„Sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa”

Peter HurleyPeter Hurley are 45 de ani și este irlandezul care organizează, de ceva ani, festivalul «Drumul lung spre Cimitirul Vesel», la Săpânța.
Anul acesta, în august, a organizat festivalul «Roots Revival Romania», tot la Săpânța. Sfătuit de Grigore Leșe, Peter a organizat un concert de aproape două ore ce a inclus, printre altele, graiul maramureșean, instrumente muzicale specifice fiecărei zone și o adaptare inedită a piesei «Fost-am omul pădurii».
Maramureșul este marea sa iubire. Cum a ajuns în România? În aprilie 1994, când avea 26 de ani, a ajuns aici cu ajutorul unui fost coleg de serviciu din Dublin, care voia să pornească o firmă de consultanță în marketing.

„În August 1993 am ajuns la Praga și am rămas foarte impresionat. Era evident că ceva foarte interesant se petrecuse acolo, pe partea acesta a Europei, încă total necunoscut mie, și am plecat din Praga ferm convins că, la prima ocazie, o să vin să locuiesc în Europa de Est”, povestește Peter Hurley pentru Ziare.com.
„Trei luni mai târziu, un fost coleg de serviciu din Dublin m-a sunat să-mi povestească despre România și de planul lui de a porni o firmă de consultanță în marketing, ceea ce făceam împreună în Irlanda până atunci. Am venit fără să stau pe gânduri.
Nu uitasem nici unde exact se află România pe hartă. Așa că pot sa zic că eram setat să locuiesc pe termen lung în România, încă dinainte de a ajunge aici. Lucrurile au mers de la sine, firma a crescut și niciodată nu m-am uitat înapoi”, își amintește Peter începuturile sale alături de Mercury România.
România l-a fascinat din prima clipă: „Totul era nou pentru mine și, în afară de activitatea zilnică de la serviciu, deveneam încet-încet conștient de povestea complexă și dureroasă pe care începusem să o construiesc”.
O amintire mai specială și o imagine ce i-au rămas întipărite în minte le-a dobândit într-un tren personal, pe ruta Târgoviște-București. „În primul meu proiect am ajuns la Brașov, o mare revelație pentru mine prin frumusețea sa. Și după asta spre Târgoviște. M-am întors la București cu un tren personal, eu, un tânăr roșcat irlandez îmbrăcat în costum. Era o seară caldă de sfârșit de iunie.
Erau mulți soldați, tineri toți, probabil se întorceau în București pentru a-și petrece weekendul. Trenul mergea încet, oprind la fiecare haltă. Vedeam șinele de tren prin găurile din podeaua trenului. Și treceam prin câmpuri imense, cât vedeai cu ochii. Peste tot erau oameni care lucrau pământul, fiecare cu fâșia lui, cu sapa în mână. Munca părea foarte grea. Parcă era o scenă de film din anii ’40”.
Cam aceeași imagine i-a revenit în alt tren, de această dată pe ruta București-Iași. „În primul sfârșit de săptămână am plecat la Iași cu trenul. Mi-aduc aminte când treceam pe lângă bazele militare, cu curți pline de tancuri care păreau abandonate. La întoarcere, trenul avea un vagon restaurant care era tot din filmul ăla din anii patruzeci. Cu chelner, scaune și mese din lemn, cu fețe de masă, draperii la ferestre, o floare din plastic într-un pahar, o excelentă ceafă de porc și mult vin, bun și ieftin”, își amintește irlandezul una dintre experiențele românești de la începuturi.
Ca mulți străini stabiliți aici, printre primele lucruri pe care le-a remarcat a fost ospitalitatea românilor. „Oamenii au fost foarte prietenoși, primitori. Eu mă simt ușor stânjenit, așa sunt eu, dar peste tot am fost bine primit”, mai spune Peter.
Printre lucrurile care l-au șocat într-un fel s-a aflat și o reclamă TV la țigări. „Nu văzusem niciodată o reclamă la televizor pentru țigări. Cea pentru Marlboro, cam de patru minute, a fost chiar o performanță cinematografică din punctul meu de vedere”, își amintește irlandezul.

Ce l-a mai frapat în România, atunci când a venit prima dată, a fost faptul că rănile Revoluției erau încă proaspete. „Mergeam prin Piața Revoluției. Oameni lucrau pe fațada Palatului Regal, reparând locurile unde au lovit gloanțele. Biserica Crețulescu era găurită în proporție de 90 la sută, cu greu găseai o bucată neciuruită. Biblioteca Națională avea încă urme de fum pe zidurile exterioare. Dar rănile nu erau numai pe clădiri. Îmi aduc aminte cum, la un moment dat, mi-a bătut la ușă dna Paliuc, una dintre vecine, o doamnă de vreo 80 de ani.

