Remus Cernea, persoană non-umană

Remus CerneaO fotografie de pe reţeaua de socializare Facebook îl aduce în actualitate pe Remus Cernea, un personaj sinistru al zilelor noastre intrat oarecum într-un con de umbră la începutul primăverii lui 2014.

O ziaristă de la unul dintre ziarele centrale povestea cum jurnaliştii acreditaţi la Parlament nu pot scăpa şi nu îl pot evita pe Remus Cernea, care are obiceiul de a ține morţiş să se pronunţe asupra tuturor temelor de actualitate. Și o face mereu cu un soi de extravaganță a omului care cunoaște cum va arăta vitorul, al societății, fiind adus de acest viitor în prezent pentru a-l contura împotriva celor ancorați în prezent, care îi rezistă.

Când gustul şi plăcerea pentru afirmarea personală cu orice chip se întâlnesc cu orientarea către extravaganţă şi diferit, nu se putea întâmpla, în societatea noastră de indigou, lipsită de substanţă şi de reale personalităţi, decât ca un asemenea individ să găsească terenul fertil pe care să crească mediatic. Societatea profundă, încă aşezată pe criterii substanţiale, îl respinge natural, ca pe un corp străin, asociindu-l cu ceva dăunător, degenerat, stricat. Mediul intelectual şi media exhibiţionistă, dar şi conformiste la ”valorile occidentale”, nu pot decât să-l îmbrăţişeze necondiţionat printr-un reflecs condiţionat căpătat la şcolile sorosiste. Un vulg intelectual, nesimțirea întotdeauna violentă şi gălăgioasă, băgăcioasă, nu poate avea astăzi decât câștig de cauză în fața gândirii profunde, a valorii bunului-simţ, care stă, bineînţeles, în cumsecădenie şi cumpătare.  

Acest personaj, care face figură de oengist, independent şi liber în toate, este mai mult decât alţii închistat într-un anumit sistem de gândire, tributar unei anumite formări intelectuale, și poate tocmai el, înainte de alții, ne-ar putea ajuta să ajungem la elementara constatare că un anumit tip, clar delimitat de nonconformist nu mai poate fi nonconformism.

O ispravă a acestui personaj, la fel de deosebită ca toate celelalte, se petrece la începutul lui 2014, când Remus Cernea propune un proiect de lege: a considera delfinii nişte persoane non-umane. Da, delfinii trebuie consideraţi persoane. Dar nu oameni! 

„Un astfel de statut a mai fost recunoscut, deocamdată, de către India, anul trecut. Însă comunitatea științifică a cerut, încă din 2010, statelor și politicienilor să facă acest pas. Eu propun astăzi această lege, iar în eventualitatea în care voi obține mandatul de europarlamentar,  voi iniția o rezoluție pe aceasta temă în Parlamentul European. Dacă România va adopta această propunere, țara noastră având și pe stema națională doi delfini simbolizând Dobrogea, ar fi primul stat din Uniunea Europeană care ar acorda un astfel de statut delfinilor” – Remus Cernea.

Look at meDeci iată, asemeni lui Cernea, România s-ar putea evidenția, odată cu el. Iar tocmai această ieșire în decor, de care ar vrea să molipsească pe toată lumea, dar după el, este foarte importantă pentru această tipologie umană, este forța care îi propulsează. „Uitați-vă la mine! Sunt special, sunt deosebit, sunt nou, sunt primul dintre voi la asta și la asta! Nu contează la ce, nu contează că nu m-am gândit prea bine la ce vă propun, dar am în sprijinul meu știința altora, exemplul altora sau dacă nu doar originalitatea e destul. Uitați-vă la mine!”, par să spună mereu acești ”dezinhibați”. 

O altă astfel de posibilitate de afirmare (în fața unei societăți ”vinovate” de multe, dar înainte de toate că nu poate renunța prea ușor la orice firesc și bun-simț) a fost cea legată de căsătoria între persoane de acelaşi sex. Și Remus Cernea a fost acolo. Normal ar fi ca, după acest tip de „normalitate” lipsită de firesc, să urmeze o propunere privind căsătoria între regnuri diferite.

În aceeași normalitate este posibilă o astfel de știre: „La mijlocul lunii iunie, deputatul Remus Cernea anunța că peste două săptămâni va organiza o conferinţă de presă în care îşi va dezvălui orientarea sexuală şi motivaţia, întrucât, în ultima perioadă, acest lucru a generat o avalanşă de controverse”.

Și asta fără ca nimeni sesizeze și să vorbească despre ridicolul situației. Ca să fim înțeleși: presa stă cu sufletul la gură ca să afle nu numai orientarea sexuală a personajului, dar și… motivația pentru aceasta. 

„Deputatul Remus Cernea a oferit, luni, presei declarația promisă în urmă cu două săptămâni, privind orientarea sa sexuală şi motivaţia” – un alt fragment de știre.

„Am apărat drepturile minorităților indiferent de ce fel au fost acestea, minorități religioase, minorități sexuale, minorități naționale. O voi face și în continuare. A te implica în astfel de cazuri nu înseamnă neapărat că dacă aperi drepturile femeilor ești femeie, nu înseamnă că dacă aperi drepturile homosexualilor ești homosexual, nu înseamnă că dacă aperi drepturile maghiarilor, drepturile evreilor, drepturile romilor, aparții acelei etnii. Însă, implicându-mă în astfel de cauze, mă simt parte a tuturor comunităților discriminate din România și de pretutindeni, astfel că da, mă consider homosexual, în egală măsură cu a mă considera femeie, în egală măsură cu a mă considera evreu, în egală măsură cu a mă considera rom, maghiar, membru al unei comunități religioase minoritare. Asta în ciuda faptului că de regulă fac parte din grupuri dominante în societatea noastră, și anume bărbat, rasă albă caucaziană, heterosexual și etnic român” – Remus Cernea.

Societatea românească se împarte astăzi în două mari categorii: nesimțiții care nu au liniște, e vremea lor!, și oamenii de bun-simț, copleșiți și epuizați. Primii devin vedete sociale concentrând în jurul lor toate subiectele care le-ar servi propășirea, în vreme ce cei din a doua categorie nu contenesc să se mire de nerușinarea primilor.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.