prospecțiune este actul juridic emis de autoritatea competentă prin care se acordă dreptul neexclusiv, în sensul că se poate acorda simultan mai multor solicitanți, de a efectua lucrări de explorare într-un perimetru petrolier; …

Art. 27. – (1) Operațiunile petroliere, inclusiv…, se concesionează în condițiile prezentei legi de către autoritatea competentă.

(2) Durata inițială a concesiunii poate fi până la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de până la 15 ani.

Art. 30. – (1) Concesionarea operațiunilor petroliere se realizează prin acord petrolier, încheiat de autoritatea competentă cu persoane juridice române sau străine….

Art. 31- (1) Acordul petrolier se încheie în formă scrisă și intră în vigoare după aprobarea lui de către Guvern.

(2) Prevederile acordului petrolier rămân valabile pe toată durata acestuia, cu excepția adoptării unor dispoziții legale favorabile titularului acordului petrolier. (Acest paragraf a fost ulterior modificat)

Art. 47. – Titularul acordului petrolier are următoarele drepturi: …

(e) să dispună asupra cantităților de petrol ce îi revin, conform clauzelor acordului petrolier, inclusiv să le exporte; …”

Să observăm că:

– gazele naturale de care se ocupă legea petrolului se mai numesc şi “gaze convenţionale”; deci, legea petrolului se ocupă doar de gazele naturale convenționale, nu şi de restul gazelor naturale, numite “gaze neconvenţionale” (printre care se află gazele de şist);

– spre deosebire de legea minelor (pentru aur, cupru etc.), unde pentru concesiune există licenţă pentru explorare (pentru maximum 8 ani) şi licenţă separată pentru exploatare (de fapt pentru dezvoltare, exploatare, închidere) (pentru 20 de ani), în legea petrolului există o singura licenţă “mixtă”, de explorare şi de exploatare, numită ‘acord petrolier (de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare)’ (de fapt ar trebui să fie şi pentru abandonare!) (pentru 30 de ani); -explorarea are trei etape: cercetare, prospectare şi explorare geologică.

Producţia actuală de gaze naturale (convenţionale) în România

Producţia actuală de gaze naturale este de 11 miliarde m.c./an (de la producţia maximă de 36 miliarde m.c. în anul 1986), iar necesarul intern este de 15-16 miliarde m.c./an (populatie şi întreprinderile care mai există) [7]; diferenţa este acoperită prin import de gaze în principal din Rusia. Depozitele cunoscute acum de gaze naturale din Romania sunt de circa 100 miliarde m.c., deci suficente pentru încă circa 10 ani. Producţia internă este realizată de două companii: compania de stat Romgaz, care extrage circa 6 miliarde m.c./an, şi compania Petrom.S.A. (în care statul român are 10 % din acţiuni, restul fiind deţinut de austriecii de la OMV), cu o producţie de circa 5 miliarde m.c./an.

Menţionăm că România nu a exportat până acum gaze naturale, deoarece nu are instalaţii de lichefiere şi conducta Arad-Szeged (plătită de statul român şi de statul maghiar) nu este încă finalizată. Petrom a anunţat, se pare, că de îndată ce această conductă va fi finalizată, va exporta (parte din) gazul produs de ea: legea petrolului nr. 238/2004 îi permite şi Uniunea Europeană o cere, prin impunerea liberalizării (circulaţiei) energiei

2. Gazele de şist (shale gas)

Gazele naturale prevăzute în Legea petrolului 238/2004 fac parte din categoria numită “gaze convenţionale”, pe când gazele naturale obținute din şisturi, pe scurt “gazele de şist” (shale gas), fac parte din categoria numită “gaze neconvenţionale”. Ambele categorii de gaze naturale fac parte, ca şi ţiţeiul, aurul, cuprul etc. din categoria mai

largă a resurselor neregenerabile, deci care în cele din urmă vor fi epuizate.

Creşterea consumului, în paralel cu declinul zăcămintelor de gaze naturale convenţionale, au condus la necesitatea punerii în evidenţă a unor noi categorii de gaze, numite generic gaze neconvenţionale, care pot fi valorificate în prezent prin dezvoltarea tehnologiilor de săpare de sonde orizontale sau multilaterale şi de fisurare hidraulică.

Gazele neconvenţionale

Conceptul de gaze neconvenţionale a fost dezvoltat cu precădere în ultimii 10 ani odată cu perfecţionarea tehnologiilor de explorare şi extracţie ale acestui tip de gaze.    

Definiţia generală a gazelor neconvenţionale, acceptată în prezent, se referă la acele acumulări de gaze naturale care nu pot fi identificate, caracterizate şi produse comercial prin tehnologii comune de explorare şi producţie şi care sunt cantonate în rezervoare cu permeabilităţi şi porozităţi reduse, ce nu permit curgerea decât prin aplicarea pe scară largă a fracturărilor hidraulice şi săpării de sonde orizontale sau multilaterale.

Categoriile de gaze neconvenţionale identificate şi valorificate în lume sunt :

Shale gas

Argile cu permeabilităţi reduse (k< 0.1 mD)

Gazele se găsesc în sistemul de fisuri naturale, în porii rocii sau adsorbit în mineralele şi materia organică ce compune roca

Ocurenţa este legată în principal de roca sursă

“Tight gas” gresii/roci carbonatice

Gresii, nisipuri, argile/marne nisipoase, calcare fisurate, cu permeabilităţi şi porozităţi reduse (k<1mD, Φ<10%)

Proprietăţi de curgere slabe ale fluidelor şi risc crescut de subsaturare în gaze a rocii colector

CBM “Coal bed methane” se găseşte în depozitele cărbunoase care au fost îngropate în fereastra de generare a gazelor.

Gazele sunt adsorbite pe suprafeţele mineralelor constituente.

“Methane Hydrates” – acumulări de gaze formate la presiuni ridicate și temperaturi joase în sedimentele marine sau permafrostul arctic.

Caracteristica comună a acumulărilor de gaze neconvenționale este factorul de recuperare foarte mic (3-10%), faţă de gazele convenţionale, unde este de circa 80%.

Întrucât factorul de recuperare pe zăcămintele de gaze neconvenţionale este foarte scăzut, volumul de resurse trebuie să fie considerabil pentru ca exploatarea să fie rentabilă. În consecinţă, evaluarea rezervoarelor de gaze neconvenţională necesită o explorare complexă prin utilizarea celor mai moderne metode de investigaţie geofizică şi calibrarea lor cu probe extrase din complexele geologice de interes.

Fracturarea hidraulică este operaţiunea petrolieră care se aplică în rezervoarele cu permeabilitate şi porozitate scăzute pentru realizarea pe cale artificială a unui sistem de microfisuri prin care sunt antrenate gazele către gaura de sondă. Procedeul constă în pomparea sub presiune în strat a unui volum important de apă în amestec cu substanţe chimice adecvate compoziţiei rocii supuse acestui preocedeu împreună cu materiale de susţinere, denumite propanţi, care menţin deschis sistemul de microfisuri.

Impactul asupra mediului cauzat de procedeul fisurării hidraulice este legat în principal de (a se vedea depozitia [1’] pentru detalii):

1. Utilizarea suprafeţelor de teren (suprafeţe necesare pentru săparea sondelor, parcarea şi manipularea utilajelor grele), spaţiu necesar pentru echipamentele de suprafaţă, facilităţi de procesare a gazelor şi transportul acestora, drumuri de acces;

2. Emisii poluante în aer şi poluarea fonică: emisiile datorate transportului cu camioane de mare tonaj şi a agregatelor de presiune (utilizarea motoarelor termice), manipularea fluidelor care conţin substanţe periculoase şi care se pot evapora în aer;

3. Consumul unor cantităţi semnificative de apă;

4. Apa poate fi contaminată cu produse chimice folosite în fracturarea hidraulică, dar şi cu apa reziduală provenită din formaţiunile fracturate sau traversate, care conţine metale grele (As, Hg,…) sau particule radioactive; posibilele căi de migrare către acvifere sau apele de suprafaţă pot fi accidentele în timpul transportului cu camioane de mare tonaj, eventuale scurgeri pe liniile de colectare, batale pentru apele reziduale, deteriorarea cimentărilor sau coloanelor sondelor (deficiențe de echipare a sondelor) sau curgeri necontrolate prin sistemul natural de fisuri al rezervorului sau pe planuri de falii;

5. Este posibilă o intensificare a mişcărilor seismice din cauza fracturării hidraulice sau injecţia unor volume mari de apă reziduală;

6. Posibil impact asupra biodiversităţii.  

Gazele de şist şi exploatarea prin fracturare hidraulică în SUA şi Europa

Gazele din şist au fost descoperite acum 25 de ani şi au fost puse în valoare acum 15 ani [11], pentru prima dată în SUA.

Gazele de şist sunt exploatate (extrase) prin tehnologia numită “fracturare (fisurare) hidraulică” (FH pe scurt ), fiind nevoie de mult mai multe puţuri decât în cazul rezervelor convenţionale. “Această FH presupune pomparea la mare adâncime (câţiva kilometri) a unei mari cantităţi de apă, nisip şi aditivi, pentru a sparge stratul de rocă şi a elibera gazul. Aditivii folosiţi conţin circa 600 de substante chimice, dintre care unele sunt cancerigene. Consumul foarte mare de apă, riscul de contaminare a pânzei de apă freatică și producerea de cutremure mici de suprafaţă sunt argumentele centrale împotriva utilizarii metodei de fracturare hidrauluică – singura utilizată în prezent la scară comercială pentru extracţia gazului din şisturi.”

