Rolul genocid al NATO II

0
99

Acum mai bine de opt luni, la 21 februarie a.c., am afirmat cu deplină convingere: „Planul NATO este de a ocupa Libia”. Sub acest titlu am abordat pentru prima dată tema într-o Reflectie al cărei conținut părea rodul fanteziei.
Includ în aceste rânduri elementele de judecată care m-au dus la această convingere.
„Petrolul a devenit principala bogăție în mâna marilor transnaționale ianchee; cu această sursă de energie au dispus de un instrument care le-a mărit considerabil puterea politică în lume.”

„Pe această sursă de energie s-a dezvoltat civilizația actuală. Venezuela a fost națiunea din această emisferă care a plătit prețul cel mai mare. Statele Unite au pus stăpânire pe enormele zăcăminte cu care natura a dotat această țară soră.

„La terminarea ultimului război mondial a început să extragă din zăcămintele din Iran, precum și din cele ale Arabiei Saudite, Irak și țările arabe situate în jurul lor, cantități tot mai mari de petrol. Aceștia au devenit principalii furnizori. Consumul mondial a crescut progresiv la fabuloasa cifră de aproximativ 80 milioane barili pe zi, inclusiv ceea ce se extrăgea pe teritoriul Statelor Unite, la care s-a adăugat ulterior gazul, energia hidraulică și cea nucleară.”
„Risipa de petrol și de gaz este asociată cu una dintre cele mai mari tragedii, nerezolvată absolut deloc, de care suferă omenirea: schimbarea climatică.”
„În decembrie 1951, Libia devine prima țară africană care obține independența după cel de-Al Doilea Război Mondial, în care teritoriul ei a fost scena unor importante lupte între trupele germane și cele ale Regatului Unit…”
„95% din teritoriul ei este deșert. Tehnologia a permis descoperirea unor importante zăcăminte de petrol ușor, de excelentă calitate, care astăzi atinge un milion opt sute de mii de barili pe zi și bogate depozite de gaz natural. (…) Deșertul Libiei, dur, este situat pe un enorm lac de apă fosilă, echivalent cu de peste trei ori suprafața Cubei, ceea ce a făcut posibilă construirea unei vaste rețele de apă dulce care se extinde în toată țara.”
„Revoluția libiană a avut loc în luna septembrie 1969. Principalul ei conducător a fost Muammar al-Gaddafi, militar de origină beduină, care în tinerețea sa s-a inspirat din ideile liderului egiptean Gamal Abdel Nasser. Fără îndoială că multe din deciziile sale sunt legate de schimbările care s-au produs când, la fel ca în Egipt, o monarhie slabă și coruptă a fost răsturnată în Libia.”
„Poți sau nu să fi de acord cu Gaddafi. Lumea a fost invadată de tot felul de știri, folosindu-se în special mediile masive de informare. Va trebui să se aștepte timpul necesar pentru a cunoaște riguros cât este adevăr și cât minciună, sau un amestec de fapte de tot felul care, în toiul haosului, s-au produs în Libia. Ceea ce pentru mine este absolut evident este că Guvernul Statelor Unite nu este preocupat absolut deloc de pacea din Libia și nu va ezita să dea ordinul ca NATO să invadeze această țară bogată, poate în chestiune de ore sau în câteva zile.”
„Cei care, cu intenții perfide, au inventat minciuna că Gaddafi s-ar îndrepta spre Venezuela, așa cum au făcut ieri, duminică, 20 februarie, au primit azi un răspuns demn de la Ministrul de Externe al Venezuelei, Nicolas Maduro…”
„Din partea mea, nu-mi imaginez pe conducătorul libian abandonând țara, eludând responsabilitățile care i se impută, fie sau nu false, în parte sau în totalitate.”
„O persoană onestă va fi întotdeauna împotriva oricărei nedreptăți care se comite față de un popor din lume, și cea mai rea în acest moment ar fi să se treacă sub tăcere crima pe care NATO se pregătește s-o comită contra poporului libian.”
„Șefia acestei organizații este grăbită s-o facă. Trebuie denunțat!”
La acea dată timpurie mi-am dat seama de ceea ce era absolut evident.
Mâine, marți, 25 octombrie, va vorbi ministrul nostru de externe Bruno Rodriguez, la sediul Națiunilor Unite, pentru a denunța blocada criminală a Statelor Unite contra Cubei. Vom urmări de aproape această bătălie care va pune în evidență o dată mai mult necesitatea de a se pune capăt, nu numai blocadei, ci și sistemului care generează injustiție pe planeta noastră, îi delapidează resursele naturale și pune în pericol supraviețuirea omenirii. Vom acorda o atenție specială pledoariei Cubei.
Voi continua miercuri, 26.

FIDEL CASTRO RUZ
24 octombrie 2011
Ora 5:19 pm.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here