Cum(de) trăiesc tocșoiștii?

8
277

Moderatori de televiziuneV-aţi întrebat vreodată cum trăiesc oamenii aceştia pe care îi vedeţi toată ziua la televizor? La tocşoişti mă refer, la aşa-zişii “analişti”, comentatori sau moderatori, protagoniştii principali ai programelor în care dozajul problematic este cel mai ridicat. Acei oameni care consumă timpii audienţelor de vârf cu viziunile lor mioape, cotidiene, cu gargara lor zilnică, zbaterile şi nonconformismul lor vegetativ repetitiv.
S-ar putea crede că o asemenea doză de consum emoţional precum cel pe care îl afișează, nervii, stresul, isteria, dispoziţiile intelectuale şi sufleteşti înalte, tensiunea pe care o emană atât de repetat, încât cel mai puţin este cotidian, ar trebui să-i marcheze, să-i macine pe interior, să-i consume până la ultimele limite, până la ultima răsuflare, să-i transfigureze, să-i îmbolnăvească, în final. Doar este vorba despre primii şi oamenii care resimt cel mai direct, mai acut derapajele recunoscute ale epocii, politice, economice, sociale…

Ei sunt sau par constant iritaţi, sideraţi, stupefiaţi, ultragiaţi sau de-a dreptul răpuşi de stări dintre cele mai marcante şi nefireşti pentru o viaţă armonioasă psihic. Rezonează, în plus, cu toată fiinţa la unele situaţii sociale dramatice, ori de câte ori este cazul. Ni se înfăţişează astfel plini de responsabilitate asupra problemelor ţării, cel mai adesea politice, care nu le dau pace, îi scot din casă şi din „ţâţâni” şi le comandă să se pronunţe pentru a-i ”trezi” şi ”responsabiliza” pe ceilalţi. Câtă încărcătură de rol şi funcţie socială le atârnă pe umeri, dar cu cât aplomb pornesc zilnic la ”luptă”! Ei sunt, în cel mai fericit caz, nişte sacrificaţi. Atâtea situaţii scandaloase, atâtea nedreptăţi şi drame, atâtea derulări nefireşti, dar implacabile de evenimente, angoase, frustrări, nu pot avea un alt afect asupra unor oameni „adevăraţi” decât să te desfigureze, s-ar putea lesne crede. Asta în cazul în care ar fi ceva adevărat aici.

Pentru oamenii normali, care îşi trăiesc viaţa între răul supărător şi binele îmbucurător, o asemenea poziţie de angoasat de serviciu ar trebui să apară, în cel mai fericit caz, o misiune eroică, şi în cel mai trist, o misiune ingrată. Ambele la fel de periculoase pentru ”bietul om”.

În schimb, putem avea viziunea cea mai realistă în care, prin mijlocul imensei grămezi de gunoi moral delimitată de graniţele ţării, calcă în pas de voie cei mai prosperi indivizi, cei mai fericiţi, bine întreţinuţi fizic şi păstrându-şi o sănătate mentală de invidiat. „Vedetele postului” cutare îşi extrag beneficiile şi îşi întreţin popularitatea din scărmănarea interesată a unor situaţii nelimitate în număr, pe care oamenii de rând nu încetează să le contabilizeze drept scandaloase, până la limita (aşa cum se întâmplă tot mai adesea) de a nu mai urmări ştirile sau talk-show-rile, spre a se salva de nervi şi a se scuti de stări febrile.

Dar pentru cei care coboară din maşinile lor de lux, venind dinspre vilele lor cu ‘şpe nivele, după fiecare somn odihnitor, scormonirea rahatului cotidian e de mult o rutină curentă şi recurentă în care aceşti „neadaptaţii” ai unui sistem ticăloşit pentru oricare şi în toate direcţiile practică detaşat o meserie de star de cinema cu rol permanent de moderatorul care ar trebui să fie. Pentru că este vorba despre o simplă figuraţie, mai mult sau mai puţin artistică, un job în care se caută efectul şi afectul, întreţinut de nişte indivizi special antrenaţi, imunizaţi.