Conform Marianei Papatulică, cercetător la Institutul pentru Economie Mondială al Academiei Române (în articolul “Gazele de şisturi sunt deja o soluţie miraculoasă pentru SUA, dar discutabilă pentru Europa”, Foreign Policy Romania nr. 28, mai-iunie 2012, pag. 40-41): “Rezervele SUA de gaze de şist sunt estimate la 24.400 miliarde m.c., suficiente pentru a-i asigura necesarul de consum timp de 100 de ani şi a unei producţii reprezentând 35% din producţia totală de gaze naturale…. Un raport recent al Cambridge Energy Research Associates prezintă câteva dintre beneficiile majore pentru economia americană ale “revoluţiei” gazului din şisturi, ca de exemplu: eliminarea cu 10 % a costurilor energiei electrice, ca urmare a preţurilor mai reduse ale gazelor, şi majorarea previzibilă cu 2,9% până în 2017 a producţiei industriale, ca efect al costurilor mai reduse ale energiei…

Europa are depozite impresionante de gaze neconvenţionale, evaluate între 18.000 şi 35.000 miliarde m.c. …Cu excepţia Norvegiei, toate ţările europene sunt importatoare nete de gaze naturale (din Rusia). Aceasta înseamnă că dezvoltarea resurselor de gaze neconvenţionale ar îmbunătăţi esenţial securitatea aprovizionării viitoare. Polonia, care se presupune că ar deţine cele mai ample rezerve de pe continent a emis 109 licenţe. Rezultatele de până acum ale forajelor de testare din bazinul Mării Baltice ale unor companii precum ExxonMobil, 3Legs Resources şi BNK s-au situat net sub aşteptări, ceea ce a făcut imposibilă extracţia la scară industrială. …Ucraina deţine al patrulea mare depozit de gaze din şisturi din Europa, estimat la 1.200 miliarde m.c. Un factor care favorizează dezvoltarea depozitelor de gaze din şisturi bituminoase în Ucraina îl constituie densitatea relativ scăzută a populaţiei. Dar paşii realizaţi până în prezent sunt nesemnificativi.

Alte state europene sunt, în schimb, mai puţin entuziaste în legătură cu aceste gaze, din cauza tehnologiei controversate de extracţie a gazului – fracţionarea hidraulică.

Metoda a fost deja interzisă în Franţa, Irlanda şi Bulgaria. În landul german Renania de Nord-Westfalia a fost introdus un moratoriu privind producţia de gaze neconvenţionale, iar în Anglia, ca şi în alte ţări, se desfăşoară ample proteste publice împotriva acestui procedeu de extracţie. Trebuie menţionat că nu numai cetăţenii europeni, dar şi cei din SUA şi Canada s-au arătat îngrijoraţi în legătură cu impactul fracţionării hidraulice asupra mediului.

Surprinzător este că cercurile ştiinţifice americane au căutat să minimalizeze aceste riscuri. Universitatea din Texas, de pildă, consideră că cele mai mari riscuri ar fi legate nu de tehnologia propriu-zisă, ci de modul defectuos de aplicare a acesteia, respectiv de neglijenţele la forarea straturilor, de scurgerile din canalizarea de suprafaţă şi de fisurile ori spărturile în garniturile de beton care permit lichidului de foraj să contamineze apele subterane. Iar consumul masiv de apă ar fi “supradramatizat”, în raport cu necesarul de apă din siturile industriale, agricultură, minerit. Forarea unui puţ mediu de extracţie a gazului de sist reclamă un consum de apă de 15 milioane de litri, în timp ce cercetările recente în domeniul tehnologiilor de extracţie pun în evidenţă progrese constante care vor conduce la un declin semnificativ al consumului de apă.

Cu toate acestea, un studiu al US Geological Survey a constatat o “creştere remarcabilă a frecvenţei şi magnitudinii cutremurelor de suprafaţă resimţite în SUA, care sunt aproape sigur create de om, prin activităţile de foraj pentru petrol şi gaze naturale”. Similar, mass-media americană s-a referit, în proporţie de 75%, foarte critic la efectele fracţionării hidraulice, căreia i s-au imputat cazurile de accidente şi contaminare a pânzei de apă freatică.”

Ultima oră – Conform Adevărul, 21 noiembrie 2012, Autori: Elena Dumitru, Cristian Unteanu:  

Europarlamentarii au aprobat (astăzi) două rezoluții privind explorarea și exploatarea resurselor de gaze neconvenționale. Practic, decizia PE nu modifică actualul cadru legislativ la nivel comunitar, dar a clarificat libertatea guvernelor naționale de a lua decizii în ceea ce privește aceste resurse (“Each member state has the right to decide on whether to exploit shale gas“).

Membrii Parlamentului European (PE) și-au dat avizul, cu o majoritate de 569 de voturi, pentru două rapoarte privind exploatarea gazelor de șist. Aceștia au respins o rezoluție înaintată de verzi prin care se interzicea folosirea fracturării hidraulice, însă au cerut multă grijă din partea guvernelor.

”Cel mai important mesaj al acestui raport este șansa dată viabilității comerciale a gazelor de șist.

Astăzi, Parlamentul European a transmis un mesaj clar, acela că exploatarea gazelor de șist nu prezintă pericole pentru mediu și siguranța publică”, a declarat pentru ”Adevărul” Boguslavv Sonik, autorul raportului solicitat de PE.

Rezoluțiile europarlamentarilor nu stabilesc însă o atitudine clară față de exploatarea gazelor de șist și, din această cauză, specialiștii spun că decizia nu va avea un impact major.

”Parlamentul european a ratat astăzi o oportunitate de a lua acțiuni clare pentru a preveni răspândirea exploatării gazelor de șist în Europa. Câteva dintre riscurile generate de această practică au fost admise, însă există în continuare riscul ca experimentele periculoase desfășurate în SUA să se repete în Europa”, a declarat Antoine Simon, reprezentant al organizației Friends of the Earth Europe.

– Conform Coaliţiei pentru Mediu (Ionescu Georgeta): S-a întâmplat săptămâna aceasta în Parlamentul European (marţi dezbatere, miercuri vot) cu ocazia dezbaterii celor două rapoarte privind gazele de șist: europarlamentarii au ratat adoptarea moratoriului propus de verzi împotriva frackingului în ciuda riscurilor semnalate de ambele rapoarte. Lobbyul agresiv al industriei şi-a făcut simţită prezenţa în aula PE.

Despre raportul ENVI (de la comisia de mediu): Amendamentul care cerea moratoriul a fost respins (pentru: 262/ împotrivă: 391/ abțineri: 37). Un rezultat foarte bun, tot din raportul ENVI: a fost menținută interdicția în zonele sensibile care a fost confirmată de 568 de voturi în favoarea, inclusiv pentru zonele miniere de cărbune, cu 345 de voturi pentru (a doua parte). Votul final a fost 562:86:43. Verzii, care de altfel au propus amendamentul, au votat în favoarea. (Grupul Verzilor a solicitat o interogare rapidă).

Despre raportul ITRE (de la comisia de industrie): A fost în mod nefericit adoptat cu o largă majoritate (pentru: 492/against: 129/abstain: 43) și conține multe elemente pro-industrie, care oferă o abordare pozitivă față de extracția gazului de șist în Europa. Vestea bună este că unele dintre cele mai grave decizii au fost luate prin intermediul ruperii votului şi a unor cereri separate de vot (în special punctele despre faptul că gazele de șist ar fi necesare pentru reducerea emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (GES), cel care susține că gazul de șist are un rol crucial pentru securitatea energetică, faptul că ar trebui să fie atins un nivel ridicat al producției de gaze-de șist și că ar trebui să existe sprijin pentru a construi infrastructura necesară.

Puteți găsi aici nominal, cu numele tuturor deputaților care au luat parte la votarea acestor două rapoarte: http://www.europarl.europa.eu/sed/votingResults.do

Comparaţie SUA-Europa legată de exploatarea gazelor de şist:

Conform Marianei Papatulică, FP:

– În SUA, proprietarul unui teren are toate drepturile pentru rezervele minerale din subsol, în timp ce în Europa ele aparţin de regulă statului, cum este şi cazul României; aceasta face ca în SUA permisele de exploatare să se obţina mai uşor ca în Europa.

– Depozitele de gaze de şist ale Europei se află la adâncimi mai mari decât cele din SUA, deci sunt mai greu de extras, cu mai multe puţuri şi mai multă apă, ceea ce per ansamblu înseamnă costuri mai mari.

– “Europa are o densitate a populaţiei mult mai mare ca SUA, deci mult mai mulţi oameni pot fi afectaţi de exploatare; în consecinţă şi opoziţia faţă de obţinerea licenţelor de exploatare poate fi mai puternică.”

– “Capacitatea de fracţionare hidraulică şi echipamentele de foraj în Europa sunt de 80 de ori mai puţine decât în SUA. De aceea sectorul se dezvoltă într-un ritm lent, iar costurile cu greu vor ajunge să scadă la nivelul celor din SUA.”

– “Industria de gaze a SUA beneficiază de reglementări de mediu mai puţine decât cea europeană.”

