Gazele de șist în Europa, puțină escrocherie și puțin miracol

0
251
Gaze de sist 6

O mare luptă geologică, geopolitică și bursieră

Lobby-ul pentru și împotriva exploatării gazelor de șist în Europa se intensifică, pe măsură ce se apropie termenul adoptării unei legislații în acest sens în cadrul Comisiei Europene și a Parlamentului European.

Comisia și Parlamentul European, laissez-faire pentru gazele de șist

Pe 22 ianuarie 2014, Comisia Europeană a prezentat un cadru legislativ pentru exploatarea gazelor de șist și, în aceeași zi, Parlamentul European a aprobat revizuirea unei directive privind studiile de impact supra mediului și populației în favoarea exploatării gazelor de șist. Potrivit noilor modificări, aceste studii de impact nu mai sunt obligatorii, rămânând la decizia guvernelor din țările membre dacă ele se vor efectua sau nu. „Este inacceptabil. Europa nu este Vestul sălbatic. Determinarea Consiliului de a-i exclude pe cetățeni și autoritățile locale de la procesul de luarea a deciziilor nu va face decât să sporească neîncrederea în această sursă de energie” – eurodeputatul italian Andrea Zanoni.

ONG-urile de mediu susțin că astfel o exploatare de gaze de șist va putea începe fără acordul comunităților locale și oferă ca exemplu al consecințelor unei asemenea reglementări protestele de la Pungești împotriva proiectului de explorare al Chevron. De altfel, eventuala obligativitate a acordului comunităților locale ar fi creat în Europa probleme mult mai mari decât în SUA, deoarece densitatea populației și numărul localităților este mult mai mare în UE, comparativ cu SUA.

Într-o cascadă de articole publicate în mediul online, diverese ONG-uri de mediu au susținut că noile relglementări legislative din UE sunt expresia succesului lobby-uului intens al marilor companii energetice, dar și a presiunii pusă pe Comisia Europeană de mai multe state membre UE, în primul rând Marea Britanie, Polonia, Lituania, dar și România. Momentul ales de premierul David Cameron pentru a face lobby industriei gazelor de șist a fost ales bine, în perioada în care președinția rotativă a UE este asigurată de Lituania.

Chiar și Franța, țara care sub actualul guvern socialist s-a opus ferm exploatării gazelor de șist, a semnalat prin ministrul Economiei că este în favoarea unei exploatări a gazelor de șist, însă prin altă tehnologie decât fracturarea hidraulică. Franța este un caz special, o ţară unde problema gazelor de șist poate fi rezolvată, dacă este voinţă politică, prin simpla interpretare a Constituţiei. Articolul cinci al Constituţiei franceze introduce principiul precauţiei în ce priveşte tehnologiile şi impactul lor asupra mediului. Introducerea acestui principiu s-a făcut în 2005. Rămâne de văzut cum va arăta nouă Constituţie a României la acest capitol.

Măsura de a excepta exploatările de gaze de șist de la întocmirea studiilor de impact asupra mediului și comunităților a fost adoptată în comisia pentru mediu a Parlamentului European și va intra în dezbaterea în plen la mijlocul lunii martie.

„Încetați cu această escrocherie energetică și economică”

Un studiu al Institutului pentru dezvoltare durabilă și relații internaționale din Paris (IDDRI) susține că gazele de șist nu vor produce, așa cum se susține, un miracol economic în Europa, care să permită reducerea importurilor de hidrocarburi convenționale. De altfel, gazele de șist nu au dus nicidecum la o revoluție a economiei nici în SUA, susține IDDRI.

În SUA, gazele de șist au dus la o scădere dramatică a prețului gazelor în ultimii cinci ani, numai că impactul lor a fost unul foarte sectorial, susțin autorii studiului. Au cunoscut creșteri industria petrochimică, însă la nivelul PIB-ului progresul nu a fost decât de 1,2%. Este adevărat că SUA au devenit astfel un exportator net de gaze naturale (în valoare de 25 de miliarde de dolari în 2012), numai că dacă comparăm aceste cifre cu deficitul balanței comerciale a SUA (780 de miliarde de dolari), impactul gazelor de șist este modest. „Nu există nicio probă că gazele de șist au dus la o adevărată renaștere a industriei americane”, arată studiul IDDRI. Între 2007 și 2012, când a luat avânt producția de gaze de șist, impactul asupra creșterii economice a fost foarte redus. Mai mult, prețul energiei pentru consumatorii americani a crescut în această perioadă mult lăudată pentru scăderea prețului gazelor.

Iar studiul IDDRI susține că dacă nu a existat un miracol al gazelor de șist peste Atlantic, cu atât mai puțin el se va produce în Europa, dacă lobby-ul agresiv al marilor companii energetice va avea câștig de cauză.

În primul rând, datele geologice arată că în Europa există rezerve de gaze de șist mai reduse decât cele din America. „Un scenariu median arată că UE ar putea produce câteva zeci de miliarde de metri cubi de gaze de șist pe an în perioada 2030-2035, adică în jur de 3-10% din consumul anual”, scrie studiul IDDRI.

