«Eternul evreu»

1
534


Der ewige judeÎn 1937, liderii național-socialiști ai Germaniei au organizat o expoziție itinerantă intitulată «Evreul etern».

Inaugurarea a avut loc în orașul Munchen pe 8 noiembrie.
Expoziția a fost gândită pentru a promova o anumită imagine a evreilor, așa cum erau percepuți de ideologia național-socialistă, drept cea mai mare primejdie pentru omenire.
Au fost prezentate fotografii, caricaturi și scurte texte în care erau scoase în evidență caracteristicile antropomorfice ale evreilor, egoismul acestora, „răutatea specifică rasei”, dorința de a domina lumea, înclinația către comunism etc.
Trei ani mai târziu, în 1940, ministrul Propagandei, Joseph Goebbels, a comandat realizarea unui film documentar intitulat «Der Ewige Jude» (Eternul evreu) în care se scoate în evidență faptul că „evreii diferă de noi fizic, dar mai ales sufletește”. Filmul a fost prezentat pentru prima dată pe 29 noiembrie 1940, ajungând să fie difuzat în întreaga Germanie.
«Der Ewige Jude» a fost prezentat, printre altele, drept „un film documentar despre iudaismul mondial”. „Este unic, pentru că nu este fantezie, ci realitate nediluată”.

Evreii civilizați pe care îi știm în Germania nu ne dau o imagine completă al adevăratului lor caracter rasial.
Filmul acesta arată imagini adevărate din ghetourile Poloneze. Ne arată evreii cum arată ei de fapt, înainte de a se masca în spatele măștii Europenenilor civilizați.

Campania din Polonia ne-a oferit oportunitatea de a cunoaște cu adevărat poporul evreu. Aproape 4 milioane de evrei trăiesc aici, în Polonia, dar nu vor fi găsiți printre populațiile rurale. Și nici nu au suferit în urma războiului, așa cum au suferit polonezii nativi. Ei au stat indiferenți pe străzile triste ale ghetoului Polonez. Deja într-o oră de la ocupația Germană, ei s-au întors la afaceri.
Noi, Germanii, ne-am uitat la ghetoul Polonez acum 25 ani. De data asta ochii noștri au fost deschiși de experiențele ultimelor decenii.
Spre deosebire de 1914, nu mai vedem numai cele mai grotești și comice figuri dubioase din ghetou. De data asta recunoaștem că e o ciumă aici, o ciumă care amenință sănătatea oamenilor Arieni.

Richard Wagner a spus odată ”Jidanul este demonul ce se află în spatele corupției omenirii” și aceste imagini o dovedesc.

Viața de familie a evreilor arată o lipsă remarcabilă de abilitate creativă de a se civiliza. În câteva cuvinte, casele evreilor sunt murdare și neglijate.
Evreii aceștia nu sunt deloc săraci. După decenii de afaceri, au adunat destul să-și cumpere case decente și comfortabile. Dar trăiesc de generații în aceleași case mizerabile și pline cu gândaci.

Nederanjați de împrejurimi, trec direct la rugăciunile lor. Mișcările acestea fac parte din ritualul lor de citire a scripturilor evreiești. Partea principală a așa-zisei vieți a comunității evreiești are loc pe stradă. Rareori se găsesc evrei care să facă o treabă utilă. Și când o fac, ca aici, de obicei nu este voluntară.

Guvernul militar din Germania îi pune să curețe dărâmăturile. Se pare că nu sunt obișnuiți cu munca, și nici nu le place. Asta nu este neajutorare de care să ți se facă milă. Evreii aceștia nu vor să muncească, ci să facă troc! Aici sunt în elementul lor.
Nu e adevărat că evreii sunt fortați să facă comerț pentru că alte profesii sunt închise lor. Dimpotrivă, primesc comerțul cu înfocare, pentru că li se potrivește caracterelor și înclinațiilor lor naturale.

Cineva ar putea să privească acești copii tocmitori ca un semn de sărăcie mare. Dar privește-i puțin și totul va deveni clar. Sunt mândri să se comporte ca adulții lor. Tinerii aceștia nu au idealurile tinerilor noștri. Cu ei, egoismul individualului nu este în serviciul unor scopuri mărețe și comune. În schimb, moralitatea evreilor, în contradicție totală cu conceptul Arian de etică, proclamă egoismul nestăpânit al fiecărui evreu că lege divină. Religia lor face înșelătoria și camăta o datorie.