Asupra autenticităţii acestor ”vedete autohtone” ar fi pe de-a-ntregul o altă discuţie. Atâta vreme cât aceşti moderatori nemoderaţi, deveniţi ei înşişi între timp ”profesori” ai unor „şcoli de televiziune”, dacă ar avea un dram de sinceritate, s-ar recunoaşte în multe gesturi sau abordări imitând şontâc practicile atitudinale ale unor moderatori sau analişti externi, de la unele posturi consacrate. Umărul aplecat peste cot într-un gest interogativ prelungit (uneori nefiresc pe parcursul unei întregi emisiuni), degetul arătător ridicat în sus care punctează decisiv… aproape orice, gesturile largi în care apucă aerul sau îl strang între degete, sunt toate gesturi împrumutate gratuit prin programul „cum se face ca să fii”. Ei înşişi ar trebui să fie conştienţi că sunt nişte imitaţii a ceea ce ar trebui să fie, într-o ţară în care nimic nu se face fără o referinţă externă, numai vorbirea infinită da.

Într-un studiu de caz, lucrurile ar trebui să se petreacă astfel: se trezeşte Gâdea, sintetizatorul, şi se întreabă la prima oră şi prima inspitaţia adâncă în piept: oare de ce voi fi profund indignat astăzi, ce mă va oripila, sidera, destabiliza şi răvăşi pe interior în această zi? Despre ce voi monologa atât de bine deseară încât să am timp suficient pentru a sincroniza o explicaţie cu mersul cu spatele către telespectatori, pentru că tare mult îmi mai place să fac asta? Dar ceilalţi? Gaiţele isterice de prin toate televiziunile se întreabă cum îşi vor autoprovoca o creştere de tensiune în acea zi?

Cel mai bine şi adevărat îi puteţi vedea astfel în ipostaza unui spectacolul de consum al trăncănelilor mereu scandaloase şi, mai rar, ce-i drept, protagonişti ai unei vieţi îndestulătoare, ”occidentale”, în care nu le lipseşte absolut nimic (decât liniştea între anumite ore), total ruptă de amalganul şi tenebrele de care se lasă cuprinşi chipurile „în timpul programului”. O viaţă cu adevărat dublă în care, în ciuda gravităţii înspăimântătoare a ceea ce moderatorul nostru practică, cel care are de suferit sunteţi doar dumneavoastră… dacă îl urmăriţi.

Loading...
loading...

8 COMENTARII

  1. (impresia mea) DNA-ul nu are scopul de a face curat in sistemul politico economic al tarii ci de a CURATA DRUMUL PT a veni MAREA CORUPTIE la putere .
    Un DNA orientat spre o anumita parte a societatii corupte,care NU face parte,din grupul de coruptie, grup de coruptie DIN CARE FACE PARTE CHIAR dna-ul !!!!
    Cred ca DNA-ul este MADUVA ACTIVITATII DE CORUPTIE. Iar acum il are-n frunte pe Johanis.Acesta va aduce adevaratii sacali in tara !!!

  2. Dar cu Mircea Basescu,dar cu Rarinca,dar cu Alro Slatina dar cuANRP-ul,dar cu Microsoftul?Or fi si tocsoistii platiti de cineva dar cazurile astea prezentate sunt reale si ne rezolvate.Pana sa vedem de unde primesc antenistii banii,trebuie sa stim cine fura Romania si cum se recupereaza furturile ale mari,pe urma ne ocupam si de astia cu “ciocul mare”!

  3. Un articol bun. Ma intreb, cine sunt mai vinovati de relele care s-au produs in tara, politrucii sau jurnalistii ? Fireste, si intr-o tabara si-n alta exista exceptii. La actualele alegeri, multi jurnalisti candideaza. Inca o dovada ca cele doua bresle sunt intersanjabile. Oricum, PROSTIA si HOTIA va castiga si de data asta, INCOMPETENTA va ramane “valoarea de baza”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here