Comunicarea de poliție

Femeie alcool la volanO doamnă din Galaţi a făcut dreptate (în sfârşit!) minorităţii masculine, din Galaţi şi din întreaga patrie, despre care se spune că ea e cam inconştientă, consumă alcool, se urcă la beată volan, calcă oameni, se bate pe străzi şi alte prostii… Nimic nu-i adevărat! Suntem doar discriminaţi şi denigraţi!

Asta, Lenuţa pe numele ei, s-a urcat bată la volan, în stare de 1,40  g/l sânge în alcool… sau invers, şi s-a dus în şanţ. Ce am avut de spus am demonstrat cu probe, adică poliţiştii, acum trecem la altceva. La limbajul poliţiştilor care trimit comunicate către presă.

Ştim că persoana în cauză este femeie de la poliţişti, care au grijă mereu să precizeze sexul vinovatului sau vinovatei. Persoana e mereu „bărbat” sau „femeie”, cu toate că, nici înainte, nici ulterior, sexului nu i se mai acordă nicio importanţă. În cazul femeilor, înţelegem mesajul subliminal şi nu putem decât să fim de acord. „Vinovată este o femeie în vârstă de 35 de ani, care nu a acordat prioritate, a piedut controlul volanului şi a intrat într-un grup de bărbaţi care se deplasau liniştiţi câte doi-patru-şase, din propriile declaraţii, venind de la cârciumă pe partea carosabilă… pe care au băut-o!” Nu putea fi decât femeie, pentru că un bărbat nu făcea una ca asta, având mai mult respect pentru seara de sâmbătă… şi cu meci! Şi precizarea sexului bărbatului poate fi înţeleasă: „Vina aparţine  unui bărbat” …ul dracului de beţivan tâmpit cu tot neamul lor de porci şi de măgari… Ar fi înţelesul unei femei trecute prin viaţă, în mod principial şi fundamental.

Precizarea sexului vine şi în momente cheie, parcă tocmai pentru a stârni cititorului o reacţie anume: „Vina aparţine unei femei care a pierdut controlul volanului confundând pedala de acceleraţie cu frâna…” „ …Aaa, e clar! Muierea la volan! Ţi-am zis!” Sau „şoferul depistat în stare de ebrietate la volan este un bărbat…” „…Nu vă mai săturaţi! Sta-v-ar în gât!”.

Femeia sau bărbatul este din Galaţi, în cazul nostru, sau din satul cutare, sau comuna cutare, se mai spune în comunicate, parcă pentru a se încerca să se aducă un anume renume pentru localitatea respectivă. Bineînţeles, că localitatea în care îşi are domiciliul autorul accidentului nu are nicio relevenţă în producerea acestuia, dar poliţiştii nu se pot abţine să nu aducă astfel de “lămuriri suplimentare”.

Femeia (ca şi bărbaţii, mult mai adesea, tre’ să recunoaştem) a fost „depistată” sub influenţa alcoolului, după o lungă şi intensă muncă de investigare, s-ar putea crede. Deci, asta vroia să ascundă cu tot dinadinsul. Nu prea reuşea doar în momentele în care se împiedica şi cădea pe jos, emana alcool şi vorbea incoerent, dar, în rest, planul funcţiona perfect. Numai dibăcia şi perseverenţa poliţiştilor au fost cele care au demascat-o. Pentru că a depista înseamnă „a scoate la iveală; a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut; a descoperi”. Ori, în cele mai multe cazuri, starea de ebrietate e mai mult decât evidentă. Cu toate acestea, poliţiştii întotdeauna „depistează”.

În toate comunicatele, accidentele, furturile sau orice infracţiuni se petrec pe „o rază”, de zici că poliţiştii părăsesc limba de lemn şi îşi permit să devină poetici. Dar razele sunt ale localităţilor, deci toate localităţile au o rază a lor, care rază e predestinată tuturor nenorocirilor. Niciodată nu se întâmplă ceva într-o localitate, ci pe raza ei. Deci localităţile pot să fie liniştite. Raza lor va opri la sine toate infracţiunile, incidentele şi accidentele. Raza le va proteja. A dracu’ raza asta! Care n-au, să-şi cumpere! De ce nu pe arie, în perimetru, pe suprafaţa, pe teritoriul, pe cuprinsul, în interiorul sau în apropierea localităţi?… Nimeni nu ştie! Doar poliţiştii.

Orice infracţiune sau accident „a avut loc”, adică au un loc al lor, nu se întâmplă aşa… aiurea. Nu se petrec, nu!, au locurile lor. E exclusivitate: accidentul şi locul! Şi locurile astea au o faţă, faţa lor, care faţă aparţine în exclusivitate poliţiştilor. Numai ei o pot vedea. Nu întâlneşti expresia „la faţa locului” decât pentru situaţii care au legătură cu domeniul peste care sunt aplecaţi cei în uniforme. Ei ajung întotdeauna „la faţa locului”, o „analizează”, „cercetează”, fac⁄ îi fac cercetările, pentru că numai ei sunt în măsură, de vreme ce numai ei o văd, şi după „au constatat”. Ajunși „la fața locului, polițiștii au constatat”, așa sună orice comunicat. Chiar dacă nu au nicio concluzie și spun ce poate spune oricine, ei constată, restul doar observă.

