Cele două Venezuele

0
68

Ieri am vorbit despre Venezuela, aliată imperiului, unde Posada Carriles și Orlando Bosch au organizat actul brutal în care un avion al liniei Cubana a explodat în aer provocând moartea tuturor pasagerilor, a echipei de scrimă tineret care obținuse toate medaliile de aur la Campionatul Centro-American și Caraibian, al cărei gazdă fusese această țară, jocuri care azi au loc la Guadalajara, și sunt amintiți cu tristețe.
Nu era Venezuela lui Romulo Gallego și Andres Eloy Blanco, ci aceea a transfugului, trădătorului și veninosului Romulo Betancourt, invidios pe Revoluția Cubaneză, aliat al imperialismului, care a cooperat la agresiunile contra Patriei noastre. Dacă Miami, acea proprietate petroliferă a Statelor Unite, a fost principalul centru al contrarevoluției din Cuba; lui îi revine în istorie un rol important în aventura imperialistă de la Giron, blocada economică și crimele contra poporului nostru. În acest fel a fost inițiată era tenebroasă, terminată în ziua în care Hugo Chavez a jurat cu mâna pe ”constituția muribundă” pe care o ținea în mână tremurătoare ex-președintele Rafael Caldera.

Trecuseră 40 de ani de la triumful Revoluției cubaneze și peste un secol de jaf iancheu al petrolului, bogățiilor naturale și sudorii venezuelienilor.
Mulți dintre ei au murit în ignoranță și mizeria impusă de tunurile Statelor Unite și Europei!
Există din fericire cealaltă Venezuela, cea a lui Bolivar și Miranda, cea a lui Sucre și o legiune de comandanți și gânditori străluciți care au fost capabili să conceapă marea patrie latino-americană din care ne simțim parte și pentru care am rezistat peste jumătate de secol de agresiuni și blocade.
„…independența Cubei să se extindă în Antile în Statele Unite și să se repeadă, cu și mai multă forță, asupra pământurilor noastre din America. Cât am făcut până astăzi și voi mai face, pentru asta este”. Scrie Apostolul independenței noastre, Jose Marti, în ajunul morții sale în bătălie.
Printre noi se află tocmai în aceste zile Hugo Chavez, ca acela care vizitează o parte din marea patrie latino-americană și caraibiană, concepută de Simon Bolivar; el înțelege mai bine ca oricine principiul martian: „…ceea ce el n-a lăsat făcut, fără să fie făcut a rămas până azi: pentru că Bolivar mai are multe de făcut încă în America.”
Am stat de vorbă cu el ieri și astăzi. I-am explicat străduința cu care îmi dedic energia pe care o mai am visurilor pentru o lume mai bună și mai justă.
Nu este ușor să împărtășești visurile cu liderul bolivarian când imperiul arată deja simptomele fără echivoc ale unei boli în stadiul terminal.
A salva omenirea de la un dezastru ireversibil, este ceva care azi poate depinde pur și simplu de prostia oricărui președinte mediocru din cei care în deceniile mai recente au condus acest imperiu și chiar de vreunul dintre cei tot mai puternici șefi ai complexului militar-industrial care conduce destinele acestei țări.
Țări prietene cu o pondere crescândă în economia mondială datorită progreselor economice și tehnologice și condiției de membri permanenți ai Consiliului de Securitate că Republica Populară Chineză și Federația Rusă, împreună cu popoarele din așa numita Lumea a Treia, în Asia, Africa și America Latină, ar putea atinge acest obiectiv. Popoarele din țările dezvoltate și bogate, tot mai jupuite de propriile oligarhii financiare, încep să-și joace rolul în această bătălie pentru supraviețuire.
Între timp, poporul bolivarian al Venezuelei se organizează și se unește pentru a înfrunta și învinge dezgustătoarea oligarhie în slujba imperiului care vrea să supună guvernul acestei țări.Venezuela, cu extraordinara sa dezvoltare educațională, culturală, socială, cu imensele resurse energetice și naturale, este chemată să devină un model revoluționar pentru lume.
Chavez, care a apărut din rândurile armatei Venezueliene, este metodic și neobosit. L-am observat timp de 17 ani, de când a vizitat pentru prima dată Cuba. Este o persoană extrem de umanitară și cu respect pentru lege, niciodată nu s-a răzbunat pe cineva. Păturile cele mai umile și uitate din țara sa îi sunt profund recunoscătoare că, pentru prima oară în istorie, au un răspuns la visurile lor de justiție socială. Văd cu claritate, Hugo – i-am spus – că Revoluția Bolivariană în scurt timp poate crea locuri de muncă, nu numai pentru venezuelieni, ci și pentru frații lor columbieni, un popor muncitor, care împreună cu voi a luptat pentru independența Americii și din care 40% trăiesc în sărăcie și o parte importantă suferă de sărăcie critică.
Despre acestea și multe alte teme am avut onoarea să vorbesc cu ilustrul nostru vizitator, simbolul celeilalte Venezuela.

FIDEL CASTRO RUZ
18 octombrie 2011
Ora 10:15 pm

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here