”Revoluția” promisă de marii jucători de pe piața energiei nu va reduce, în aceste condiții, nici importurile de gaze naturale din Rusia și Qatar (54% din cererea europeană), nici prețul acestor combustibili fosili, care „vor rămâne în mare parte determinați de piețele internaționale”, scrie studiul. Producția suplimentară care va proveni din gazele de șist ar putea doar să facă această piață mai favorabilă pentru țările care acum depind de cărbune (Polonia) sau de gazele rusești (Bulgaria, Slovacia, Ungaria). Studiul arată că, pentru o adevărată dezvoltare durabilă, Europa ar trebui să viseze mai puțin visele marilor companii energetice și ale jucătorilor pe bursa petrolului și să se orienteze catre eficiență energetică și inovație.

„Consecințele pozitive pentru consumatori și economia americană sunt slabe, față de cele 500.000 de puțuri forate în ultimii ani. Spre exemplu, scăderea prețului gazelor nu a adus beneficii consumatorilor și doar industriei energofage”, scrie studiul IDDRI, care cere să se înceteze cu „această escrocherie energetică și economică”.

Miracolul gazelor de șist

Așa cum în spatele protestelor de la Pungești este văzută, pe de o parte, revolta legitimă a unor comunități ce-și vede nerespectat dreptul la proprietate, iar pe de altă parte este văzută mâna lungă a Rusiei și intereselor sale energetice în regiune, tot astfel stau lucrurile și în privința studiilor precum cel prezentat de IDDRI.

Dacă se poate specula că în spatele IDDRI se ascund interesele energetice ale Moscovei sau ale monarhiilor salafiste din Golf, iată și o analiză în spatele căreia se poate vedea mâna lungă a lobby-ului companiilor occidentale.

Oxford Analytica arată că avântul industriei gazelor de șist și a petrolului de șist din SUA conduce către o creștere teribilă a profiturilor rafinăriilor și stațiilor de lichefiere a gazelor naturale, cu efecte negative însă asupra acestor industrii din alte părți ale lumii. Analiza arată că această revoluție a resurselor neconvenționale aduce profituri mari rafinăriilor americane (legea americană interzice exportul de hidrocarburi nerafinate), care exportă produse cu valoare adăugată mare. Pe piața globală, prin urmare, este de așteptat ca tot mai multe rafinării europene să falimenteze, dacă politica UE nu o va urma pe cea americană, de a exploata intensiv hidrocarburile neconvenționale, sugerează Oxford Analytica. Deocamdată SUA exportă doar produse rafinate, dar un studiu al spionajului german, frecvent citat în 2013 arată că SUA ar putea deveni și exportatoare de gaze naturale până în 2020.

Alte informații de dată recentă arată că gazele de șist sunt viitorul Europei. Spre exemplu, compania energetică San Leon, deținută de George Soros, a anunțat la finalul lunii ianuarie că se apropie de un nivel comercial de extracție a gazelor de șist în Polonia. Compania a ajuns să extragă 1.700 de metri cubi de gaze de șist pe zi în prima fază a forării, ceea ce înseamnă că va ajunge în curând la un volum zilnic de 200.000-400.000 de metri cubi pe zi. Cât ajută această realizare pe consumatorii polonezi sau industria locală, materialul publicat de Business Week nu o spune. El arată în schimb că succesul din Polonia a sporit cu 8% prețul acțiunilor lui George Soros la bursa din Londra.

Petroliștii americani și ruși, fiecare cu presa institutele lor

Având în vedere antagonismul studiilor prezentate de companiile petroliere americane, și de presa și de institutele care le susțin, dar și de petroliştii ruşi și institutele și presa care îi susțin pe aceștia, cu siguranţă una dintre cele două tabere se înşeală, cel puţin ca în cazul psihozei provocată de teoria oil peak, în anii ’90.

Exploatarea gazelor de șist va aduce cele mai mari beneficii jucătorilor pe bursa energiei și apoi sectorului industrial respectiv, beneficiile extinzându-se cel mult până la ”băieții deștepți” din orice țară care deține industrie energofagă. La fel de sigur este și că, dincolo de profitul licit sau ilicit, strategia gazelor de șist va cântări mult în securitatea națională a majorității națiunilor europene în raport cu Federația Rusă.

Proiectele de extracție a gazelor de șist aduc profit chiar și înainte de extracția primului metru cub: dovadă sunt șpăgile plătite în Polonia pentru acordarea concesiunilor, dar și interesantele (dacă nu penalele) fluctuații de pe bursa din Toronto a acțiunilor Gabriel Resources, în cazul Roșia Montana.

Cât îi privește pe micii consumatori, la fel ca și în cazul american, prețul energiei va crește încet și sigur. Iar în cazul României creșterea va fi accelerată (conform obligațiilor asumate prin tratatul de aderare de a ”liberaliza” (scumpi) prețul gazelor și al energiei) și potența reglementările tot mai dure pentru protecția mediului, de politica certificatelor verzi sau a noii ”componente de piață concurențială”.

Din articolul publicat de Business Week citat mai sus aflăm însă că „țări precum Polonia, Marea Britanie, Ucraina și România își doresc mult să exploateze resursele de gaze de șist ca modalitatea de scădere a costului energiei și de reducere a importurilor”.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here