Dar ca să ajungă „la faţa locului”, unde „a avut loc”„evenimentul” (de care ne ocupăm mai târziu) poliţiştii… Ce fac poliţiştii? Se duc …Eroare! Stai jos! Nota 2! Ca să ajungă la faţa locului po-li-ţiş-tii se…? …Se deplaseazăăăăă. Nu se poate spune că poliţiştii „s-au dus acolo”. Nu există aşa ceva! E prea popular! Ce fac poliţiştii? „Po-li-ţiş-tii se de-pla-sea-ză la fa-ţa lo-cu-luiii”. Poliţiştii nu fac niciodată nimic altceva decât să se deplaseze. Nu se duc, nu!, ajung?, Doamne fereşte!, asta e iar pentru oamenii de rând. Ei se deplasează pe ei, pentru că sunt obişnuiţi să se poarte cu răspundere faţă de propriile persoane. Şi au puţin rezon, că deplasare înseamnă „călătorie în interes de serviciu” …Dar orice călătorie a poliţiştilor e în interes de serviciu, cât sunt în uniformă. Atunci de ce să mai faci precizarea?! Sau nu-i…chiar aşa?

Poliţiştii „s-au deplasat” „la faţa locului” unde „a avut loc” un …„eveniment”. Evenimentul, după DEX, este o „întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate”, „întâmplare importantă în viaţa socială ori particulară; fapt remarcabil”. Deci, poliţiştii nu se duc chiar aşa la orice chestie. Suni poliţistul din satul tău: – Domnule, mă omoară! – Stai domnule puţin! E eveniment sau se întâmplă în fiecare zi? Ca să ştiu, că avem de terminat sticla asta de vin şi pokeraşul ăsta nu se joacă singur. Că ar fi păcat să lăsăm lucrurile neterminate aşa.

Dacă nea’ Fane îi dă o palmă lu’ tanti Leana sau invers (pentru feministe) e o chestie. …Ei, da’ când vin poliţiştii, deja devine un eveniment, mai ales dacă nu se împacă ăia doi. Dacă nu depun plângere, devine iar o chestie, da’ dacă îi implică iar pe poliţişti, devine iar eveniment. Da’ dacă poliţia trimite comunicat de presă e eveniment clar, că nu şi-ar bate gura de pomană pentru orice flecuşteţ.

După ce „se deplasează” „la faţa locului”, unde „a avut loc” un „eveniment”, poliţiştii „identifică” persoana. Adică îi stabilesc identitatea, numele. Ce-i culmea e că, în continuare, ca să demonstreze acest lucru, poliţiştii împărtăşesc şi presei prin comunicatul remis realizarea lor: „Aceasta este Lenuţa M”. Păi, stai puţin, că, cel puţin la prima vedere, pare că nu prea v-aţi făcut treaba până la capăt. Lenuţa e numele mic, da? Da’ numele mare? M şi mai cum? Cu Lenuţa asta nu ne-aţi spun nimic! Bineînţeles că nu au voie să spună care e numele ei întreg. Da’ atunci de ce se mai apucă?! Pot să spună: „i-am stabilit identitatea, dar e treaba noastră cum o cheamă, da?” …Staţi puţin! Lenuţa e sor’ mea ! M… Tre’ să dau un telefon!

În continuare, din motive care nouă celorlalţi ne scapă, este foarte important de precizat vârsta persoanei: „Aceasta este Lenuța M., în vârstă de 45 de ani…”. De parcă dacă spuneau doar „de 45 de ani” nici nu ne puteam închipui că e vorba de vârstă. Credeam că de 45 de ani umblă bată pe străzi. Precizarea asta e precum sexul persoanei sau domiciliul: nu are nici cea mai mică relevanţă. La 45 de ani nu te îmbeţi şi te duci în şanţ cu maşina ca la 35, 55 sau 65?!

Dacă tot intră în astfel de detalii, poliţiştii ar putea merge ceva mai departe cu „constatările” şi să ofere informaţii cu adevărat relevante, nu precum cele legate de sex, vârstă sau domiciliu. Un test rapid aplicat chiar ar ajuta foarte mult. Comunicatul ar suna poate altfel: „aceasta este Lenuţa M., o melancolică…” „…Să ştii că asta se uita la stele săraca şi, impresionată, i-a dat lacrimile şi s-a pierdut cu totul…” Temperamentul e cât se poate de relevant în cazurile astea. Nimeni nu poate spune altceva.

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Excelent ce spuneti! Adaug si eu fraza deja gretoasa a prostiei omenesti: accidentul( sau orice altceva) a avut loc pe fondul…. te doare capul! si incheie cu: in cauza s-a intocmit dosar penal. Atat ii duce mintea, nu pe ei, pe sefii lor, ca aia sunt .

  2. Și după toate astea spun că ” dacă va fii găsit vinovat “, și victima are toporu n cap și sunt filmări și martori!!! Unde dracu trăim?????

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.