„În România se fură anual miliarde de euro cu sprijinul politicienilor”

După de, în la începutul lui 2013, comisarul Gărzii Finaciare îi trimitea o scrisoare primului-ministru Victor Ponta îi care îi spune „curat” că „Lupta cu evaziunea fiscală este o farsă ordinară”, la începutul lui 2014 Pavel Roman revine: „În România se face evaziune fiscală progresiv, la nivel înalt, încă din 1992, odată cu introducerea TVA. Fără a se implementa şi o legislaţie antifraudă pe măsură, ţara noastră este un El Dorado pentru toţi şmecherii din lume, susţinuţi de lăcomia politicienilor care nu vor să oprescă plaga prin legi pe măsură, pentru că sunt prea lacomi”.

Rețele de crimă organizată sprijinite politic fură taxe și impozite de miliarde de euro anual. De exemplu, TVA, taxa pe consum inclusă în preţul tuturor produselor plătite de noi, nu ajunge la bugetul statului cum ar fi normal, ci în conturile crimei organizate. Pentru a întelege cum este posibil să se fure atâția bani, iar autoritățile să nu facă nimic, VICE a stat de vorbă cu Pavel Roman, comisar al Gărzii Financiare până la sfârșitul lui 2013, când Guvernul a desființat Garda și a trimis oamenii acasă.

– Cum este viața de când nu mai lucrați la Gardă?

– Încă nu m-am dezmeticit. Mă simt ca un câine credincios alungat de stăpân, fără motiv și fără explicație logică. Pe de altă parte, când văd se întâmplă, realizez că în războiul cu evaziunea fiscală statul român a pierdut lupta. Este penetrat și controlat de structuri de crimă organizată până la nivel de Guvern.

– Cum se vede sistemul fiscal prin ochii unui comisar al Gărzii Financiare?

– Este bazat pe un Cod Fiscal greoi, prea stufos, interpretabil și speculativ, cu multe lacune, conceput de teoreticieni, și nu de practicieni. Este acompaniat de o legislație economico-fiscală extrem de permisivă și de una penală arhaică, neadaptată fraudei fiscale. Menținerea acestui cadru legislativ favorabil evaziunii nu ține de prostie sau de lipsă de experiență, cât de politizarea excesivă a administrației și de presiunile și forța crimei organizate. Din aceleași motive, personalul din instituțiile statului este de tip clientelar, obedient. Nu este încurajat profesionalismul, iar asta se vede în lipsa de eficiență a sistemului.

– Păi, dacă atât plătitorul de taxe cât și autoritățile de control văd asta, de ce nu se schimbă nimic?

– Dacă analizăm cum se duce astăzi lupta împotriva fraudei, este evident că evaziunea e mai degrabă protejată decât înfierată politic. Între decidenții politici și crima organizată există legături foarte strânse, aproape oficiale. De exemplu, în comerțul cu carne și preparate din carne, România a ajuns Raiul evaziunii; conform estimărilor oficiale, frauda depășește un miliard de euro anual. Ăsta nu este un secret nici pentru șefii Fiscului – care doar aparent se fac că nu înțeleg fenomenul și îl întrețin prin non-combat -, nici pentru politicieni. Deși au fost și sunt informați în permanență asupra fenomenului (de SRI, de DGIPI, de ANAF etc.), nu reacționează și nu iau nicio măsură de ordin legislativ ca să stopeze sau măcar să reducă mega-frauda.

– Puteți prezenta o metodă concretă prin care se fură TVA?

– Schema, denumită „metoda carusel” este simplă și cunoscută la toate nivelele de decizie: producătorii de carne și preparate din carne, procesatorii și en-gros-iștii, prin intermediul marilor retail-uri și altor comercianți cu amănuntul, colectează TVA de la consumatorul final și, deși logic taxa ar trebui să fie trimisă la bugetul de stat, o virează cu bună știință către structurile de crimă organizată, interpuse fictiv în circuitul mărfii. Astfel, în loc să ajungă la Bugetul de stat, TVA ajunge într-un cont bancar al unei firme fantomă, introdusă în circuitul documentelor, de unde dispare și se împarte între organizatori.

– Dar Guvernul a anunțat că ia măsuri și luptă împotriva evaziunii fiscale. Pentru asta a reorganizat ANAF, prin desființarea Gărzii Financiare, Autorității Vamale și crearea Direcției Antifraudă.

– Nu există niciun studiu și niciun proiect care să argumenteze economic și fiscal necesitatea reorganizării ANAF, în conditiile în care ultima dată s-a făcut asta în 2011. De fapt au vrut să atragă peste 72 de miloane de euro de la Banca Mondială și de la FMI și să desființeze Garda Financiară pentru că nu răspundea comenzilor politice.

Mi-e greu să cred că desființarea, survenită exact când Garda depistase și investiga mai multe rețele de crimă organizată care sustrăgeau TVA de miliarde de lei de la bugetul de stat, a fost o decizie pur profesională. Miile de cazuri de evaziune aflate în instrumentare, blocate și clasate prin această decizie politică priveau mulți dintre sponsorii actualei puteri.

În felul ăsta, multe din afacerile crimei organizate au fost salvate.

