Legumele și fructele, iradiate și pline de substanțe toxice

Cercetătorii din horticultură susţin că legumele şi fructele, în special cele aduse din import, sunt create prin tehnologii neconvenţionale care au un impact negativ asupra sănătăţii. Sunt crescute pe soluri sintetice, iar substanţele nutritive sunt create de chimişti în laboratoare, prin metode care le schimbă drastic chiar şi compoziţia de bază.

Cine mai crede că o alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină multe fructe şi legume, se înşeală. Nici măcar aceste alimente nu se mai încadrează în conceptul ”natural” atât de trâmbiţat pe mai toate ambalajele.

Ce se găseşte în 2013 pe tarabele româneşti păstrează doar forma legumelor şi fructelor de altădată. De ce roşia sau căpşuna nu mai au gust, de ce morcovul nu mai este dulce? Răspunsul l-am primit de la cercetătorii horticoli, care spun că tehnologia de cultivare a legumelor şi fructelor, care ajung cu preponderenţă din import pe mesele românilor, a suferit schimbări drastice în ultimii ani.

Plantele sunt crescute pe soluri sintetice, iar substanţele nutritive sunt create de chimişti în laboratoare prin metode care schimbă drastic chiar şi compoziţia de bază a legumelor şi fructelor.

Costel Vânătoru, inginer horticol la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, susţine că aceste plante au ajuns să îşi piardă aportul medicinal şi să devină chiar dăunătoare pentru sănătate: „Tomatele, spre exemplu, dacă sunt cultivate pe sol normal şi cu o tehnologie clasică devin benefice pentru sănătate din cauza conţinutului în licopen, săruri minerale şi vitamine. Vă imaginaţi ce complex genetic, ce diversitate de substanţe nutritive sunt absorbite de legume din sol, pe care apoi le prelucrează lent ca sa redea aroma şi gustul bun. În schimb, majoritatea celor care se găsesc acum pe piaţă, sunt cultivate pe suport sintetic, absorb un număr de substanţe limitat, ceea ce le face să-şi piardă aportul medicinal şi să devină nesănătoase. Aceste legume crescute artificial ajung să fie bogate în nitraţi, nitriţi şi alte substanţe toxice”.

Roşiile se iradiază ca să stea nealterate chiar şi şase luni

Inginerul buzoian a făcut un experiment, să vadă cât ţin tomatele existente acum în magazine. A cumpărat o ladă cu roşii importate, pe care le are şi acum, după ce au trecut şase luni! Nu s-au alterat, nu au nicio urmă de mucegai după jumătatea de an, doar s-a zbârcit un pic coaja.

„Ceea ce consumăm noi astăzi din import nu seamănă cu niciunul din soiurile noastre tradiţionale. Se neglijează partea de gust şi de aromă pe care noi o cunoşteam. Sunt variante noi de legume şi fructe obţinute prin metode genetice moderne care au ca scop principal producţia mare şi apoi durata lungă de păstrare. Aşa s-a ajuns la tomate cu productivitate de 1.000 de tone la hectar care nu se alterează chiar şi timp de şase luni. Mai grav este că, pentru a creşte durata de păstrare, unele legume şi fructe sunt iradiate, pentru a întrerupe ciclul de maturare. Aşa se distruge toată viaţa din aceste fructe şi este posibil chiar ca anumiţi izotopi radioactivi să fie regăsiţi în urma acestor operaţiuni. Aşa ajungem ca în loc să consumăm hrană vie, să mâncăm nişte legume moarte” – Costel Vânătoru.

Nimic despre tratamentele chimice pe etichete

Consumatorii nu sunt nici măcar informaţi prin etichetare despre tratamentele pe care le-au suferit aceste produse. Autorităţile spun că nu există această obligativitate şi că legislatia românească este deficitară la acest capitol.

„La legume şi fructe nu există această obligaţie de etichetare ca în cazul altor produse, cum ar fi ouăle, spre exemplu. Regula este să se ia probe de la importator, ca să se măsoare nivelul de pesticide, metale grele sau nivelul de radioactivitate în cazul unor tratamente aplicate produselor. Dacă produsele corespund cu valorile acceptate prin lege, ajung să fie vândute în pieţe” – Adonis Dragnea, director al Direcţiei Sanitar – Veterinare Buzău.

Producţia internă, la fel de plină de chimicale

Probleme sunt şi cu legumele şi fructele din producţia internă, al căror conţinut nu este controlat decât extrem de rar.

„Din păcate legumele şi fructele din producţia proprie sunt controlate foarte rar, doar în cadrul unor acţiuni tematice organizate pe plan naţional. Nimeni nu ştie exact cam ce conţin pentru că legislaţia nu impune o obligativitate în acest sens. Aceste analize sunt foarte scumpe şi nu sunt fonduri pentru a face aşa ceva mai des. Se presupune ca producătorul care are o grădină produce doar pentru consumul lui, dar realitatea e cu totul alta în Romania” – Adonis Dragnea.

Agricultorii locali folosesc fără o pregătire de specialitate tot felul de pesticide şi ierbicide care ajung să modifice drastic calitatea legumelor.

„Îngrăşămintele chimice, pesticidele şi ierbicidele administrate după ureche ajung să se găsească în concentraţii mari nu numai în partea vegetativă a plantelor, ci şi în fruct. Noi dăm vina pe importuri dar, din păcate, se mai găsesc pe piaţă anumite substanţe de combatere a bolilor şi dăunătorilor care au fost retrase în UE, dar care la noi se mai folosesc, în special de către micii producători. Dăm exemplul furadanului, care se utilizează la distrugerea coropişniţei şi care ajunge foarte uşor în plante” – Costel Vânătoru.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.