Voința de oțel I

0
85

Granma şi Juventud Rebelde, organe de presă ale Partidului şi Tineretului, au publicat acum două zile, vineri, 14 octombrie, un mesaj curajos şi energic adresat poporului Cubei de Eroul Republicii, Rene Gonzalez, după ispăşirea sancţiunii odioase şi nedrepte de 13 ani, separat, ca şi ceilalţi patru eroi care ispăşesc condamnări mai îndelungate în închisori la sute de mile una de celelalte. În niciun moment nu a cedat fermitatea fiecăruia, chiar şi atunci când au fost închişi de repetate ori în celule de pedeapsă, adevărate morminte, fără spaţiu de mişcare, aşa cum a decis ”justiţia ianchee”, fără să fi comis vreun delict sau să fi avut probe. Dacă această ”justiţie” nu a greşit cu ceva, apoi a fost în aceea că a ales tipul de oameni pe care să-i pedepsească.

Lui Rene, în plus, i-au interzis ca timp de trei ani să se întoarcă în Patria lui, lângă familie şi popor. Va trebui să rămână pe teritoriul ţării care i-a impus o pedeapsă atât de nedreaptă.
Pentru toţi, şi în special pentru cei care am trăit ani critici din istoria Patriei noastre, cuvintele lui Rene ne-au marcat profund.
Faptul că eu sunt acum afară din închisoare – spune el – înseamnă că s-a epuizat numai o seamă de abuzuri la care am fost supus. (…) încă mai avem patru fraţi pe care trebuie să-i salvăm şi avem nevoie să fiţi alături de noi, de familiile noastre, să fie printre voi, care daţi ce aveţi mai bun.
Pentru mine aceasta este numai o tranşee, un loc nou în care o să continui să lupt ca să se facă dreptate şi cei cinci să ne putem întoarce lângă voi.
Tuturor celor care au fost alături de noi, din toată lumea, care au fost cu miile, cu ajutorul cărora am reuşit să spargem puţin câte puţin această blocadă informativă, această tăcere pe care marile corporaţii de presă au ridicat-o în acest caz, vă transmit, din partea celor cinci, profunda mea recunoştinţă, angajamentul meu de a vă reprezenta aşa cum meritaţi, fiindcă în definitiv este ceea ce facem noi, cei cinci, pentru că nu suntem numai cinci, suntem un popor întreg care a rezistat timp de 50 de ani şi datorită acestui lucru am rezistat şi noi (…) şi n-o să vă înşelăm aşteptările niciodată şi întotdeauna vom fi la înălţimea a ceea ce cu toţii meritaţi.”