Generaţia următoare: “fracţionarea curată”

Conform Marianei Papatulică, FP: “Potrivit companiei ExxonMobil, “fracţionarea curată”, fără utilizarea de produse chimice, va fi disponibilă, la scară comercială, în termen de circa doi ani. Trei furnizori de servicii petroliere, lideri de piaţă în domeniu, pe plan mondial, Baker Hughes (DirectConnect), Schlumberger (HiWay) şi Halliburton (RapidFrac) testează următoarea generaţie de tehnologii de fracturare. Scopul acestora este de a minimiza riscurile de mediu şi de a mări randamentul de extracţie, astfel încât producţia de gaze de şisturi să devină mai eficientă, mai curată şi mai puţin costisitoare. Noile metode permit, pe de o parte, o concentrare mai bună a presiunii fluidului de foraj, în sensul de a pătrunde la depozitele din straturile geologice mai adânci, iar pe de altă parte, o reducere semnificativă a consumului de apă. …Estimările sugerează că tehnologiile de super-fracturare ar putea contribui la reducerea costurilor de foraj cu mai mult de 70%, de la 2,5 milioane USD la mai puţin de 750.000 USD (per sondă).

În plus, în prezent se află în curs de testare numeroase alte metode de extracţie care nu necesită substanţe chimice sau biocide. De exemplu, compania austriacă de energie OMV a hotărât să nu utilizeze vreo substanţă chimică la forajele de testare a unor rezerve importante de gaze de şist situate în regiunea Weinviertal din nordul Austriei. În schimb, compania va recurge exclusiv la apă, nisip de bauxită şi amidon din porumb, substanţe acceptabile din punct de vedere ecologic.”

Gazele de şist în România

Gazele de şist nu se regăsesc în actuala Lege a petrolului 238/2004 (vezi Art. 1, alin. 3).

Deci, teoretic, gazele de şist nu pot fi explorate-dezvoltate-exploatate în România, până nu se modifică legislaţia.

Nu există niciun studiu profesionist complet care să analizeze gazele neconvenţionale (gazele de şist). Aflăm din depoziţia [7] a ANRM că există în pregătire un studiu referitor la gazele neconvenţionale, incluzând gazele de şist, care va avea cert un nivel ştiinţific ridicat datorită componentei echipei de lucru, sub egida Comitetului Naţional Român, pentru Consiliul Mondial al Energiei (CNR-CME). ANRM ne sfătuieşte să aşteptăm concluziile acestui studiu, înainte de a declanşa o “cruciadă” împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist prin FH. Dar ANRM nu a aşteptat acest studiu şi a aprobat pentru Chevron patru acorduri petroliere pentru gaze neconvenţionale – oare de ce?

Nu se cunosc perimetre care conţin cu siguranţă gaze de şist în România.

Deci, compania americană Chevron (www.chevron.com) deţine 4 acorduri petroliere pentru gaze de şist (menţionăm că pe site-ul companiei se menţionează expres că este vorba de gaze de şist pentru cele 4 perimetre: „shale gas exploration areas”), obţinute astfel:

Guvernul a concesionat (în urma cererii avansate în iulie 2010) companiei americane Chevron trei perimetre în Dobrogea de sud, cu ieşire la Marea Neagră, în suprafaţă totală de 2.700 km2 (=270.000 ha) pentru gazele de şist, prin 3 acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, încheiate între ANRM (martorii [7] şi [8] au semnat) şi Chevron România Holdings B.V. (subsidiara olandeză a companiei americane Chevron):

– în perimetrul EX – 18 VAMA VECHE, prin HG nr. 188 din 20.03.2012 (publicată în M.Of. din 28.03.2012),  

– în perimetrul EX – 19 ADAMCLISI, prin HG nr. 189 din 20.03.2012 (publicată în M.Of. din 28.03.2012),

– în perimetrul EX – 17 COSTINEŞTI, prin HG nr. 190 din 20.03.2012 (publicată în M.Of. din 28.03.2012).

La 29 februarie 2011, Chevron a achiziţionat 100 % de la Regal Petroleum acordul petrolier pentru gaz, pentru perimetrul EV-2 Bârlad de 6.257 km2 (=625.700 ha). Acordul petrolier a fost aprobat lui Regal Petroleum prin HG nr. 2283 din 9.12.2004 (publicată în M.Of. din 4.01.2005) şi transferat lui Chevron de către ANRM în 2011; explorările erau planificate să înceapă în 2012.

Cele trei acorduri petroliere deţinute de Chevron în Dobrogea au fost declasificate la cererea societăţii civile şi au fost puse pe site-ul ANRM. Acordul petrolier deţinut de Chevron pentru Bârlad nu a fost încă declasificat.

În urma declasificării celor trei acorduri ale Chevron în Dobrogea, am putut observa, printre altele, două lucruri:

– (1) că toate cele trei acorduri conţin la Art. 1 – Definiţii, la pagina 7, următoarea definiţie:

*Gaze naturale* sunt gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat precum şi gaze neconvenţionale.

Dacă comparăm această definiţie a gazelor naturale din cele trei acorduri, Art. 1, cu definiţia gazelor naturale din Legea petrolului nr. 238/2004, Art. 1, alin (3), cu care trebuia să coincidă, observăm că apare ceva în plus: “precum şi gaze neconvenţionale.”

Deci ANRM, prin Presedintele său de atunci, dl. Alexandru Patruti, şi Directorul General de atunci, dl. Dorin Octavian Cojocaru (martorii [8] şi [7] la Audierea publică), au “actualizat” cu de la sine putere acordul petrolier şi pentru gaze neconvenţionale, deşi acest lucru nu este prevăzut în Legea petrolului nr. 238/2004: este proba că Legea petrolului nu se referă şi la gazele neconvenţionale şi că deci cele trei acorduri sunt ilegale.

– (2) În Anexa 1 de la sfârşitul fiecăruia din cele trei acorduri se află scris „Programul minim de lucrări de explorare” pentru maximum 8 ani, identic la toate trei: de 2+2=4 ani în Faza I (program obligatoriu), cu costuri totale de 21.140.000 USD, şi trei variante (de 2 ani, de 3 ani şi de 4 ani) pentru Faza II (program opţional), cu costuri totale în varianta de 4 ani de 100.140.000 USD. Deci, în cele trei acorduri petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare din sudul Dobrogei sunt detaliate doar lucrările de explorare, în valoare totală de 3 x121.280.000=363.840.000 USD pentru 8 ani.

Aceasta explică de ce unii vorbesc de exploatare (acordul este de explorare plus exploatare, pentru 30 de ani), alţii de explorare (sunt aprobate lucrările pentru faza de explorare, care durează maximum 8 ani)!

Probleme deschise

1). Rămâne de văzut ce spun juriştii despre legalitatea acestor trei acorduri petroliere din Dobrogea pentru gaze de şist, încheiate în afara legii petrolului nr. 238/2004. Credem că aceste acorduri sunt ilegale în legislatia actuală şi trebuie deci să fie anulate.  

2). Rămâne de văzut de asemea ce spun juriştii despre legalitatea explorării-exploatării gazelor neconvenţionale în perimetrul Bârlad de către Chevron, cu un acord petrolier pentru gaze convenţionale, obţinut prin cumpărare (transfer de titular) de la Regal Petroleum, care a explorat atâţia ani pentru gaze convenţionale şi nu pentru gaze neconvenţionale. Credem că Chevron nu poate opera gaze neconvenţionale (de şist) cu acest acord petrolier care prevede operaţii cu gaze convenţionale, în legislaţia actuală. Prin Legea petrolului nr. 238/2004, Art. 31 (2), “Prevederile acordului petrolier rămân valabile pe toată durata acestuia”, deci acest acord petrolier este doar pentru gaze convenţionale, chiar dacă mâine ar fi schimbată legea petrolului.

3). ANRM trebuie să justifice clasificarea integrală a tuturor acordurilor petroliere – ca şi a tuturor licenţelor de explorare şi exploatare pentru minerale (aur, argint, cupru etc.) – deşi art. 203 lit. b) din HG nr. 585/2002 privind Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate interzice expres clasificarea în bloc a contractelor/acordurilor.

În acest sens, textul art. 203 lit. b) din HG nr. 585/2002 prevede: “b) clasificările se aplică numai acelor părţi ale contractului care trebuie protejate”.

4) În mai 2012, în urma protestelor, Guvernul Ponta a instituit un Moratoriu asupra gazelor de şist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracționare hidraulică. Interesant de remarcat ce a scris fostul Preşedinte al ANRM, domnul Pătruţi, în depoziţia [8]: “Clarificarea existenţei sau inexistenţei în România a unui “Moratoriu privind exploatarea gazelor de şist”, având în vedere că nu există publicat niciun act oficial pe acest subiect” şi ce a spus Directorul General al ANRM, domnul Cojocaru, în timpul Audierii Publice: “Este un “Oratoriu”, nu un “Moratoriu”.

Pericol mare

Conform studiului “Gazele de şist – o nouă provocare”, 42 pagini, autor Geogeta Ionescu, Editor Asociaţia ALMA-RO, iulie 2012, sudul Dobrogei este ameninţat de reactivarea faliei seismice Vidraru-Snagov-Shabla, conform opiniei prof. dr. academician Mircea Săndulescu, iar zona Bârladului se află în apropierea celebrei zone seismice Vrancea.