În a 5-a carte a lui Moise, spre exemplu, este declarat că unui non-evreu tu îi poți da cu împrumut prin camată, dar nu și fratelui tău, și Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate afacerile tale.
Pentru evrei, deci, să facă comerț e ceva sfânt. Asta este total de neînțeles pentru non-evrei. Omul Arian atașează un simț de valoare tuturor activităților. Vrea să creeze ceva care să merite osteneala, mâncare sau haine, case sau mașini, piese de artă sau orice altceva de valoare pentru toată lumea. Este condus de sentimentul de a fi responsabil pentru toate realizările sale. Pentru evreu doar un singur lucru are valoare: banii. Nu contează cum face rost de ei.

În primul comerț, bunurile sunt de obicei gunoaie fără valoare de toate felurile. Așa încep evreii mici. În curând vor ajunge la punctul să vândă dintr-un cufăr și, în scurt timp, au asamblat o linie întreagă de bunuri. Nu mult după, dețin o tarabă. Cei mai ambițioși curând vor deține un mic magazin, iar apoi magazine mai mari.

Cei mai vicleni (sau ticăloși) în cele din urmă vor avea depozite și bănci și se vor muta în cele mai splendide palate din orașe, cu condiția că nu se vor pune unul în calea celuilalt, ca în ghetourile din Est.
De aceea încearcă să fugă în țări bogate cu oameni bogați. Au nevoie de alți oameni, pentru că au nevoie de mărfurile cu care să facă comerț.

Ce găsesc creativii oameni Arieni de valoare a fost redus de evreu doar la marfă. El cumpără și vinde, dar nu produce nimic. El lasă producția pe seama muncitorilor și fermierilor din țara gazdă.

Evreii sunt un popor fără fermieri sau muncitori, o rasă de paraziți. Oriunde corpul unei națiuni arată o rană, ei se ancoreaza și se hrănesc pe organismul decăzut. Ei fac afaceri de pe urma bolii unei națiuni, deci se străduiesc să adâncească și prelungească toate condițiile de boală. Așa este în Polonia și așa a fost și în Germania. Evreii au fost mereu așa prin întreaga lor istorie. Fețele lor poartă aspectul vechi de parazit veșnic, eternul evreu, care, de-a lungul timpului și al deplăsărilor prin toată lumea, au fost mereu la fel. Nu e nicio diferență între evreii aceștia din Polonia și cei din Palestina, deși cei doi sunt separați geografic.

Palestina este centrul spiritual al evreilor internaționali, deși evreii sunt numeric nesemnificativi acolo.
Aici, la Zidul Jelirii, se strâng și jelesc căderea Ierusalimului, deși faptul că nu au o țară este o alegere, și au rămas așa în întreaga lor istorie.

Acum 4.000 ani, strămoșii lor evrei hoinăreau deja prin lume. Dintre cele Două Râuri au călătorit pe lângă mare către Egipt, unde au avut o afacere profitabilă cu grâne pentru o perioadă. Când fermierii țării și alți Egipteni s-au ridicat împotriva cămătarilor și speculatorilor străini, au mai călătorit încă odată și și-au luat cu forța pământul promis. S-au așezat acolo, jefuind fără milă locuitorii legitimi și cultural-superiori.
Aici, de-a lungul secolelor, de la mixtura rasială din Orientul Îndepărtat din Est, cu ingrediente de negroizi, evreii corciți final s-au dezvoltat.
Străini nouă, Europenilor, născuți din elemente rasiale total diferite, diferă de noi la corp, dar mai ales la suflet.

Dacă ar fi stat în casa lor Orientală probabil că nu am fi fost deranjați de ei vreodată. Dar imperiul cosmopolit al lui Alexandru cel Mare, ajungând de la Estul Apropiat peste jumăte de Mediterana, și în special Imperiul Roman, aproape fără granițe, au adus evoluția comerțului și urmelor de migrare al evreilor, care curând s-au răspândit peste zona deschisă a Mediteranei.
În timp ce unii s-au așezat în zonele mari de trafic și centre de comerț din Mediterana, alții au călătorit în mod necontenit prin Spania, Franța, sudul Germaniei și Anglia. Peste tot s-au făcut nepoftiți.
În secolele XIII și XIV, Spaniolii și Francezii s-au ridicat în mod deschis împotriva lor. Și au călătorit mai departe, în special prin Germania. De acolo au urmat drumul culturii Ariene colonizând Estul până când au găsit o rezervă gigantică nefolosită în părți din Polonia și Rusia, din Estul Europei.
Secolul XIXI, cu ideile sale zăpăcite despre egalitate omenească și libertate, a dat evreilor o mare ridicare. Din Europa de Est s-au răspândit în tot continentul în timpul secolelor XIX și XX, iar apoi în toată lumea.
Paralelă cu migrația evreilor prin toată lumea este migrația unui animal agitat, șobolanul. Șobolanii au fost paraziți ai omenirii încă de la început. Casa lor e Asia, de unde au migrat în hoarde gigantice prin Rusia și Balcani în Europa. La mijlocul secolului XVIII, ei deja s-au răspandit prin toată Europa. La sfârșitul secolului XIX, odată cu creșterea traficului de vapoare, au luat în posesie și America, iar apoi Africa și Estul Îndepărtat. Oriunde apar șobolanii, aduc distrugere pământului prin a distruge bunurile omenești și alimentele și prin a răspândi boli și ciume, precum holera, dizenterie, lepra și febra tifoidă. Sunt vicleni, lași și nemiloși, și, de obicei, apar în hoarde masive. Ei reprezintă elementele de furișare și distrugere subterană printre animale. Exact cum fac evreii printre oameni.