Cuvintele sincere, ferme şi energice ale lui Rene, tonul vocii inconfundabile al unui luptător care a suportat 13 ani nesfârşiţi de pedeapsă brutală şi injustă fără să ezite nicio secundă, sunt impresionante, într-adevăr.
Tirania imperială nu va putea să susţină minciunile grosolane despre injustiţia comisă cu cei cinci eroi antiterorişti cubanezi. Cu oricâtă perfidie s-ar forţa mediile de informare sub control să-i prezinte ca agenţi şi spioni care puneau în pericol securitatea Statelor Unite. Preşedintele Adunării Naţionale şi prestigiosul avocat Jose Pertierra s-au angajat să spulbere calomniile grosolane ale inacheilor despre eroii antiterorişti cubanezi. Îmi vine în minte amintirea bătăliei victorioase a poporului nostru pentru întoarcerea în sânul familiei şi Patriei a copilului Elian Gonzalez. În faţa monstruoasei conduite a mafiei contrarevoluţionare cubaneze de la Miami şi a ameninţărilor ei la adresa autorităţilor ţării, chiar preşedintele Statelor Unite din acel moment, Bill Clinton, s-a văzut obligat să trimită forţe de securitate pentru a impune legile americane grupurilor fasciste care le nesocoteau şi incendiau simbolurile şi steagurile acestei ţări, în frunte cu ”lupoaica feroce”, Ileana Ros, care astăzi este nici mai mult, nici mai puţin decât preşedinta Comitetului de Relaţii Externe din Camera Reprezentanţilor Statelor Unite şi dictează jaloanele politicii externe a acestei ţări.
Mesajul lui Rene Gonzalez către poporul Cubei, din proprie iniţiativă şi asumându-şi curajos orice risc, ne întăreşte profunda convingere că poziţia Guvernului Statelor Unite faţă de cei cinci eroi cubanezi este de-acum de nesusţinut, ca şi justificarea blocadei criminale economice impusă Patriei noastre şi măsurile punitive pe care le aplică companiilor străine care întreţin relaţii comerciale cu ţara noastră.
Asemenea politică brutală şi insolită a fost transformată de puternicul imperiu într-o normă cu caracter internaţional, în pofida opiniei practic unanime a tuturor membrilor Naţiunilor Unite, cu excepţia Statelor Unite şi Israelului.
Faptele demonstrează fără echivoc că în lumea globalizată de astăzi, sub egida imperiului iancheu, nu există garanţii de securitate pentru nicio ţară. În Organizaţia Naţiunilor Unite se poate repeta de mii de ori opoziţia unanimă la blocada economică impusă Cubei, sau orice altă măsură ca dreptul poporului palestinian la a se constitui ca Stat, fără ca asemenea drept, sau oricare altul care nu se conformează intereselor imperiului, să aibă vreo valabilitate.
Fără să fie un scop deliberat al Revoluţiei, ţara noastră a devenit un exemplu a ceea ce un Stat mic poate reuşi dacă susţine cu fermitate o politică de principii, chiar şi când progresele ştiinţifice şi tehnologice, licenţele şi distribuirea bogăţiilor planetei se află în mâna puterilor dezvoltate şi bogate, care odinioară erau puteri coloniale, promotoare ale jafului şi sărăciei în ţările noastre.
În lupta sa îndelungată contra imperiului, combatanţii din ţara noastră au fost pe punctul de a deveni ţinta armelor nucleare în slujba acestei puteri: prima dată în octombrie 1962, iar a doua oară la mijlocul anului 1988. În niciuna din cele două ocazii Patria noastră nu s-a supus şantajului iancheilor; în 1962 nu a permis inspectarea teritoriului său, iar în 1988, după bătălia de la Cuito Cuanavale şi avansarea celor 50.000 de soldaţi cubanezi şi angolezi asupra forţelor de apartheid echipate de Occident şi dotate cu proiectile nucleare, au decis să negocieze independenţa Namibiei şi sfârşitul Apartheidului.
Popoarele din Lumea a Treia recunosc şi mulţumesc pentru solidaritatea dezinteresată a Cubei în domenii atât de importante ca sănătatea şi educaţia.
Cine poate crede insolita minciună că Cuba ar sprijini terorismul?
O asemenea minciună grosolană şi stupidă pleacă de la o ţară puternică care, la 90 de mile de coastele sale, a aplicat contra micului vecin nu numai o blocadă criminală, ci şi cele mai groteşti acte de terorism. Incendirea de unităţi şcolare, recreative şi comerciale, fosfor viu pe plantaţiile de trestie, folosirea de explozive în fabrici, atacuri piratereşti la instalaţiile portuare şi vasele de transport; organizarea de bande contrarevoluţionare, infiltrarea de agenţi şi furnizarea de arme bandelor mercenare au început din 1959, după aprobarea Primei Legi a Reformei Agrare, semănând moarte şi distrugere în Patria noastră.
Bombardarea bazelor noastre aeriene şi debarcarea de trupe mercenare la Playa Giron, escortate de portavioane şi vase de război americane, au făcut nenumărate victime chiar la începutul procesului nostru revoluţionar. Pot Statele Unite nega aceste fapte?
Planurile de asasinare a liderilor Revoluţiei organizate de serviciile de inteligenţă ale Statelor Unite au fost nenumărate. Mai mult. Nu s-au limitat la aceste acţiuni grosolane. Viruşi şi bacterii au fost introduse în ţara noastră pentru a sabota producţia de plante şi animale; mai rău, boli care nici măcar nu existau în această emisferă au fost introduse în Cuba contra populaţiei. Dengue Hemoragic a afectat sute de mii de persoane şi circa 150, în majoritate copii, şi-au pierdut viaţa. Această boală face ravagii încă în această emisferă.
Lista faptelor comise de Statele Unite contra poporului nostru ar fi interminabilă.
Voi continua mâine.

FIDEL CASTRO RUZ
16 octombrie 2011
Ora 9:05 pm

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here