Istoria companiei americane Chevron

Din Raportul anual pe 2011, aflat la adresa www.chevron.com, aflăm despre naşterea şi evoluţia companiei Chevron:

1879 Pacific Coast Oil Company, 1900 Acquired by Standard Oil Company; 1911 Emerged as an autonomous entity – Standard Oil Company (California) – following U.S. Supreme Court decision to divide the Standard Oil conglomerate into 34 independent companies; 1926 Standard Oil Company of California (Socal); 1936 Formed the Caltex Group of Companies, jointly owned by Socal and The Texas Company (later became Texaco); 1947 Acquired Signal Oil Company; 1961 Acquired Standard Oil Company (Kentucky); 1984 Acquired Gulf Corporation. Changed name to Chevron Corporation; 1988 Purchased Tenneco Inc.; 1993 Formed Tengizchevroil, a joint venture with the Republic of Kazakhstan; 1999 Acquired Rutherford-Moran Oil Corporation; 2001Merged with Texaco Inc. and changed name to ChevronTexaco Corporation; 2005 Acquired Unocal Corporation. Changed name to Chevron Corporation again; 2011 Acquired Atlas Energy, Inc., an independent U.S. developer and producer of shale gas resources.

Chevron este un mamut, recent detronat de Apple drept cea mai mare companie din California.

Chevron este leader în domeniul gazelor de şist. Chevron a perfectat tehnologiile de extracţie a gazelor de şist şi are o gamă largă de activităţi: exploatare petrol, gaze, minereu, prelucrarea lor şi apoi distribuţia produselor petroliere.

Istoria companiei britanice Regal Petroleum

Din rapoartele anuale aflate la adresa http://regalpetroleum.com şi din presă aflăm despre legătura interesantă între aur, petrol şi ANRM:

V.F. Timiş a creat compania Regal Petroleum (http://regalpetroleum.com) în noiembrie 1996, fiind înregistrată în Marea Britanie.

În ianuarie 2003, Regal a obţinut de la ANRM o licenţă (=acord petrolier) exclusivă (100% proprietar) de «exploration, development and production» pentru un perimetru de 4.103 km2 la Suceava.

În decembrie 2003, Regal a obţinut de la ANRM o licenţă (=acord petrolier) exclusivă (100% proprietar) de «exploration, development and production» pentru un perimetru de 6.285 km2 la Bârlad.

Regal a lucrat cu Prospecţiuni S.A. (‘Prospecţiuni’), pentru o evaluare iniţială a perimetrului Suceava.

Observaţii

1). V.F. Timiş a creat companiile Gabriel Resources NL (Australia) în ianuarie 1995 şi Gabriel Resources Ltd. (Canada) şi Gabriel Resources (Jersey) Limited (Marea Britanie) în 28 mai 1996, pentru afaceri cu aur şi argint, şi compania Regal Petroleum (Marea Britanie) în noiembrie 1996 pentru afaceri cu petrol şi gaze. Cele trei companii Gabriel şi-au legat numele de afacerea Roşia Montană prin companiile mixte RMGC şi Deva Gold.

2). Mihail Ianăş a fost director la Prospecţiuni înainte de 1990, iar după 1990 a devenit preşedintele Agentiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) (creată în 1995). Mihail Ianăş, ca preşedinte ANRM, a semnat licenţele pentru RMGC şi Deva Gold şi probabil şi acordurile petroliere pentru Regal Petroleum.

Îl regăsim apoi pe Mihail Ianăş recompensat de Timiş pentru serviciile aduse, anume numit reprezentantul lui Regal Petroleum pentru România.

3). Ovidiu Tender a fost şef la Prospecţiuni după 1990 şi a fost director la Gabriel Resources Ltd. în 2001-2003.

V F Timiş a demisionat din conducerea companiei Regal pe 7 iunie 2005. (Vasile Frank Timiş a primit 2 milioane CAD la demisia sa de la Gabriel Resources Ltd. la 16 mai 2003 ([ Gabriel 2003 AR], pag. 33).

În anul 2005, oficiul local din Bucureşti al Regal Petroleum este condus de Mihail Ianăş, fostul şef al ANRM.

În 2005, Regal caută un partener pentru perimetrul Suceava. În septembrie 2006, face o companie mixtă (50% fiecare) cu Aurelian Oil and Gas plc (Aurelian).

În 2006, Regal făcea afaceri de petrol şi gaze în Ucraina, România, Egipt, Grecia şi Liberia. În 2007, Regal mai făcea afaceri doar cu Ucraina, Egipt şi România.

Anul 2010 este extrem de dificil pentru Regal Petroleum. Are probleme în Ucraina cu cele două licenţe de acolo: Ministerul ucrainian pentru protecţia mediului emite un ordin de suspendare şi Regal închide operaţiile sale în aceste două perimetre.

“During 2010, …, In the Barlad block, 104.7 km of 2D seismic was acquired between November 2009 and early January 2010 and the RBNE-1 well was drilled in August 2010, to further appraise the 2007 RBN-4 discovery. The well was drilled to a total depth of 980 metres and penetrated the two sandstone targets.

Despite encouraging gas shows during drilling, the well did not flow gas on test. Approval was secured from the Government of Romania to extend the concession agreement by 2½ years from 1 September 2010 until 1 March 2013. On 29 September 2010, the Company entered into a conditional sale and purchase agreement with Chevron for the sale of the Barlad concession to Chevron for a cash consideration of $25 million (excluding VAT and before taxes). The Company successfully concluded this sale on 14 February 2011.”

Urmare a problemelor financiare, Regal vinde licenţa sa pentru perimetrul Bârlad la 14 februarie 2011 companiei Chevron: “On 29 September 2010, the Company entered into a conditional sale and purchase agreement with Chevron for the sale of the Barlad concession to Chevron for a cash consideration of $25 million (excluding VAT and before taxes). The Company successfully concluded this sale on 14 February 2011”.

Referendum local sau referendum naţional pentru exploatarea gazelor de şist ?

Exploatarea gazelor de şist afectează direct populaţia locală, de aceea este normal să se facă un referendum local prin care cetăţenii să fie întrebaţi dacă sunt de acord cu exploatarea gazelor de şist.

Dar gazele de şist sunt proprietate a statului şi trebuie exploatate în interesul naţional, aşa că ar trebui organizat un referendum naţional mai întâi, prin care cetăţenii să fie întrebaţi dacă sunt de acord că un astfel de acord petrolier este în interesul naţional.

Dacă răspunsul este DA, atunci abia se mai organizează şi referendumul local şi dacă şi acesta este DA, abia atunci se decide aprobarea acordului petrolier de concesiune!

Ce s-a întâmplat la noi? Fără ca legea petrolului să facă referire şi la gazele neconvenţionale (deci şi la gazele de şist), au fost aprobate, ilegal deci, cele 4 acorduri petroliere pentru exploatarea gazelor de şist lui Chevron. Acum, pentru cele trei perimetre din sudul Dobrogei, locuitorii din Mangalia au decis să organizeze un referendum local pe 9 decembrie 2012, o dată cu alegerile parlamentare, cu întrebarea „Sunteţi de acord cu riscul de afectare a pânzei freatice şi a turismului pe teritoriul administrativ al municipiului Mangalia, în urma exploatării gazelor de şist din sudul litoralului?“. Dar, atenţie, acest referendum local este periculos, deoarece aceste acorduri petroliere fiind ilegale în opinia noastră, referendumul le-ar cauţiona, venind astfel în sprijinul Statului care a facut ilegalitatea şi al companiei Chevron!

Consideraţii economice  

Pe baza previziunilor, în 2030 România va ajunge la o pondere a importurilor în cererea de energie de 40-50% (comparativ cu 20-22%, în prezent). În acord cu această previziune, se estimează că numai pentru deblocarea potenţialului de hidrocarburi sunt necesare 20-35 miliarde de euro.

Totodată, avem în vedere realizarea proiectului NABUCO precum şi explorarea/exploatarea de hidrocarburi din platforma Mării Negre (resurse estimate la 42-84 miliarde metri cubi). De exemplu, pentru 2013-2014, Exxon Mobil Exploration and Production România, prevede un volum de investiţii de 1,23 miliarde de dolari pentru diverse lucrări în Marea Neagră.

Regândirea asigurării resurselor de petrol şi gaz se face şi sub presiunea UE, care ameninţă România cu o sancţiune de Infringement. Motivul: interdicţiile impuse de autorităţile statului asupra exporturilor de gaze. Potrivit Regulamentului european 994/2010, din 2013 toate conductele de interconectare din România vor trebui să permită şi exporturile de gaze. Or, în decembrie 2011 a fost aprobată în Parlament o lege care interzice explicit exporturile de gaze, care nu a fost însă promulgată de preşedinte.

Comentând această „ameninţare”, premierul Victor Ponta a apreciat că deblocarea exportului ar însemna un „dezastru” pentru România, deoarece ar însemna să exportăm gaze româneşti ieftine, şi să importăm gaze ruseşti de trei ori mai scumpe!

Miza pentru gazele de şist se bazează şi pe criteriul preţ, deoarece gazele de şist sunt de trei ori mai ieftine decât cele naturale (potrivit experţilor în exploatare, din SUA).

Se ştie că 2015 este termenul pentru liberalizarea preţurilor, termenul convenit cu Romgaz şi Petrom. Concomitent cu liberalizarea se va produce o creştere graduală a preţului de comercializare a producţiei interne de gaze pe piaţa românească, în raport cu preţul gazelor de import. Majorarea este echivalentă cu aproape o triplare a preţului,

respectiv de la 45,7 lei/Mwh la 119lei/Mwh.

Să ne amintim că România a avut mai multe dosare de infringement pentru neaplicarea directivelor europene referitoare la liberalizarea pieţei energiei electrice şi a gazelor naturale, respectiv pentru încălcarea Regulamentului privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale.