Națiunea parazită a lui Iuda e responsabilă pentru majoritatea crimelor internaționale. În 1932, evreii, care alcătuiau doar 1% din populația pământului, erau responsabili pentru 34% din traficanții de droguri, 47% din tâlhării, 47% din jocuri de noroc și alte loterii, 82% din organizațiile internaționale criminale, și 98% din afaceriștii cu prostituate. Cele mai comune expresii de jargon ale gangsterilor și criminalilor internaționali provin din cuvinte în ebraică și idiș.
Aceste fizionomii resping imediat teoriile liberale despre egalitatea tuturor care poartă o înfățișare umană. Evreii își modifică înfățișarea lor exterioară când își părăsesc bântuielile lor Poloneze pentru lumea bogată. Părul, barba, boneta și caftanul fac evreul din Est să fie recunoscut de toată lumea. Dacă le înlătură, doar oamenii cu ochi ageri le pot recunoaște originile rasiale.

O caracteristică esențială a evreului este că mereu încearcă să-și ascundă originea sa când se află printre non-evrei.
O adunatură de evrei Polonezi încă purtându-și caftanele, iar acum în haine Occidentale din Europa, preparați să infiltreze civilizația Vestică.
Desigur, acești evrei de ghetou nu se mișcă încă prea bine în hainele lor Europene curate. Puțin mai specialiști sunt evreii din Berlin. Tații și bunicii lor au trăit în ghetou, dar asta nu se observă pe dinafară. Aici, la a doua și a treia generație, asimilarea a ajuns la apogeu. Pe dinafară încearcă să se comporte exact ca poporul gazdă.
Oamenii fără instincte bune se lasă păcăliți de această imitare și îi consideră pe evrei la fel ca pe ei însiși. Aici zace pericolul cel mai mare. Acești evrei asimilați rămân pentru totdeauna corpuri străine în organismele gazdelor lor, indiferent de aparențe.
Chiar și aristocrații cu nume vechi evreiești, care s-au căsătorit, amestecat cu nobilimea Ariană de generații și fac parte din societăți de vârf Europene rămân corpuri străine.

Aici vom arăta o scenă dintr-un film despre familia Rothschild.
A fost făcut de evreii Americani, în mod evident ca un tribut pentru unul dintre cele mai mari nume din istoria evreiască.
„- Închide ușa!
– Mamă, ai ascuns argintul?
– Da.”

Își onorează eroul într-o manieră tipic evreiască, încântați de felul în care bătrânul Meier Amschel Rothschild înșeală țara gazdă, prin a simula sărăcie, ca să evite plata taxelor.