Într-o engleză perfectă, mi-a cerut câteva cărți. Două săptămâni mai târziu, mi le-a înapoiat și am stat puțin de vorbă. Am întrebat-o de unde știe atât de bine engleza și mi-a povestit tristă, dar nu supărată: ‘Înainte de război, soțul meu lucra la British Petroleum și în timpul războiului eram împreună în Anglia. La întoarcere a fost arestat și încarcerat șaisprezece ani.
A fost eliberat în 1964, dar nu a mai fost niciodată la fel, și a murit în 1973. Comuniștii au distrus multe vieți. Nu am reușit să ne facem o familie, ne-au distrus’. Am rămas mut”, își mai aduce aminte Peter.

Iubesc limba, istoria și satele României”

Peter Hurley impreuna cu fostul presedinte irlandez Mary McAleese
Peter Hurley impreuna cu fostul presedinte irlandez Mary McAleese

L-am întrebat ce iubește la țara noastră și pe primul loc a menționat limba română. „Iubesc limba română. Este ca un cântec. Îmi place să vorbesc. Iubesc istoria și trecutul României. Încă mai aflu lucruri despre istoria României, dar cred că seamănă mult cu cea a Irlandei, în esență. România este o țară care aproape miraculos a reușit să reziste. La câte întorsături a luat istoria și soarta, drumul României a fost aproape inimaginabil de greu, cu multe tragedii și multe nedreptăți.

Iubesc satul românesc. Mi se pare că esența României se află la sat și îmi pare rău când îl vad ocolit, ba chiar batjocorit. Comoara voastră națională, chiar identitatea națională, este strâns legată de soarta satului românesc. În măsura în care continuați să îl ignorați, o să-l pierdeți în scurt timp. România are cea mai mare civilizație rurală autentică, vie, din Europă. Nu înțelegeți că este lucrul care vă definește. O să vă pară rău pentru copiii voștri”, a răspuns Peter Hurley.
Mai toți banii lui se duc în promovarea culturii populare românești și nu prea știe din ce a trăit, în ultimii patru ani. „Cam de patru ani nu pot să zic că-mi câștig existența. De la începutul lui 2009 până acum, mi-am pus toate resursele în a promova lucruri în care cred, cu România pe primul loc. Prin asta am sărăcit mai mult decât credeam”, ne mai spune Peter Hurley.
L-am invitat să spună și ce-l enervează la România și a menționat autostrada Bechtel, avioanele multi-rol și modul în care sunt acordate subvențiile pentru agricultori. „Nu ar trebui să le spun, le știți deja. Unul se numește autostrada Bechtel. Altul ar fi cele 638 de milioane de euro cheltuite pentru 12 avioane de vânătoare la mâna a doua care au nevoie de modernizare. Ar mai și faptul că un fermier cu o mie de hectare primește subvenție de o mie de ori mai mare decât cel cu un hectar. Pun pariu că fermierul cu un hectar transpiră mai mult”, a spus Peter.
Despre părerea negativă pe care o au despre România statele occidentale, Peter crede că există mai multe cauze.

„Pe de-o parte este clasa voastră politică care nu poate exista fără să-și bată joc de propriul electorat. Pe de altă parte, România nu are prieteni și asta din mai multe motive. Primul ar fi clasa politică de care vorbeam mai sus, care vă creează un renume prost. Apoi ar fi motivul istoric. România nu a avut niciodată prieteni, doar vecini care au vrut să o folosească. Așa că sunteți ca un copil al nimănui”, spune irlandezul.
Pe de altă parte, după 20 de ani de locuit în România, Peter și-a dat seama că țara noastră este una aparte.
„De ce sunt mii de câini vagabonzi în România? Pentru că sunteți oameni cu suflet și vă este milă de ei. Niciun alt popor din Europa nu i-ar tolera. Sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa pe care îi cunosc. Și nu de azi sau ieri. Așa este neamul vostru construit. De aia toți oportuniștii, majoritatea fiind compusă din români, își bat joc de voi, pornind de la puterea politică și continuând pe toate filierele imaginabile”, mai spune irlandezul.

Preluare: ziare.com / Autor: Mădălina Mitan

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.