Deciziile privitoare la politica energetică a ţării, a investiţiilor necesare pentru transpunerea ei în practică, implică construirea unei funcţii multicriteriale ce include: producţii, costuri, investiţii, termen de recuperare, preţuri de comercializare, mediu, sănătate, peisagistică, vestigii culturale şi arheologice, locuri de muncă, venituri, stimulare consum, creştere economică, legislaţie, etc, etc.

În raport cu riscurile evaluate pentru mediu şi sănătate, decizia pentru o investiţie privind explorarea/exploatarea unei resurse de genul „gaze de şist” generează multiple controverse (mai ales în rândul populaţiei „ameninţate”). Am putea face referire la vechiul raport om-natură în care omul cu nevoile sale îşi subordona natura fără a o întreba care sunt nevoile sale.

Să reflectăm adânc la cugetarea cunoscutului poet Johann Wolfgang von Goethe: „Natura nu acceptă nicio glumă; este întotdeauna dreaptă, întotdeauna severă, ea are întotdeauna dreptate, iar erorile şi greşelile sunt întotdeauna din vina omului. Ea dispreţuieşte omul incapabil să o aprecieze şi îşi dezvăluie secretele doar în faţa omului capabil, curat şi drept”. Prin urmare, mulţimea copleşitoare de riscuri evidenţiate cu prilejul depoziţiilor sau citirii materialului documentar (cutremure, poluare, infestare pânză freatică, boli, explozii, tulburarea vieţii comunităţilor, etc) sunt strâns legate de posibilele erori şi greşeli ale omului.

Motivaţia sprijinului acordat de domnul Preşedinte Băsescu

Motivaţia sprijinirii exploatării gazelor de şist în România de către Chevron, făcută publică de către domnul Preşedinte Traian Băsescu – şi reluată şi de alte persoane – este că gazele de şist obţinute ar ajuta la realizarea independenţei României de importul de gaze ruseşti (peste maximum 8 ani, când ar începe exploatarea). Domnul Preşedinte a mers până acolo că a afirmat că persoanele care se opun exploatării sprijină de fapt interesele Rusiei. Dar domnia sa, prin această intervenţie, ale cui interese sprijină, ale SUA? Ce aţi zice dacă am sprijini cu toţii interesele României?

Domnul preşedinte ignoră, cu bună ştiinţă sau nu, că Chevron deţine (în afara legii petrolului) cele 4 acorduri petroliere în proporţie de 100%, că redevenţa pe care trebuie să o dea Statului este în bani, nu în natură (adică în gaze de şist) şi că Legea petrolului, Art. 47 (e) îi dă dreptul lui Chevron “să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, inclusiv să le exporte”, sub formă lichefiată. (Am auzit în timpul Audierii publice de vineri 16 februarie pe cineva din sală spunând că se construieşte deja o staţie de lichefiere a gazelor la mare, la Constanţa sau Mangalia.) Aşadar, să fie foarte clar, Chevron nu are obligaţia să vândă României gazele de şist obţinute, poate să le ducă în SUA, şi deci România va obţine foarte probabil ZERO gaze de şist de la Chevron. Sau le va obţine cumpărându-le, de la Chevron, nu de la ruşi, dar tot cumpărându-le. Aşa va căpăta România independenţa energetică de gaze? Nu mai cumpără de la ruşi gaze convenţionale, cumpără de la americani gaze neconvenţionale româneşti, făcând prăpăd ecologic în România?

Dacă dorim independenţa energetică a României, pentru noi şi pentru generaţiile următoare, atunci ne punem mintea la contribuţie: economisim, înlocuim concesiunea cu împărţirea producţiei, sau măcar redevenţa în bani cu redevenţa în natură, etc. Dar dacă România nu ar fi avut resurse naturale, ca Elveţia şi Japonia, ce mai discutam acum? De aceea nu am tras decât 9,6 % din cei 24 de miliarde de dolari de la Uniunea Europeană, că ne-am bazat pe vânzarea resurselor naturale?

Am auzit că şi Petrom ar exporta din gazele extrase în România, o dată cu terminarea lucrărilor la conducta Arad-Szeged.

Sprijinul acordat de domnul Preşedinte companiei americane Chevron ca să ne ia gazele de şist (ca şi companiei canadiene Gabriel Resources ca să ne ia aurul) nu poate fi explicat deci economic, se poate explica doar politic. Poate că sunt presiuni americane în acest sens? Nu ne-ar mira.

Considerăm că acordurile petroliere obţinute de Chevron nu sunt în interesul naţional şi de aceea ele nu trebuie sprijinite (mai ales că am demonstrat că sunt în afara legii petrolului, ele trebuie anulate).

3. Audierea publică

Apreciem că timpul acordat fiecărui martor de numai 3 minute a fost prea mic (trebuiau 5 minute) şi că restricţiile de timp acordate întrebărilor au făcut ca acestea să fie insuficiente pentru a lămuri toate problemele ridicate. Ritmul general a fost prea alert, totul s-a terminat prea repede, parcă pentru a bifa acţiunea, în detrimentul scopului acţiunii: informarea societăţii civile asupra explorării şi exploatării gazelor de şist, dialogul cu factorii de decizie.

Organizatorii, Asociația Alma-Ro şi Coaliția pentru Mediu, au cerut ca martorii prezenţi la Audierea publică să-şi spună părerea în legătură cu:

– Ce se va întâmpla în 2013? În ce condiții şi în funcție de ce studii se va lua o decizie privind metoda de exploatare a gazelor de şist?

– Ce consecințe va avea ridicarea moratoriului şi începerea explorărilor si exploatărilor gazelor de şist?

– Care vor fi implicațiile ecologice, economice şi sociale ale folosirii acestei tehnologii controversate în România?

De fapt, problema este mult mai largă, ea ar trebui să fie analizată mai întâi la nivel macro şi apoi la nivel micro; unele aspecte au fost atinse în depoziţiile martorilor.

Facem observaţia că numai martorul [6] a răspuns strict, ordonat, echilibrat şi concis la cele trei întrebări puse; din păcate a fost absent la audiere.

Facem şi observaţia că cei doi martori de la ANRM ([7] şi [8]) sunt tocmai Directorul General şi respectiv Preşedintele care au semnat cele trei acorduri petroliere ale Chevron în Dobrogea în 2011.

Pentru înţelegerea unor detalii, precizăm din [11]:

“Etapele parcurse de la identificarea formaţiunii (care găzduiește gaze neconvenționale), la cartarea ei (plasarea cartografică) şi, apoi, la stabilirea grosimii şi dezvoltării ei în spaţiu (în adâncime), la calculul volumului de rocă şi la calculul rezervei de gaz sunt de lungă durată: documentarea şi cercetarea durează doi ani, prospectarea zonelor în care se presupune existenţa unor astfel de formaţiuni, alţi doi ani, intrarea în etapa de explorare geologică (adică de instalare a unor sonde de explorare, în vederea identificării corpurilor de rocă cu proprietăţi de rezervor de termogaz şi calcularea apoi a rezervelor de gaz natural neconvenţional), între trei şi patru ani, pentru ca apoi, dacă există rezultate pozitive, să se treacă la exploatarea gazelor. Amplasarea sondelor, costul lor, durata săpării depind de complexitatea geologică a zonei respective. (Costul unei sonde de explorare, funcţie de aceste criterii, poate oscila între 4 şi 10 milioane de dolari)….”

Argumente PRO operare gaze de şist

Din depoziţiile martorilor au rezultat mai multe argumente favorabile operării gazelor de şist din Romania, dintre care menţionăm, comentând:

1. gazele neconvenţionale (în particular gazele de şist) sunt gaze cu proprietăţi identice cu ale gazelor convenţionale; sunt stocate doar în mod diferit [4] – nu a zis nimeni altceva, problema este operarea lor, care diferă din cauză tocmai că sunt stocate diferit

2. descoperirea de surse energetice alternative la sursele clasice a devenit o urgenţă [4] – nu a negat nimeni acest lucru, dar gazele de şist nu sunt singura sursa energetică alternativă

3. singura cauză a oricăror probleme este eroarea de natură umană din timpul construirii sondei [4] – asta spune majoritatea oamenilor de ştiinţă din lume, de parcă ar vrea să apere tehnologia propriu-zisă, care prin respingere ar dispărea; problema e că nu este singura cauză (mai pot fi multe altele) şi că această cauză este foarte probabilă

4. implicaţiile economice şi sociale ale începerii operării gazelor de şist vor fi extraordinare [4] – dar nu se argumenteaza; noi am argumentat în schimb că aceste implicaţii sunt negative

5. alternativa energetică generată de această sursă va impulsiona economia ţării prin implicarea multor domenii de activitate [4] – se exagerează şi nu se spune care domenii sunt acelea, dacă există, şi cum ar fi ele impulsionate

6. faptul că România va începe operaţiunile de punere pe piaţă a noi surse de energie va duce automat şi la o reducere a preţurilor la actualele surse [4] – da, poate, dacă România ar executa aceste operaţiuni, dar le execută Chevron, gazele vor fi prin lege ale lui Chevron, care mai mult ca sigur că le va exporta

7. folosirea echipamentelor de suprafaţă pentru operarea gazelor de şist implică ocuparea suprafeţelor de teren ca şi la operarea altor resurse [4] – da, poate ocuparea este aceeaşi, dar la intensitate mult mai mare, şi asta contează