„- Vom spune percetorului: n-am mai făcut comerț de 5 zile. Înțelegeți?
– Da!
– Vă e foame?
– Nu prea…
– Atunci face-ți niște fețe care să pară că vă e foame! Solomon, tu rămâi jos.
– Mamă, ascunde friptura!
– Mamă, du-te acolo și fă-te că coși!
– Nathan, scoate-ți mâinile din buzunare!
– Deschide evreule!
– Unde este, Nathan?
– Ah, bunul meu prieten percetorul.
– Scoate cartea de registru!
– Desigur, uite-o, tocmai mă uitam la ea. Arată cam urât, tocmai îi spuneam soției mele… Gedula, el este prietenul nostru, percetorul. N-am mai avut o lună așa rea. De 5 zile n-am mai vândut nimic. Clienții noștri trec pe la noi, dar nu cumpără. Nimeni nu mai călătorește zilele astea și afacerea mea nu mai valorează nimic. În curând o să mor de foame.
– Să mori de foame, eh. Ceva miroase bine!
– Cred că unul din vecinii noștri fac friptură. Închide geamul, mamă!
– Drept ce mă iei?
– Nu înțeleg ce vrei să spui.
– Rotschild, tu faci comerț mai mult decât orice evreu de pe strada evreilor. Vei plăti 20.000 taxe!
– 20.000! Mă omori, abia pot strânge 1.000.
– La etaj, căutați casa!
– Cred că aș putea să strâng 2.000.
– Mulți bani au fost pierduți prin a trimite aur prin serviciul poștal în timp de razboi, de inamici, și în timp de pace, de tâlhari. Voi sunteți 5 frați, vreau ca toți să vă faceți câte o bancă în fiecare țară: unu să-și facă în Paris, unu în Viena, unu în Londra. Alege-ți cele mai importante orașe. Iar când banii vor fi trimiși de aici în Londra, nu va trebui să riști viața și aur Amtschel, aici în Frankfurt trimite o scrisoare lui Nathan în Londra. Spunând să joace așa și așa… Și vei face împrumuturi din Londra în Frankfurt. Înțelegeți?

În zilele voastre vor fi multe războaie, și toate națiunile vor veni la Rothschilds, pentru că va fi în siguranță.”

Transferul de bani prin cec nu este o invenție evreiască și nici nu a fost cultivată de evrei pentru binele omenirii. Le-a servit lor ca o cale de a obține influență internațională peste gazdele lor.”
Să nu fie lasat un frate să dea greș în timp ce altul are succes.
Cele 5 bănci ale voastre vor controla Europa. Dar voi veți rămâne mereu o familie, Rothschild, și veți munci mereu împreună. Asta va fi puterea voastră. Și când va veni puterea asta, aduceți-vă aminte de ghetou!”

Deci, Nathan se duce în Londra și devine Englez.
Jacob se duce în Paris și devine Francez.
Solomon se duce în Viena și devine Austriac.
Carl se duce în Napoli și devine Italian.
Amtschel rămâne în Frankfurt și rămâne German.
Dar desigur ei rămân, cu toții, evrei.

Astfel că, în timpul revoluției Franceze, evreii au devenit cetățeni legali ai țărilor gazdă respective, cu toții au aparținut la două țări în același timp.
Nu degeaba au rude de sânge la toate curțile judecătorești din Europa, și deci sunt informați intim ce se întâmplă la aceste curți și în țările pe care le conduc în acest secol în materie de industrie și progres, afacerile evreilor înfloresc ca niciodată.

Casa Rothschild este doar un exemplu de folosință a acestei tactici de către evrei: să-și folosească rețeaua lor influentă peste omul muncitor.
Casa Warburg folosește aceeași tactică ca toate celelalte familii evreiești.

La începutul secolului XX, evreii stau la toate joncțiunile de pe piața mondială. Ei sunt o putere internațională. Deși alcătuiesc doar 1% din populația pământului, capitalul lor le dă posibilitatea să terorizeze bursele mondiale, opiniile lumii și politica mondială.

New York este astăzi centrul principal al puterii evreiești. Bursa de valori a New Yorkului, centrul financiar al lumii, este condus de case de bănci evreiești precum Kuhn, Loeb, Warburg, Hanauer, Wertheim, Levison, Seligmann, Guggenheim, Wolf, Schiff, Strauss, Stern și așa mai departe. Acestor regi evrei ai finanțelor le place să-și joace puterea din spatele scenelor și să stea departe de reflectoare. Pe din afară se îmbracă la fel ca gazdele lor. Aproape că arată ca niște Americani adevărați.

