Continentul prăduit de multinaționalele europene cu girul Băncii Mondiale și al FMI

2
621

Ajutor pentru AfricaS-a afirmat că portiţele pe care le au multinaţionalele din UE pentru a evita fiscul, introduse de către Banca Mondială (BM) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI), ar costa ţările din Africa o sumă de două ori mai mare decât toate ajutoarele pe care le primesc din străinătate.

„Ne omoară, nu poţi explica sărăcia din Africa în absenţa acestui lucru, iar aceasta este o poveste care a fost ascunsă timp îndelungat” – parlamentarul tanzanian Zitto Kabwe, care este şi preşedintele comitetului pentru conturi publice din Tanzania. El a afirmat că Tanzania a fost forţată la sfârşitul anilor ’90, de către Banca Mondială şi FMI, să semneze o legislaţie fiscală şi un regulament de aplicare a acesteia care sunt favorabile investitorilor, dar în acelaşi timp văduvesc ţara de veniturile esenţiale în lipsa cărora nu poate scăpa de dependenţa ei de ajutoarele străine.

Kabwe a declarat că multinaţionalele din UE şi din Occident, în general, inclusiv o companie deţinută de statul tanzanian, se folosesc de paradisuri fiscale şi de alte tertipuri ilicite pentru a escroca ţările de pe continent cu aproximativ 50 de miliarde de dolari, în fiecare an. Pentru a putea face o comparaţie, statele africane primesc anual ajutoare străine directe totalizând 30 de miliarde de dolari. „O sumă aproape dublă faţă de ajutorul străin primit de Africa părăseşte Africa prin transferuri financiare ilicite, prin evaziune fiscală şi alte asemenea lucruri” – Zitto Kabwe.

Un raport din 2011 cu privire la Tanzania, realizat de FMI, a afirmat el, a constatat că ţara nu este capabilă să colecteze impozitele datorate de companiile străine. „Ei au uitat, că tot ei (FMI) sunt cei care ne-au pus la dispoziţie consultanţi pentru a scrie o legislaţie favorabilă investiţiilor” – Zitto Kabwe. El a afirmat că BM şi FMI au sfătuit statele africane să adopte strategii şi legi de care corporaţiile multinaţionale „abuzează pentru a evita să plătească impozite în ţările noastre”. Iar acum, afirmă el, printr-o răsturnare de situaţie, ambele instituţii ne oferă sfaturi despre cum să oprim asemenea abuzuri.
Însă, crede Kabwe, o posibilă soluţie ar fi să se pună capăt acordurilor de dublă taxare de care se folosesc multinaţionalele pentru a-şi redirecţiona profiturile spre paradisuri fiscale precum Insula Man sau Insulele Virgine Britanice. Mineritul şi telecomunicaţiile sunt cele mai mari sectoare economice din Tanzania în care companiile din UE exploatează lacunele legislative pentru propriul lor profit.
„Aproape toate proiectele miniere din Tanzania sunt europene” – Zitto Kabwe.
El a afirmat că African Barrick Gold, companie înregistrată la Londra, exploatează majoritatea minelor. O alta, AngloGold Ashanti, este înregistrată în Africa de Sud, însă operează prin subsidiare care sunt înregistrate în paradisuri fiscale.
În Tanzania activează trei mari companii de telefonie mobilă. Una îşi are sediul în Dubai, el însuşi un paradis fiscal, iar celelalte două sunt înregistrate în Olanda, respectiv Marea Britanie.
Zitto Kabwe a afirmat că marile companii de petrol şi gaze precum Statoil, Ophir, Shell, şi Exxon Mobil sunt şi ele prezente în Tanzania, însă deocamdată nu există dovezi că şi ele se folosesc de paradisuri fiscale, cu excepţia firmelor britanice PanAfrica Energy şi British Gas. „PanAfrica Energy operează din Insulele Cayman şi Mauritius, iar aceasta este o companie deţinută de guvernul britanic, care se foloseşte de paradisuri fiscale pentru a aduce investiţii străine directe în Tanzania”.
Parlamentarul a remarcat că problema este deosebit de complexă, având în vedere că până şi o companie tanzaniană de stat se foloseşte de paradisul fiscal Mauritius pentru a evita să plătească impozite propriei trezorerii naţionale.
În comparaţie, companiile chinezeşti care activează în Africa sunt mult mai transparente în ceea ce priveşte impozitele şi îşi plătesc taxele – deşi tind şi ele să escrocheze statul, dar pe partea de achiziţii publice.
Savoir Mwambwa, de la asociaţia Tax Justice Network din Nairobi, a declarat că, dacă s-ar pune capăt stratagemelor orchestrate de companiile din UE, Africa ar deveni mai puţin dependentă de ajutoare.
El a declarat că firma Zambia Sugar, o subsidiară a companiei britanice British Associated Foods, obişnuieşte să umfle salariile prin plăţi efectuate către o altă subsidiară, o firmă-fantomă, din Mauritius.
„Un lucru pe care îl au în comun toate aceste companii, dacă te uiţi la toate instrumentele pe care le folosesc, este acela că toate au afaceri, sub o formă sau alta, în paradisuri fiscale” – Savoir Mwambwa.
În ceea ce o priveşte, UE a propus să-şi revizuiască directivele privind responsabilitatea şi transparenţa. Reformele, în favoarea cărora s-a exprimat şi Parlamentul European, ar cere companiilor din sectoarele extractiv şi al exploatării lemnului să publice un raport anual care să conţină toate impozitele, bonus-urile şi alte plăţi făcute către un guvern, pentru fiecare proiect pe care îl au, dacă depăşesc suma de 100.000 de dolari.
Iniţiativa a fost lăudată de organizaţia Oxfam, care a apreciat că ea ar contribui la lupta împotriva evaziunii fiscale practicate de către companiile din UE în lumea în curs de dezvoltare.
Legislaţia europeană revizuită a fost programată să intre în vigoare în 2015.

Loading...
loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here