8. substanţele folosite în operaţiile specifice pentru eliberarea gazelor stocate în şisturi au concentraţii apropiate cu cele folosite în multe alte activităţi [4] – este irelevant, deoarece contează nu numai concentraţia, ci şi cantitatea lor, şi câte subtanţe sunt folosite simultan şi de câte ori

9. ANRM (în depoziţia [7]) afirmă că “legislaţia petrolieră din România, care este în deplină concordanţă cu directivele UE, nu face nicio distincţie între gazele “convenţionale” şi cele “neconvenţionale” – este o fumigenă, care să explice de ce poate opera Chevron gazele de şist cu legea petrolului actuală, care este pentru gaze conventionale; dar afirmaţiile sunt contrazise de faptul (pe care l-am arătat mai sus) că tocmai ANRM, în persoana lui [7], dă, în cele trei acorduri petroliere pentru Dobrogea de sud, o definiţie a gazelor naturale diferită de definiţia gazelor naturale din legea petrolului prin faptul că adaugă “gazele neconvenţionale”

10. ANRM (în depoziţia [7]), şi alţii [8], [11], [13], [1’], mai afirmă că “în România au fost făcute operaţii de FH şi tratamente chimice, pentru creşterea factorului final de recuperare (FFR) în zăcămintele convenţionale, încă din anii 1970” – numai nu ne spune că au extras şi gaze de zist cu ea de atunci, ca să nu ne speriem; da, tehnica este teoretic aceeaşi, dar contează că la gazele de şist sondele merg mai adânc vertical, apoi orizontal, că sunt folosite la gazele de şist cantităţi de apă mult, mult mai mari, şi că substanţele chimice folosite la gazele de şist sunt mult mai multe (600 în loc de 4); este cum ai spune că este totuna că hrănesti pe cineva în gură cu un pai, cu apă în care ai pus 4 doctorii, sau că hrăneşti pe cineva direct în stomac, cu un tub îndoit în unghi drept, în care introduci apă multă, la mare presiune, în care ai pus 600 de doctorii.

11. ANRM (în [7], puncul 7) afirmă că “în etapa de explorare, toate operaţiunile petroliere pentru gazele neconvenţionale sunt identice cu cele aplicate în mod curent pentru hidrocarburile convenţionale, orice măsură de stopare a activităţilor fiind total nejustificată şi neacoperită din punct de vedere legal“:

– cu asta recunoaşte, în primul rând, că în etapa următoare (exploatare) operaţiunile petroliere nu mai sunt identice, cum spunea înainte (la punctul 9 anterior);

– apoi, contrazice depoziţia [8] a fostului Preşedinte al ANRM, care spune că “în faza de explorare, cu o durată între 3 şi 8 ani, nu se utilizează FH decât eventual în ultima etapă (executarea fisurării hidraulice în traiectul orizontal al găurii de sondă, n.a.), după executarea prospecţiunilor seismice şi a forajelor verticale de explorare. …Reluarea activităţii de explorare, având în vedere opinia unanimă a experţilor că operaţiunile petroliere de explorare sunt în totalitate reglementate de actuala legislaţie, cel puţin până la executarea FH în traiectul orizontal al găurii de sondă”, adică spune că, în faza de explorare, operaţiile petroliere pentru cele două tipuri de gaze nu sunt identice.

Iată deci cum “opinia experţilor nu mai este unanimă”, sau unul din cei doi domni nu este expert?

Minciuna pe care a găsit-o ANRM [7] pentru a trage concluzia că “orice măsură de stopare a activităţilor este total nejustificată şi neacoperită din punct de vedere legal” te umple de revoltă şi arată măsura în care ANRM serveşte interesele companiei private Chevron – ce poate să spună ANRM când ea a aprobat, total netransparent, acordurile petroliere cu Chevron? ANRM este vedem disperată să pornească explorările, oprite prin moratoriu; oare de ce? Ce interese are? Ce presiuni se fac?

12. “Chevron va vinde României gazele de şist extrase, nu le va exporta, că nu poate” – a susţinut [7] în faţa Comisiei de Experţi, răspunzând la o întrebare; am demonstrat mai sus că afirmaţia aceasta, susţinută sub altă formă şi de domnul Preşedinte Băsescu, este greşită.

13. „fluidele de fracturare… nu pot contamina direct stratele acvifere ….; fluidele de fracturare sunt separate fizic de pânza freatică prin utilizarea unor tehnologii și materiale speciale, a unor coloane…, care face imposibil contactul dintre fluidele din sondă și cele din stratele traversate” [7] – este contrazis de [6], care spune că „Lipsa continuităţii ecranelor impermeabile şi prezenţa faliilor permeabile favorizează comunicarea zonelor fracturate hidraulic cu acvifere regionale care pot fi contaminate şi deteriorate iremediabil”

14. Riscurile de poluare a aerului, de poluare sonoră, de ocupare a terenurilor, existente atât în faza de operare, cât şi în faza de exploatare a gazelor de şist, pot fi gestionate, ca orice alte riscuri asociate activităţilor industriale [8] – da, dar nu sunt gestionate niciodată suficient, spune realitatea, pentru că acest lucru costă foarte mult.

Concluzii la argumentele PRO

(0) Martorii care sunt favorabili operării gazelor de şist au în depoziţiile lor, pe lângă argumente PRO, şi argumente CONTRA (de exemplu [6], [8]).

(1) Se observă din depoziţiile specialiştilor favorabili exploatării gazelor de şist că se contrazic între ei pe diverse probleme majore. De exemplu, am văzut că:

– [7] spune că fluidele de fracturare utilizate în FH nu pot contamina direct stratele acvifere, pe când [6] spune că le pot contamina, – tot [7] spune că în faza de explorare (care are trei etape, conform [11]: documentare+cercetare (2 ani), prospectare (2 ani), explorare geologică (3,4 ani)), operaţiile petroliere pentru gazele convenționale sunt identice cu operaţiile petroliere pentru gazele neconvenţionale, pe când [8] spune că nu sunt identice (diferă în etapa de explorare geologică, unde se face FH); amănuntul acesta este foarte important pentru a vedea dacă se poate realiza etapa de explorare a gazelor neconvenţionale cu legea petrolului actuală (care este pentru gaze convenţionale): conform [7], se poate realiza, conform [8], nu se poate realiza – dar amândoi, şi alţii ca [11], [13], cer în cor demararea explorării gazelor de şist (sub actuala lege a petrolului) – ceea ce este ILEGAL!.

(2) Se observă din luările de poziţie ale specialiştilor favorabili exploatării gazelor de şist:

a) teama, nefondată, neexprimată explicit, că dacă va fi interzisă explorarea/exploatarea gazelor de şist în RomÂnia, nu va mai putea fi argumentată şi susţinută pe viitor cercetarea academică de specialitate şi folosirea fondurilor europene pentru programe care finanţeaza în mod expres cercetarea şi ştiinţa (ex. Program bilateral FP7 Ştiinţă România-Ungaria) în scopul de a promova şi experimenta noi tehnologii (neinvazive pe resursele subsolului, respectiv combustibili fosili) deja brevetate de inventatori români pe alte meridiane, de exemplu. Specialiştii îşi văd deci doar interesul lor ştiinţific, nu şi interesul general al României.

b) ignorarea aspectelor de legislaţie şi de legalitate în care au fost obţinute cele 4 acorduri petroliere pentru gazele de şist; specialiştii îşi pun cu bună-ştiinţă „ochelari de cal” ca să nu vadă în stânga sau în dreapta.

În consecinţă, se observă:

– minimalizarea până la ridicol a riscurilor explorării/exploatării gazelor de şist; se compară de exemplu riscurile FH cu riscurile mersului pe bicicleta [4];

– se spune că FH nu este nouă, este veche de 50-70 de ani [8], [11], [13], deci nu trebuie să ne sperie; nu principiul FH, vechi, ne sperie, ci modul nou cum este el folosit acum la extragerea gazelor de şist.

(3) Scopul argumetelor PRO: se doreşte demararea explorării gazelor de şist, pentru a avea – se spune – informaţii sigure despre existenţa gazelor de şist în perimetrele respective (am văzut că doar faza de explorare este aprobata pentru început în acordurile petroliere pentru explorarea-dezvoltarea- exploatarea gazelor de şist deţinute de Chevron în sudul Dobrogei).

Scopul este de înţeles, dar nu justifică mijloacele folosite pentru a-l atinge, care nu au suport legal. Depoziţiile celor doi martori de la ANRM ([7] şi [8]) dezamăgesc şi sporesc neîncrederea în capacitatea Statului de a gestiona corect problemele. Nu numai că ei au semnat cele 3 acorduri petroliere pentru gaze de şist lui Chevron fără ca legea petrolului să permită acest lucru, dar acum se contrazic pe tema dacă, în etapa de explorare aprobată (de ei), toate operaţiile pentru gaze neconvenţionale sunt identice sau nu cu cele pentru gaze convenţionale – se face apropierea forţată a operării gazelor neconvenţionale de operarea gazelor convenţionale, pentru că acestea din urmă sunt prinse în legea petrolului şi sunt deci deja acceptate de societatea românească.  

ANRM (cei doi) nu spune însă că acordurile sunt pentru 30 de ani şi că nu mai ai cum să opreşti titularul acordului să treacă la faza de dezvoltare-exploatare după terminarea fazei de exporare.