Bernard Baruch, consilier prezidențial evreu, și prieten cu președintele American, în hainele unui cetățean inteligent American.
Otto Kahn, bancher evreu de pe strada Wall Street, bucurându-se de rolul său de lord Anglo-Saxon.
Bancherul evreu Felix Warburg.
Bancherul evreu Mortimer Schiff.
Avocat evreu și anti-Germanul, Samuel Untermeier.
Profesorul Felix Frankfurter, consilier legislativ al președintelui American.
Herbert Lehman, guvernatorul evreu al statului New York.
Laguardia, pe jumăte evreu, primarul orașului New York.
Henry Morgenthau, secretar evreu al Trezoreriei Americane.
Evreul Leon Blum, fost prim-ministru al Franței, care știe să se comporte exact ca un Francez adevărat. Milioane de muncitori Francezi odată l-au întâmpinat ca fiind conducătorul lor de partid.
Evreul Hore Belisha, fost ministru de război al Angliei. Soldații Englezi salută comandantul lor!
Dar evreul rămâne tot un parazit neintegrat, chiar și când e la putere. Pentru că puterea sa nu vine din propria sa forță. Ea durează doar atât cât gazdele sale, conduse greșit, sunt dispuse să-l care pe el în spinare.
Amintiți-vă de acele zile tragice în care Germania era neajutorată. Evreii au văzut șansa lor. Dându-se drept cetățeni loiali, au ieșit în față, ca și cum ar fi fost profund îngrijorați de soarta poporului German. S-au grăbit la așa-zisa adunare națională din Weimare, unde viitorul Germaniei urma să fie decis.
Reprezentativul evreu Landsberg. În stânga sa, Schneidemann.
Evreul Hirsch, premier al Prusiei.
Evreul Theodore Wolf, editor al unui cotidian din Berlin.
Evreul Georg Bernhard, șeful casei de publicații Ullstein.
Evreul Hugo Preuss, creatorul constituției Germane.
Evreul Walter Rathenau, ministru de externe al Germaniei.
Evreul Hilferding, ministru de finanțe al Germaniei.
Evreul Bernard Isidor Weiss, șef de poliție asistent din Berlin.

Între timp, alți evrei au reprezentat linia radicală împotriva legii și a ordinii. Înfățișându-se drept umaniști altruiști, au promis maselor castele în cer, incitându-i împotriva ordinii civice. Libertate personală fără restricții și indulgența proprie pentru individualism, respingerea tuturor idealurilor și valorilor superioare, supunere la viața de bază, la plăcerile materiale. A critica toate valorile este sacru. Revoltă-te împotriva tuturor! Incitarea celor tineri să ducă lupte și la terorism.

Nu este niciun accident că această doctrină de distrugere a națiunilor a răsărit din mintea unui evreu pe nume Karl Marx, fiu al Margoehei, un rabbin și avocat în Trier.
Fondatorul și organizatorul Partidului Social-Democrat German a fost evreul Ferdinand LaSalle-Wolfson.
Evreica Rosa Luxemburg (nume real Emma Goldman) a fost o agitatoare comunistă notorie.
Evreul Nisson a fost responsabil pentru omorurile de ostatici din Munich.
Evreul Frankfurter a fost criminalul care l-a omorât pe activistul Național-Socialist Wilheima Gustloffa.
Evreul Polonez Grynspan l-a omorât pe diplomatul German von Rath în Paris.

Deși erau o minoritate mică, au știut cum să terorizeze o mare națiune tolerantă.
Pentru fiecare 1.000 de Germani erau 10 evrei. Sau, mai bine spus, pentru fiecare 1.000 de Germani neunificați, care se luptau între ei, erau 10 evrei, care, în ciuda competiției în afaceri, toți aveau un singur țel: să-i exploateze pe Germani.
Negustorii evrei au aglomerat orașele. Trei din patru din toți evreii trăiau în marile orașe, dar nu ca să muncească în fabrici! Au lăsat asta pe seama Germanilor. La fiecare 1.000 muncitori din Berlin, erau 2 evrei. La începutul anului 1933, din 100 procurori de stat, 15 erau evrei. Sau la fiecare 100 judecători, 23 erau evrei. La fiecare 100 avocați, 49 erau evrei. La fiecare 100 doctori, 52 erau evrei. La fiecare 100 negustori, 60 erau evrei.
Venitul mediu pentru un German era 810 mărci, venitul mediu pentru un evreu era 10.000 mărci.

În timp ce milioane de Germani au rămas neangajați și în sărăcie, imigranții evrei făceau bogății fantastice în doar câțiva ani. Nu prin muncă corectă, ci prin cămătărie, escrocherie și fraudă.

Sklareks a micșorat trezoreria Berlinului cu 12,5 milioane mărci.
Evreul Kutisker a escrocat Prusia cu 14 milioane.
Evreul Barmat a escrocat același stat cu 35 milioane.
Ca să nu-i mai menționăm pe profitorii de pe urma inflației Mendelsohn, evreul profitor Katsenelenbogen, și toti ceilalți.

Evreii sunt foarte periculoși când li se permite să se amestece în cultura unui popor, religie și artă, și se permite pronunțarea judecății lor insolente asupra lor. Conceptul de frumusețe al omului nordic este de neînțeles pentru evreu prin natura sa, și întotdeauna va rămâne așa.

