Pot românii din Valea Timocului să învețe limba română?

Serbia a permis, începând cu octombrie 2013, românilor din Timoc să înveţe limba română, în contextul dorinței Serbiei de a se integra în Uniunea Europeană, dar, pe de altă parte, a făcut dificil accesul copiilor la aceste ore şi a dat undă verde studierii limbii vlahe, nerecunoscută de nimeni.

Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, Viorel Dolha, susţine, că, în martie 2013, au cerut, oficial, să studieze limba română 1.617 elevi doar în judeţele Bor şi Zajecear din Serbia de răsărit şi cel puţin încă pe atâţia din judeţele Branicevo, Pomoravski şi Podunavski. În cele din urmă au rămas 600, dar şi aceştia întâmpină diverse dificultăţi. Dolha acuză Serbia, care în ianuarie 2014 speră să îşi prezinte „într-o lumină favorabilă situaţia în faţa UE” pentru deschiderea capitolelor 23 privind legislaţia şi drepturile omului, că „mimează începerea” unor ore de limbă română.

Viorel Dolha afirma că cele două ore de limbă română din programă au loc seara sau la câteva ore de la terminarea cursurilor, făcând imposibilă participarea multor elevi la ele, întrucât „şcolarii termină cursurile la ora 12-13, iar orele de limbă română sunt puse târziu, atunci când nu mai au mijloc de transport spre şcoală sau de la şcoală spre satele lor”. El spune că Belgradul, în loc să rezolve cererile părinţilor şi elevilor, a elaborat un plan „prin care să le scoată din cap românilor limba română” şi să arate că nu sunt cadre didactice.

„Celor 1.617 elevi din judeţele Bor şi Zajecear, care pe primul formular primit în martie 2013 de la şcoală optaseră pentru limba română, şcolile, în încercarea de a-i face să renunţe la opţiunea pentru limba română, le-au mai dat în septembrie un formular în care aveau de ales între limba română şi informatică. Vreo 600 s-au încăpăţânat şi nu au renunţat nici de această dată”.

Viorel Dolha afirmă că au fost cazuri când şcolile „au refuzat până şi să înregistreze cererile pentru ore de limbă română făcute de părinţi din proprie iniţiativă”.

Senatorul de diaspora Viorel Badea a precizat că autorităţile de la Belgrad şi-au dat acordul pentru aceste cursuri „pentru ca apoi să facă în aşa fel încât să nu avem elevi români la aceste cursuri, care au fost puse la sfârşit de săptămână, la concurenţă cu alte cursuri, precum cele de IT”.

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei «Ariadnae Filum» spune că din cei 1.600 de copii înscrişi la început, s-a ajuns la o cifră de doar 150-200, în urma presiunilor exercitate de autorităţile sârbe.

„Limba română se predă doar în câteva şcoli, cursurile încep de la 7.00 dimineaţa. În altele sunt între schimburi şi copiii care vin din alte şcoli nu au cum să ajungă” – Zavisa Jurj.

Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Românilor din Serbia, spune că „s-au făcut presiuni” din partea Belgradului după decizia de studiere a limbii române în Valea Timocului.

Studierea limbii române „a început, da’ nu prea”, spune Pârvulovici.

„O săptămână au loc orele într-o şcoală, o săptămână în altă şcoală. Mulţi elevi s-au retras” – Dușan Pârvulovici.

Lipsă de profesori

Viorel Dolha dă vina pe decizia Ministerului sârb al Educaţiei care, în vara acestui an, a eliminat din legea educaţiei un subcapitol intitulat „limba română cu elemente ale culturii naţionale” şi care ar fi reglementat favorabil condiţiile de angajare a profesorilor de limba română.

„Orarul infernal (cu ore puse seara) este cauzat de numărul mic de profesori, iar numărul mic de profesori este cauzat de modificările legislative din vara lui 2013 care nu mai dau dreptul să predea limba română câtorva sute de profesori care până atunci ar fi avut acest drept” – Viorel Dolha.

„Unii n-au fost informaţi, alţii sunt angajaţi în alte părţi şi ajung greu (la ore)” Zavisa Jurj.