Pe de altă parte, presa scrie (Cele şase mize capitale ale alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, Cristian Pantazi, Dan Tapalagă, HotNews.ro, 12 noiembrie 2012) că „Studii independente arată că România are rezerve semnificative de gaze de şist”. Dacă presa nu minte, sau nu confundă rezervele cu resursele, atunci înseamna că se ştie că avem rezerve de gaze de şist. Dar atunci (deoarece conform [11], „se doreşte deschiderea unor lucrări de explorare, singurele care pot transforma resursa de gaz în rezervă de gaz”) înseamnă că nu mai este nevoie să facem explorări. Şi înseamnă atunci că presiunile care se fac sunt pentru începerea exploatării – în absenţa legislaţiei adecvate şi a unei analize macro adecvate, ceea ce este inacceptabil.

Argumente CONTRA

Din depoziţiile martorilor au rezultat numeroase argumente contra operării gazelor de şist din România, dintre care menţionăm:

1. cele 4 acorduri petroliere nu sunt de interes naţional; România trebuie să extragă singură gazele de şist, dacă există astfel de gaze şi dacă poate; dacă nu poate, să le păstreze pentru generaţiile viitoare [1]

2. lipsa de transparenţă din partea autorităţilor publice române în ceea ce priveşte acordarea licenţelor (acordurilor petroliere) încă din stadii incipiente [2]

3. sunt luate în considerare efectele pe termen scurt ale exploatării gazelor de şist prin FH, fără a fi luate în consideraţie efectele pe termen mediu şi lung [2]

4. consultarea publicului este inexistentă (lipsa de informare din partea autorităţilor a comunităţilor locale şi a publicului interesat cu privire la această tehnologie (FH)) [2], [16]

5. deşi cetăţenii s-au manifestat în nenumărate rânduri împotriva FH a gazelor de şist, mai mulţi reprezentanţi politici au promovat-o, fără argumente plauzibile [2]

6. lipsa aproape totală a unor studii referitoare la impactul tehnologiei FH asupra mediului înconjurator, a sănătăţii umane, a patrimoniului cultural [2]

7. companiile petroliere sunt obişnuite cu războaie de anduranţă, în care slăbesc opoziţiile locale şi pun presiune pentru decizii administrative favorabile [2]

8. nu se spune de unde va fi luată cantitatea imensă de apă necesară, de unde presupunerea că va fi luată apa de băut a oamenilor, şi apă = viaţă [3]

9. neîncrederea în autorităţile locale care pactizează adesea cu Chevron, au întâlniri “de taină”; au fost momiţi cu multe promisiuni: drumuri asfaltate, şcoli reabilitate, dar cu ce preţ? [3]

10. vom avea bani, dar vom pierde identitatea, legătura cu generaţiile trecute şi cu glia care ne-a născut [3]

11. dorim să dăm copiilor noştri ceea ce părinţii noştri ne-au dat ca zeste: un pământ curat şi un aer sănătos, nepoluat [3]

12. reţetele pentru fluidul de fracturare sunt ţinute secrete de companii, ceea ce alimenteaza tot felul de spaime; ambele rapoarte ale Comisiei Europene, ITRE şi ENVI, solicită informaţii complete obligatorii [9]

13. datorită secretizării integrale a acordurilor petroliere, cetăţenii interesaţi nu pot afla în ce constă proiectul, nici nu pot urmări dacă operaţiile preconizate se desfăşoară aşa cum trebuie (cum scrie în proiect); se impune clasificarea numai acelor părţi ale contractului care trebuie protejate (HG 585/2002, Art. 203, lit. b)

14. perimetrele din sudul Dobrogei şi perimetrul Bârlad se află în vecinătatea unor zone seismice cunoscute, care pot fi reactivate şi produce cutremure de gradele 3-4 [8].

15. Există riscuri de poluare a aerului, de poluare sonoră, de ocuparea terenurilor, atât în faza de operare cât şi în faza de exploatare a gazelor de şist [8]; ele nu pot fi gestionate complet, pentru că acest lucru costă foarte mult

16. lipsesc instrucţiuni privind monitorizarea iniţială a factorilor de mediu şi urmărirea acestora pe toată durata (inclusiv după finalizarea) operaţiunilor petroliere, această monitorizare urmând a fi obligatorie; autorităţile competente trebuie să elaboreze aceste instrucţiuni [8]

17. nu există instrucţiuni tehnice şi proceduri de control a cimentării sondelor; autorităţile competente trebuie să le elaboreze [8]

18. nu există monitorizarea seismică vizând atât seismicitatea propriu-zisă, cât şi extinderea fisurilor provocate; trebuie instituită obligativitatea acestei monitorizari şi interzicerea utilizării FH în apropierea faliilor active [8]

19. nu există coduri de bune practici, care să garanteze minimizarea impactului asupra mediului; este obligatorie adoptarea lor de către companiile petroliere [8]

20. populaţia nu este informată corect; trebuie să continue – de fapt să demareze – dezbaterea publică în vederea informării corecte a populaţiei [8]

21. UE nu dispune de o legislaţie specifică utilizării metodei FH pentru exploatarea gazelor de şist; este aşteptat studiul CNR-CME [9]

22. lipsa unei directive-cadru privind industriile extractive [9]

23. directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) prevede un prag insuficient pentru extracţiile de gaze naturale, lacună ce poate afecta atât mediul cât şi sănătatea umană [9]

24. caracterul facultativ al declaraţiei privind materialele periculoase [9]

25. nu există obligativitatea aprobării substanţelor chimice rămase în sol [9]

26. nu există documente de referinţă privind cele mai bune tehnici posibile în FH [9]

27. cerinţele privind tratarea apelor uzate nu sunt definite în mod adecvat [9]

28. insuficienta participare a publicului la luarea deciziilor la nivel naţional [9]

29. ineficacitatea directivei-cadru privind apa [9]

30. lipsa obligativităţii de a efectua o analiză a ciclului de viaţă [9]

31. neîncrederea în ANRM

32. există dovezi că procesul de FH în sine are emisii de gaze cu efect de seră considerabile, ceea ce ar putea însemna că exploatarea gazelor de şist este la fel de dăunătoare climei ca şi exploatarea cărbunilor [12]

33. un studiu recent efectuat în Germania privind “evaluarea riscului FH” arată că amprenta climatică a gazului de şist extras de la o adâncime de 1.000 de metri este cu 30% mai mare, iar cel extras de la o adâncime de 2.500 de metri are o amprentă de carbon dublă decât cea a gazului natural utilizat în prezent în Germania. Cum cele mai multe sonde de extragere a gazului de şist sunt alimentate de motoare Diesel, procesul de FH generează în mod clar CO2 şi alţi poluanţi atmosferici [12]

34. contaminarea iremediabilă a surselor de apă potabilă, a aerului şi a solului [15]

35. epuizarea resurselor de apă datorită metodei FH, care foloseşte cantităţi enorme de apă în procesul tehnologic [15]

36. generează deşertificarea terenului folosit [15]

37. apariţia explozivă a bolilor specifice sistemului nervos, a bolilor de piele şi chiar a cancerului [15]

38. risc seismic în Dobrogea asociat cu antrenarea unor substanțe radioactive, a metanului şi a altor substanţe cu efect de seră; pericolul creării unui val tip tsunami în Marea Neagră (n.n. Hidrogenul sulfurat din adâncul mării şi epicentrul seismic activ Shabla; riscul stimulării unui cutremur de proporţii pe falia tectonică Shabla-Snagov-Vidraru, cu urmări catastrofale) [15]; risc seimic în perimetrul Bârlad

39. scoaterea din circuitul agricol a peste 300.000 ha, precum şi degradarea florei şi faunei spontane [15]

40. distrugerea turismului de pe litoral [15], [16]

41. factorul de recuperare pe zăcămintele de gaze neconvenţionale fiind foarte scăzut, volumul de resurse trebuie să fie considerabil; deci şi perimetrul acordului petrolier trebuie să fie mare

42. locuitorii din Dobrogea au făcut destule compromisuri cu centrala de la Cernavodă şi cu eolienele [16]

43. [P1] a spus că şi în Bulgaria (unde operarea gazelor de şist a fost în final interzisă) au fost folosite aceleaşi minciuni în favoarea operării gazelor de şist: comparaţia cu mersul pe bicicletă şi faptul că FH folosită la operarea gazelor de şist este veche de 50-70 de ani, deci nu trebuie să sperie (şi deci nu mai trebuie combătută).

Concluzii la argumentele CONTRA

Puţini martori, ca de exemplu [1], [9], privesc problema la nivel macro, mai de sus, de la nivel naţional; majoritatea martorilor privesc problema la nivel micro, de la nivel local, adică din punctul de vedere al efectelor locale ale explorării/exploatării gazelor de şist.

În esenţă, argumentele contra operării gazelor de şist în România pot fi sintetizate de cuvintele unei mame din public [P2]: “între viaţă şi economie, aleg viaţa, pentru că economia poate fi salvată şi altfel”.

Observaţii generale

A. Pe durata dezbaterii publice s-a folosit adesea în argumentaţia deponenţilor, termenul de „interes naţional”. De exemplu, protestele activiştilor ecologişti contravin „interesului naţional”.

Bunăoară, când vorbim de „interes naţional”, nu avem în vedere un interes anume, bine definit, ci o sumă de interese ce vizează pe de o parte securitatea naţională, iar pe de altă parte, prosperitatea acesteia.

Într-o abordare economică, „interesul naţional” este bun public care combină securitatea cu preocupările materiale, respectiv cu preocupările morale şi etice.

