Halauinu’ cu fivăr, cu tot

Este sărbătoare, adică selebreişăn, în aceste zile, adică deiz, de s-au întors de la destinaţie morţii, ză ded, ca să râdă de noi de au murit, lol, şi de asta, daţ uai, s-au dus bec înapoi scârbiți de atâta prostie.

În România ortodoxă, doxă de prostii şi de proşti moderni și chipurile emancipați, se sărbătorește ceva, samfing, luat de la americani, ămericăns, despre care nimeni, năubodi, nu ştie prea multe, ă lat, sau chiar nimic, nafing, dar mulţi, meni, se conformează, ca să fie nonconformişti, adică cool. Dacă ați mai pomenit prostie! …Ați mai pomenit!…

Iu laich it or not, bat on ză 31 octombăr ui faching selebreit halăuinu, tată, adică fazăr, în clabs, cluburi, and ui hev fan, dextracție, măscărindu-ne ca proştii, fuls, în costume, castâmz, cât mai scheri, de frică, cât mai bladi, de sânge, său on… şi său on şi mai şi….

Poate că nu ştiu românii prea multe despre tradiţiile lor, poate că unii mai confundă Crăciunul cu Paştele, de s-a născut sau a înviat, poate că nu au avut timp să le înţeleagă semnificaţiile sau nici măcar să le practice. Dar, pe 31 octombrie, cei mai moderni dintre ei, cei mai conectați, cei mai în trend, cei mai cool, participă cu entuziasm la o sărbătoare celtică devenită catolică, impusă odată cu valul mercantilismului capitalist în care se vând şi se cumpără toate, inclusiv… tradiţii și sărbători.

După mintea orişicui, minte pe care parcă obişnuiam odată să ne-o folosim cândva, o sărbătoare, ca să fie ceea ce este, adică sărbătoare, trebuia să aibă o tradiţie în spate, să vină de undeva şi să fie legată de ceva, adică să însemneze ceva, un ceva anume, să aibă o semnificație pentru cei care o practică, o „țin”. E un lucru atât de rudimentar precum cel în care atunci când faci ceva …mai și știi de ce îl faci. Nu? Ar putea fi o condiție… Zic și eu… Nu însă și atunci când ești modern și trendi, precum atâția idioți ai zilelor noastre.

Halăuinu’ ăsta a venit de câţiva ani şi a devenit „tradiţie”. Tradiţia cui? Legată de ce, de cine? Legată de tendinţa tâmpită a unora stupizi uşuratici intelectual de a aprecia orice porcărie de afară doar pentru că este de afară, de a supralicita tot ce pare mai fabulos şi fantastic, extraordinar şi colorat pentru simţurile lor ieftine şi minţile lor înguste.

Aderenţa la asemenea porcărioare sclipitoare și comerciale ar trebui să fie un bun criteriu pentru a-i deosebi pe cei mai superficiali şi uşuratici dintre… proşti. Iar pentru că prostia e la putere în România, ca și ancestrala slugărnicie față de străin, puternicul zilei, această sărbătoare cel puțin „ciudată” pentru spiritul popular românesc, dacă a mai rămas astăzi ceva din el, este impusă de o vreme de sus în jos, în sistemul educațional chiar și mai ales în stupida și vânduta mass-media, românească numai cu numele.

Dascăli care nu ar putea să numească sau să dateze o tradiție sau o sărbătoare românească tradițională, fac din această „tradiție” a… nimănui de la noi o manifestare obligatorie, în ultimii ani în unitățile de învățământ. „Am primit mesaj pe telefon de la învățătoare prin care mi s-a spus că se va organiza o petrecere în clasă și ar fi bine ca fetița să se ducă costumată într-un personaj. Nu sunt de acord cu Halloweenul ăsta, dar nici nu pot să-mi izolez copilul. Trebuie să facem așa cum fac toți”, spunea o mămică din Vaslui.

Veți spune că nu e vina celor din învățământ, că așa cu fost educați, la rândul lor, că au fost luați de val, că trebuie să se adapteze timpului. Nu, în fața prostiei nu te conformezi, opui rezistență, cu mijloacele discernământului și ale cunoașterii, atunci când le ai…

Între timp, zeci de obiceiuri, datini și tradiții românești autentice sunt lăsate să moară înainte de a fi cunoscute măcar, iar unii spun că e firesc, că trebuie să se întâmple, că e inevitabil, că e un efect al modernizării, al globalizării. Asta în timp ce valorifică, mimează, în nota unui ieftin divertisment de împrumut, tradițiile altora. Nu, firesc e ca, dacă pierzi, să știi ce pierzi, iar dacă ți se pare că ești câștigat maimuțărindu-te precum alții, măcar să știi de ce te comporți așa. Altfel e doar stupid și ridicol!

Citește și:
Ridicolul e-n toate…
Moda, de dragul modei, imitaţia, de dragul imitaţiei, dre-
sajul popular, de dragul experimentelor social-comerciale. 
Este îngrijorătoare, într-adevăr, întreaga valoare care se 
dă imitaţiei transformate în tradiţie, derizoriului şi 
absurdităţii, lucrurilor care au un singur ”merit”: acela 
că nu au nicio valoare.Dar şi mai îngrijorătoare este pen-
tru mine măsura în care societatea românească rezonează la această manipula-
re continuă (Citește mai departe...)