Viorel Badea a spua că lecţiile sunt, în general, ţinute de profesori de origine română din zonă care „nu au neapărat o pregătire necesară predării limbii române”. „Autorităţile române au propus părţii sârbe ca profesori din România, din localităţile de lângă graniţa cu Serbia, să predea în Valea Timocului, dar încă nu a fost primit un accept din partea autorităţilor sârbe”.

O altă soluţie ar fi „trimiterea în zonă a unor absolvenţi ai Institutului Pedagogic de la Vârşeţ, unde sunt formaţi învăţători în limba română, dar rămâne de văzut ce cheltuieli pot suporta autorităţile sârbe” – Viorel Badea.

Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, Viorel Dolha, mai acuză faptul că, în timp ce limba română a fost eliminată ca subcapitol din legea educaţiei, Belgradul a adoptat un curriculum pentru disciplina „vorbirea vlahă cu elemente ale culturii naţionale”, prevedere publicată în Monitorul Educaţiei nr. 14 din 26 august 2013.

„Aşa-zisa limbă vlahă este o creaţie artificială a cărei existenţă nu poate fi susţinută, în mod valabil, cu argumente ştiinţifice” – Ministerul Afacerilor Externe din România.

„Referirea la persoanele aparţinând minorităţii naţionale române din Serbia cuprinde toţi cetăţenii acestei ţări care îşi asumă spiritualitatea românească şi legăturile culturale, religioase şi de limbă cu România, indiferent de regiunea din Serbia în care locuiesc sau de denumirea sub care sunt cunoscuţi – români sau vlahi” – Ministerul Afacerilor Externe.

Zavisa Jurj consideră că „sprijinul din partea României e foarte mic”. „Trebuie făcut mult mai mult pentru a opri asimilarea comunităţii româneşti din Valea Timocului”.

În martie 2012, la Bruxelles, România a condiţionat acordarea statutului de ţară candidată la Uniunea Europeană pentru Serbia de încheierea Protocolului privind statutul minorităţilor.

Însă există, bineînțeles, o divergenţă de opinii între Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria în ceea ce priveşte legarea drepturilor minorităţii române de procesul de apropiere al Serbiei de Uniunea Europeană.

Primul-ministru Victor Ponta declara, la 18 octombrie 2012, după o întâlnire cu omologul sârb, Ivica Dacic, că nu a fost de acord cu poziţia României la Consiliul European din martie 2012.

„Pentru România, o Serbie integrată în Uniunea Europeană reprezintă o bucurie şi un avantaj, iar România trebuie să fie un sprijin, nu o piedică. Eram liderul opoziţiei atunci când Uniunea Europeană a luat decizia oficială a începerii negocierilor cu Serbia şi am criticat decizia Guvernului României de a lega o problemă a minorităţii româneşti din Serbia de ceea ce înseamnă procesul de negociere al Serbiei cu Uniunea Europeană. Nu mi-am schimbat părerea, acum, când sunt la guvernare. În primul rând, pentru că nici României nu i-a plăcut atunci când a fost împiedicată în negocierile cu Uniunea Europeană de alte ţări. Şi în România există o vorbă: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu trebuie să-i faci”. Am crezut şi cred că România trebuie să fie primul sprijinitor al Serbiei şi nu cel care se opune, în vreun fel” – Victor Ponta.

Pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la 28 august 2013, că România nu va produce un blocaj în negocierile de aderare la Uniunea Europeană ale Serbiei, însă va avea grijă să fie aplicat integral Protocolul privind drepturile minorităţilor încheiat anul trecut cu Belgradul.

„Ca reacţie imediată cu privire la începerea negocierilor de aderare ale Serbiei, România este un susţinător fără rezerve a începerii negocierilor de aderare. În acelaşi timp, chiar dacă recunoaştem unii paşi minimali făcuţi de autorităţile de la Belgrad pentru a crea condiţii minorităţilor româneşti de pe teritoriul Serbiei, nu putem fi satisfăcuţi, iar implementarea protocolului semnat în 2012 în integralitatea lui este obligatorie” – Traian Băsescu.

În timp ce românii din Voivodina au fost recunoscuţi oficial încă din timpul regimului comunist din fosta Iugoslavie, cei din Valea Timocului – numiţi vlahi de către autorităţile sârbe – nu au beneficiat niciodată de drepturi specifice minorităţilor naţionale.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.