B. Mai multe argumente ale deponenţilor s-au legat de independenţa energetică a României.

Strategia legată de această independenţă, se bazează pe fluxuri masive de investiţii susţinute de purtătorii de interese (guverne şi firme). Realizarea obiectivelor strategice presupune pentru următoarele două decenii ample activităţi de explorare/exploatare a resurselor convenţionale, dar şi a celor neconvenţionale (incluzând aici şi alternativa „gaze de şist”).

C. Luările de cuvânt în cadrul Dezbaterii publice au condus spre concluzia că România are capacitatea să devină un adevărat furnizor de siguranţă şi independenţă energetică în regiune. Condiţia: găsirea de resurse financiare pentru investiţii adecvate (asociate lucrărilor de explorare/exploatare) şi realizarea unei politici pe termen lung în domeniu. Problema gazelor de şist este văzută şi în acest context.

O politică pe termen lung induce încredere. Asta înseamnă legislaţie stabilă şi o relativă independenţă în raport de culoarea politică a guvernelor. Doar astfel se pot atrage investitorii privaţi. Ei vin dacă înţeleg că politica energetică este pe termen lung şi nu politica unui guvern. O astfel de politică presupune proceduri parlamentare.

În orice caz, din depoziţiile martorilor nu au rezultat informaţii referitoare la impactul mix-ului de resurse în viitor (gaze şi regenerabile) asupra preţurilor pentru consumatori.

Consideraţii umaniste

Conform profesorului Alexandru Taşnadi: „Desigur, viaţa, natura, sănătatea, liniştea, frumosul, etc, le regăsim în argumentele pro şi contra poziţiei faţă de noua provocare: gazele de şist. Dar, cu îngăduinţa celor ce sunt Oameni, doresc să fac un apel către Omenie, pentru care viaţa este mai importantă decât profitul, pentru care Mama Natură este vie şi conştientă.

O OM !!!

Nu auzi plânsetul pământului-mamă, de mâhnire pentru viaţa pe care a creat-o? De-a lungul anilor el a încălzit viaţa în sânul său, în linişte şi tainic. A fost roditor în miliarde de plante. Miliarde de animale s-au jucat pe pielea sa, în verdele ierbii şi în adâncurile mărilor. În văzduh au dansat o mulţime de păsări şi insecte.

Acum, plânge pământul-mamă de mâhnirea şi de ruşinea pe care i-au produs-o oamenii. Ei au exploatat prădalnic bogăţiile sale, care au nevoie de milioane de ani ca să se formeze în sânul său. În grabă, în lăcomia lor, sunt pe cale să-l prade de tot şi să irosească bogăţia propriilor copii şi a urmaşilor acestora (apropo de „dezvoltare durabilă”).

Vedem că plângi pământule-mamă, din cauza fărădelegii în care a căzut omul. Ascultaţi şoaptele florilor sălbatice: Acolo unde pământul nu mai poate să respire, acolo viaţa începe să moară.

Ascultă, omule: inima pământului-mamă moare! Nu uita: fiecare lovitură pe faţa lui este o lovitură îndreptată către tine însuţi!

Cine scuipă un Om în faţă, îi calcă inima în picioare. Acolo unde pământul-mamă este lovit peste faţă, Mama Natură încearcă să ne vorbească. Dar cine poate să audă? Cine are ochi, urechi şi o inimă ca să înţeleagă această limbă? Doar tu omule! Alege, aşadar să mergi prin viaţă întru Adevăr, Bunătate şi Frumuseţe, chiar dacă Economia te îndeamnă să fii raţional. Ascultă-ţi mai des Glasul inimii. El este, în fapt, Glasul iubirii. Iar dacă iubire nu e, nimic nu e!”

4. Concluzii

Premise nefavorabile [1]

(1). Interesul naţional în general, şi în exploatarea resurselor naturale în particular (menţionat în Constituţie la Art. 135), nu este încă definit şi ca atare evoluţia economiei, a sectorului energetic se desfăşoară aleatoriu, fără azimut. Efectele directe ale acestei situatii anormale pot fi observate în:

– lipsa unei Strategii Naţionale viabile de evoluţie/dezvoltare economică şi socială pe termen lung,

– lipsa unei Strategii sectoriale viabile, inclusiv a Sectorului Energie, pe termen lung,

– externalizarea (privatizarea) ilogică, non-economică, neconsonantă cu siguranţa naţională a resurselor de petrol, cu securitatea energetică.

(2). Decidenţii din ultimii 23 de ani din domeniul economiei nu au reuşit să gestioneze corect, în interesul poporului român, al economiei naţionale, resursele naturale precum: petrolul, cărbunii, metalele neferoase, în special minereurile cu conţinut de aur, cupru, solul agricol, fondul sivic, potenţialul hidroenergetic.

(3). România a acceptat conceptul de Dezvoltare Durabilă, lansat de ONU în 1987, care stabileşte şi principiile de valorificare a resurselor naturale în relaţia om-mediu-economie şi care trebuie regăsite şi în politicile industriale din România, deziderat, din nefericire, nerealizat până în prezent, dar cerut şi de Constituţie.

Consecinţe ale premiselor nefavorabile [1]

(i) Dificultatea luării de către actualii decidenţi a unei decizii corecte, în interes naţional şi conforme cu principiul dezvoltării durabile, în problema explorării/exploatării gazelor de şist.

(ii) Este greu de înţeles de ce România şi-a externalizat o bună parte din resursele proprii de gaze naturale (costuri de producţie minime) şi a apelat la tehnologii străine scumpe, insuficient testate ca impact ecologic şi cu costuri de exploatare ridicate? Din nevoia de bani? Dar bani putea “trage” de la Uniunea Europeană, dacă făcea proiecte, şi nu a făcut! Deci românii preferă să vândă ce au pe mai nimic, decât să muncească să facă proiecte?! Dar dacă nu ar fi avut ce vinde, ca Elveţia şi Japonia, care nu au resurse naturale?

(iii) În practica decidenţilor români nu este des întâlnită obligaţia ca Proiectele de investiţii să detalieze şi perioada de după închiderea investiţiei, precum: modificări reversibile sau ireversibile aduse mediului, acţiunea acestora în timp, riscuri posibile, nevoia de monitorizare, necesitatea refacerii ecologice a sitului degradat de activitatea industrială, intervenţii necesare în caz de avarii, simularea unor pericole deosebite, necesarul de eforturi (materiale, financiare, umane etc.) şi surse de acoperire a acestora, responsabilităţi, durata gestiunii post închidere a investiţiei etc. (Să observăm că deşi operaţiile petroliere sunt de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare, acordul petrolier este doar de explorare-dezvoltare-exploatare.)

Acestea sunt informaţii ce ar trebui să fie disponibile pentru dezbaterea publică a proiectelor de investiţii.

Dar se fac la noi dezbateri publice? În cazul de faţă, al gazelor de şist, am fost puşi în faţa faptului împlinit, în faţa unor proiecte deja aprobate (acorduri petroliere acordate), în afara cadrului legal.

(iv) Câştigul statului român în urma exploatării unor resurse naturale proprii de către investitori străini este esenţială la luarea deciziei de avizare a unei investiţii. Politica actuală de promovare a sistemului concesionării şi plata unei redevenţe în bani nu s-a dovedit avantajoasă pentru statul român: suma încasărilor din redevenţe la nivel naţional este nesemnificativă pentru bugetul de stat. Academia Română, Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane din ASE Bucureşti şi alţi specialisti au propus înlocuirea sistemului de concesionare şi redevenţă cu împărţirea producţiei. Chiar înlocuirea redevenţei în bani cu redevenţa în natură este o soluţie mai bună decât soluţia actuală.

(v) Sunt de aştepatat îmbunătăţiri de ordin calitativ şi la nivelul decidenţilor: dar dacă aceştia sunt cei ce au contribuit la procesul de dezindustrializare a României, este dificil de crezut că tot ei vor reuşi reindustrializarea ţării (să observăm că domnul Prim-Ministru Ponta a schimbat la ANRM Preşedintele – pe domnul Alexandru Pătruţi cu domnul Gheorghe Duţu, dar Directorul General a rămas acelaşi – domnul Dorin Octavian Cojocaru). Trebuie un alt sistem de conducere (cerut şi de FMI), bazat pe excelenţă profesională, integritate morală, aderenţă la interesul naţional.

(vi) Un moratoriu pe termen scurt nu reprezintă soluţia singulară pentru a stopa un proiect.

(vii) Există riscul să se continue cu politica românească “merge şi aşa”, în loc să aplicăm politica din Germania, UK, “merge numai aşa”.

Concluzii finale

1) Acordurile petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist aprobate pentru Chevron sunt în afara legii petrolului, deci sunt ilegale. În consecinţă, ele trebuie să fie de urgenţă anulate.

2) În lipsa Strategiei Naţionale de dezvoltare, a Strategiilor sectoriale de evoluţie, inclusiv a resurselor naturale, şi fără definirea interesului naţional (înlocuit astăzi cu alte tipuri de interese), fără o legislaţie adecvată foarte bine pusă la punct, avizarea unei investiţii de tipul valorificării gazelor de şist este inoportună. În consecinţă, Guvernul trebuie să susţină în Parlamentul României proiectul de lege privind interzicerea folosirii în România a metodei fracturării hidraulice a rocilor în explorarea-dezvoltarea-exploatarea hidrocarburilor lichide sau gazoase, depus la Camera Deputaţilor.

Bucureşti, 28 noiembrie 2012

Afrodita Iorgulescu

Alexandru Taşnadi

Liana Popa

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.