Pentru puritatea și exactitatea conceptului de artă Germană, evreul, cu rădăcinile sale străine, nu are niciun sentiment. Ce numește el artă trebuie să-i satisfacă nervii deteriorați. Duhoarea de boală trebuie să-l pătrundă. Trebuie să fie nenatural, grotesc, pervers și patologic. Aceste fantezii febrile ale unor minți bolnave, lipsite de speranțe, au fost odată ridicate în slăvi de critici de artă evrei ai vieții publice Germane ca fiind expresii artistice de înaltă valoare.

Astăzi pare incredibil că odată asemenea picturi au fost cumpărate de aproape toate galeriile noastre de artă, dar dealerii și criticii de artă evrei le ridicau în slăvi ca fiind singura artă modernă.

Viața culturală Germana a fost Africanizată și bastardizată. Picturile, arhitectura, literatura și muzica au suferit și ele. Pentru că, mai mult de un deceniu, evreii și-au mânuit puterea lor profană. Dealerii de artă, editorii de muzică, editorii și criticii au decis ce se va numi artă și cultură în Germania.

Evreul Kerr, țar al artei în Republica Weimar.
Evreul Tucholsky, imoralul pornografist care a spus că trădarea este onorabilă și că idealul eroic este cea mai stupidă idee.
Evreul Hirschfeld, care a promovat homosexualitatea și perversiunea.
Sub masca de discuții științifice, au încercat să direcționeze impulsurile sănătoase ale umanității în jos, pe căi degenerate.
Evreul relativității, Albert Einstein, care și-a mascat ura față de Germani în spatele așa-ziselor ”științe” ale sale obscure.
Evreul Kestenberg, controlor al muzicii Germane în Ministerul de Cultură al Prusiei.
Evreii El Dorado erau scena Germană. Aici ei domneau fără să fie verificați, degradând tradiția clasică prin a apela la instinctele de bază.
Evreul Haller și revista sa. Deasemenea, evreul Nelson.
Evreul Rotter, care deținea monopol pe 7 teatre din Berlin.
Directorul de revistă, evreul Robert Klein.
Dictatorul de scenă, evreul Max Reinhardt.
Majoritatea scenelor erau regizate de evrei.
Evreii comedianți Ehrlich și Morgan.

Nici în filme nu era diferit.
Regizorul de filme, evreul Richard Oswald.
Comedianul Gerron.
Evreii au considerat descrierea răului și antipaticului ca fiind baza pentru efectul comic.
Evreica Rosa Valetti.
Evreul Kurt Boar se bucura de un rol deosebit de pervers.
Evreul Kurt Nakuhn preamărește virtuțile unui ofițer depravat care nu dă înapoi nici de la a comite o crimă.
Evreul este interesat din instinct de orice este anormal și depravat. El caută posibilități să distrugă judecata sănătoasă a oamenilor.
Evreul Peter Lorre în rol de criminal de copil. Cu noțiunea că nu criminalul este vinovat, ci victima. Judecata normală este dată peste cap prin a-l prezenta pe criminal într-un fel compătimitor, pentru a ascunde sub o spoială înșelătoare și a scuza crima.

„Pot s-o simt arzând în mine. Trebuie să fac așa cum simt eu nevoia. Și să fug, să fug… străzi fără sfârșit. Vreau să scap… să scap! Și cu mine fug stafiile lor, nu mă lasă în pace. Trebuie s-o fac… trebuie!”

Un număr disproporționat de evrei au atins proeminența în Germania. În ziare și reviste prietenii lor apropiați evrei îi prezentau publicului ca fiind artiști Germani.
Evreul Richard Tauber a plecat în New York și a fost bocit ca fiind o așa-zisă ”pierdere pentru arta Germană”.
Evreul Ernst Lubitsch a fost salutat ca fiind un producător de filme German.
„Sunt foarte fericit să fiu înapoi în Germania, și în special în orașul meu natal, Berlin”.
Evreul Emil Ludwig Cohn a fost onorat ca fiind un scriitor German.
„Un autor nu poate să facă ceva mai bun azi decât să ducă numele German departe cu onoare”.
Evreul Charlie Chaplin a fost bine primit de o mulțime extaziată când a vizitat Berlinul. Majoritatea publicului German l-a salutat pe evreul nou venit. Un inamic mortal.

Cum se poate întâmpla asta?! Dogma falsă a egalității raselor umane a înșelat instinctul sănătos al națiunii. Secole de educație religioasă au educat creștinii Europeni să-i privească pe evrei ca fiind frați fondatori ai religiei creștine. Pictorii și poeții Germani binevoitori au idealizat personalitățile biblice ale istoriei evreiești de trib. Abraham, Isaac și Iacob au fost considerați piloni ai celor mai mari moralități și nobilități omenești. Dar știm că evreii din Biblie nu puteau să arate așa. Trebuie să ne corectăm istoria. Uite cum arată evreii adevărați.