Da. Inclusiv afacerile nelegale cu produsele din carne, care continuă să funcționeze. Într-un stat normal și nu într-unul de tip mafiot, Ministerul Public ar fi trebuit să se autosesizeze de mult, să solicite și să urmărească stadiul lucrărilor preluate de ANAF de la Garda Financiară. Dar când de la ANAF ți se răspunde că nu se pot face verificări la solicitare (altele decât cele programate și aprobate politic!), decât dacă există pusă în mișcare acțiunea penală, nu este evident blocajul realizat prin desfiintarea Garzii Financiare? Nu există constatare, nu există vinovați!

– Deja sună a conspiraţie din seria „toţi sunt corupţi”. Exemplificați cu un caz la care aţi lucrat și ați constatat implicarea autorităților.

– În cazul unei reţele evazioniste cu zeci de firme din Ungaria și România, printre care și Avicola Crevedia, întreaga operațiune, al cărei lider libanez a fost arestat recent, a fost protejată de la cel mai înalt nivel (au fost arestați șefi din ANAF și procurori din Parchetul General). Încercând să rezolve cazul, Garda Financiară nu numai că n-a reușit, ci a devenit victima crimei organizate.

Ca să întelegi complicitatea dintre Mafie și instituțiile statului trebuie precizat că, atunci când marfa intră în țară, sigilarea se face la punctele de frontieră, iar desigilarea la destinația declarată de beneficiar, în ambele cazuri de către Garda Financiară. După cum s-a derulat operațiunea, este evident că funcționarii din cadrul Gărzii, șefii secției București a GF, șefii GF centrale, o parte din șefii ANAF, oameni politici și din structurile Ministerului Public și de Interne au fost controlați de caracatița libaneză care a beneficiat de consultanță, asistență și protecție din partea lor. Dacă organele statului și-ar fi îndeplinit atribuțiile, era imposibil să nu depisteze sutele de firme fantomă interpuse pe circuitul achizitor – consumator final.

În timp ce DNA și o parte din Garda Financiară încearcau să descâlcească ițele uriașei fraude, alte instituții precum ANAF, GF București și Comisariatul general al GF (adică conducerea politică), speriate de tsunami-ul și urmările pe care le-ar declanșa acest lucru, au întârziat verificările și au blocat astfel activitatea DNA, DIICOT și a secțiilor GF implicate. Ba chiar și-au asumat riscul ascunderii dovezilor și au refuzat să facă verificări la firmele implicate. Toți cei implicați în această mușamalizare au fost răsplătiți cu funcții sau cu posturi în cadrul ANAF.

– Toate guvernele anterioare au știut?

– Cu siguranță, dar s-au prefăcut că nu percep dimensiunea fenomenului, impactul distrugător asupra economiei și cetățeanului onest. Cel mai grav nu este că au tolerat deliberat crima organizată, ci că în foarte multe cazuri, mulți dintre cei aflați la guvernare au fost chiar cei care au coordonat grupările. Autoritățile, deși au fost informate asupra dimenisunii incontrolabile a fraudei, în loc să întărească, să doteze și să modernizeze instituțiile de control abilitate, au rezumat combaterea evaziunii la programe, la protocoale între instituții și la acțiuni de imagine. Nimeni nu a avut forța și determinarea să ia taurul de coarne.

Cu cât puterea crimei organizate a crescut, cu atât capacitatea de răspuns a instituțiilor statului s-a diminuat. De exemplu, Garda Financiară a trecut în zece ani prin trei reorganizări. De fiecare dată a pierdut din competențe, din personal, din dotări și din buget. Asta pentru că de obicei politicienii erau cartițele crimei organizate cu care era infestat sistemul. A opri fenomenul prin întărirea instituțiilor statului era ca și cum și-ar fi tăiat singuri craca de sub picioare.

– Există vreo legătură între acest fenomen și finanțarea partidelor politice?

– Dacă, retoric vorbind, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ioan Niculae, Relu Fenechiu, Dan Radu-Rușanu, Sorin Ovidiu-Vântu etc., alături de baronii locali, primarii și oamenii de afaceri implicați în politică, n-au finanțat partidele, atunci nu există. Păcat că nu sunt facute publice toate numele persoanelor aflate în cercetare penală la Parchete și prejudiciile, respectiv faptele pentru care sunt acuzate. Păcat că nu sunt făcute publice Rapoartele Curții de Conturi, în urma verificărilor făcute la Ministere, Agenții Guvernamentale, Primării, Consilii Județene și alte instituții descentralizate. Ați avea dovada clară că majoritatea celor care au fraudat bugetul au ajuns sponsori ai partidelor politice, în special ale celor aflate la guvernare. Analizează cine se ocupă de cabinetele parlamentarilor și cine le administrează afacerile și înțelegi exact că frauda fiscală și politicul sunt inseparabile și se susțin reciproc.

– Pare o problemă greu de rezolvat la nivelul asta. Soluții avem?

– Sigur că există, dar nu se doresc! În primul rând implementarea metodei simplificate de colectare a TVA, direct de la vânzătorul final (așa-zisa taxare inversă). În al doilea rând, depolitizarea instituției prin angajarea profesioniștilor neînregimentați politic. Dar Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice și ANAF, este multumit de cum funcționează caracatița și de avantajele furnizate.