Aici este o sărbătoare evreiască numită «Purim», filmată de evreii din Varșovia pentru uz personal, ca pe un film de cultură. Această sărbatoare de familie care pare inofensivă comemorează măcelul a 75.000 Persani anti-semiți de către strămoșii biblici ai evreilor de azi. Biblia relatează că, în urmatoarea zi, evreii s-au odihnit, și au făcut această zi o zi de ospățuri, bucurie, dăruiri de cadouri. Au decis ca aceste două zile, Purim, ar trebuie să fie amintite copiilor copiilor lor pentru totdeauna.
Germanii educați, obiectivi și toleranți, privesc asemenea povești ca fiind folclor și tradiții ciudate. Dar asta e rasa Israelului, încă frecându-și mâinile pentru răzbunare, chiar și când sunt îmbrăcați în hainele Europei de Vest în care Israeliții de astăzi își ascund natura lor criminală.

Pentru a înțelege pericolul serios din spatele tuturor acestora este necesar să ne uităm la învățăturile morale ale rasei evreiești.
Din copilărie, evreul își învață legile antice în scolile Talmudice. Pe măsură ce îmbătrânește, el învață mai multe din cărțile de legi evreiești.
Dar nu este instruire religioasă! Rabinii nu sunt teologi pașnici, ci educatori politici. Politica unei rase parazite trebuie să fie dusă mai departe în secret. Evreul individual din ghetou nu trebuie neapărat să știe toate planurile. Este suficient că e umplut cu spirit din tinerețe.

Ce învață legea antică a Talmudului? Întotdeauna să fii viclean când ți-e frică, răspunde calm, ca să poți pretinde ura străinului, și ca tu să fii iubit! Aliază-te cu el, cel al cărei soartă zâmbește pe moment!

Canaan și-a învățat fii 5 lucruri: Iubiți-vă între voi, iubiți jaful, iubiți excesul, urâți-vă maeștrii și niciodată să nu spuneți adevărul!

Viața evreiască se dezvoltă mai departe în sinagogă. Evreii se bazează pe oameni că nu le înțeleg limba și simbolurile lor ambigue. Cutiile negre de pe capetele lor conțin pasaje din legi. Să facă afaceri în timpul slujbei nu este considerat un act de nerespect de către Israeliți. Legea îi învață că oricine onorează Torra va avea succes în afaceri

Pergamentul Tora, care conține cele 5 cărți ale lui Moise și Legea, este luat din așa-zisa Sfânta Arcă. În drum spre predicator, evreii îl sărută și cer iertare pentru păcatele lor. Pergamentul Tora este întins, pentru a fi citit. Ce fel de adevăruri învață Hora Hajum, versetul 290: „Trăiască zeul care a dezbinat națiunile sfinte și cele comune, Israel și celelalte rase. Păgânii, care nu respectă comenzile tale, i-ai făcut inamici, ca să-i distrugi. Mânia lui Dumnezeu e peste ei și el spune: chiar și pe cel mai bun dintre păgâni îl voi omorâ. Nici un om de pe pământ nu e bun, pentru că toți fac blasfemii. Doar fii Izraelului sunt toți cinstiți”.

Haghida 3, versetul 1: „Și Dumnezeu a spui Izraeliților: M-ai făcut pe mine singurul zeu al lumii, iar eu îți voi face oamenii tăi singurii conducători ai lumii”.
Hora Hajim 126, Versetul 1: „Glorie Eternului, care reduce inamicii oamenilor tăi, îi umilește și îi rade de pe fața pământului ca pământul să-ți aparțină doar ție și oamenilor tăi”.

Asta nu e religie! Asta e o conspirație împotriva tuturor non-evreilor de către o rasă bolnavă și înșelătoare, împotriva oamenilor Arieni și a legilor lor morale.
Una dintre cele mai lămuritoare sărbători a așa-zisei religii a evreilor este măcelul animalelor.
Următoarele scene sunt printre cele mai îngrozitoare filmări făcute vreodată. Le arătăm, în ciuda obiecțiilor despre lipsa de gust. Este mult mai important ca oamenii noștri să știe adevărul despre evreime.
Cetățenii sensibili sunt sfătuiți să nu se uite.

Se presupune că religia lor interzice evreilor să mănânce carne macelărită normal. Așa că lasă animalele să sângereze până mor, în timp ce încă sunt conștiente.
Evreii descriu înșelător această metodă crudă ca fiind cea mai umană cale de măcel. Știința Europeană a cunoscut de mult caracterul torturant al acestei metode de măcel.

În 1892, oamenii au votat interzicerea sa în Elveția.

Legea evreiască nu are dragoste sau respect pentru animale în sensul Germanic. Este chiar interzis ca animalul care este în suferință profundă să fie scos din suferință.

Mișcarea Național Socialistă s-a opus acestei torturi crude asupra unor animale lipsite de apărare încă din primele zile. În aproape toate alegerile de provincie și parlamentare ne-am mobilizat să interzicem această metodă de macel. Dar întreaga presă controlată de evrei ne-a numit poziția noastră ”rușinoasă”.
În sesiuni în Baden, Bavaria și Thuringa, Național-Socialiștii s-au mobilizat să interzică această formă de macel, pentru că nu este demnă de o națiune civilizată.
„Naziștii, în anti-semitismul lor plin de ură, nu se sfiesc să implice cetățenii Germani în interferența lor cu tradițiile religioase și onorabile ale timpului”.
„Ei pretind că e doar cruzime catre animale. Cu toate astea, oamenii de știință mereu au dovedit că forma aceasta de măcel este printre cele mai umane peste tot”.
„FANTEZII NAZISTE ÎMPOTRIVA RITUALULUI DE MĂCEL”
„LUPTA ÎMPOTRIVA CĂRNII KOSHER”
„Un studiu obiectiv făcut de Rabinul Dr. Englebert.
În răspuns la multe întrebări din toate cercurile, dacă măcelul animalelor de ritulalul evreiesc este cu adevărat crud către animale, eu aș vrea să spun următoarele. Măcelul este, de fapt, o chestiune de…”
„EXPLICAȚIE DE LA RABINII DIN GERMANIA
CONSILIUL FURTUNOS DE SEZON: OAMENII DE ȘTIINȚĂ RESPING MINCIUNILE NAZISTE”
„ATACUL ASUPRA CONSTITUȚIEI EȘUEAZĂ: DEMERSUL NAZIST EȘUEAZĂ. IUBITORI DE ANIMALE IPOCRIȚI”
Presa evreiască putea să scape scriind asta, pentru că cu greu vreun German a văzut vreodată un măcel koscher, luând în considerare bine știuta dragoste a Germanilor față de animale. Altfel ar fi fost imposibil pentru evrei să-și continue cruda lor tortură asupra animalelor inocente și lipsite de apărare fără să fie pedepsiți.

Aceste scene dovedesc cruzimea acestei metode de măcel. De asemenea, arată caracterul unei rase care își ascunde brutalitatea necugetată în spatele fațadei tradițiilor religioase și pioase.
Evreii măcelari de obicei leagă animalele ca nicio mișcare să nu-i trădeze agoniile. Dar câteodată se întâmplă să mai omoare animalele în acest fel și când sunt dezlegate.

Imediat după ce a venit Fuhrerul la putere, o lege a fost promulgată pe 21 Aprilie 1933, care a interzis forma evreiască de măcel. A decretat ca tuturor animalelor cu sânge cald să li se administreze anestezic înainte de măcel.

Și, la fel ca și cu ritualul de măcel, Germania Național-Socialistă a făcut curățenie cu toată evreimea. Felul evreiesc de a gândi și sângele evreiesc nu vor mai polua niciodată națiunea Germană.
Sub conducerea lui Adolf Hitler, Germania a ridicat steagul împotriva eternului evreu.
Reichstag (parlamentul German) 30 Ianuarie 1939:
„Este suficient spațiu locuibil în lume, dar noțiunea că poporul evreu a fost ales de Dumnezeu și că ei să trăiască din productivitatea altor oameni v-a trebui, în sfârșit, să se termine.
Evreii o să trebuiască să se adapteze cu ideea de a avea o activitate constructivă, respectabilă, așa cum au ceilalți oameni, sau, mai devreme sau mai târziu, vor avea niște probleme așa cum nu au visat ei vreodată.
Dacă evreii internaționali, dinăuntrul și din afara Europei, vor împinge oamenirea într-un alt Război Mondial, rezultatul nu va fi o victorie pentru evreime, ci o distrugere a rasei evreiești în Europa”.
Legea eternă a naturii de a ține o rasă pură este moștenirea pe care Mișcarea Național-Socialistă o va lăsa națiunii Germane pentru totdeuna. În acest spirit, poporul German unificat mărșăluiește spre viitor.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here