„Domnul Churchill îşi doreşte război”

0
393

Adolf Hitler discurs Reichstag„Încă odată, conspiraţia jalnică şi coruptă a unor creaturi politice şi a magnaţilor financiari lacomi şi-a făcut apariţia. Pentru ei războiul nu reprezintă nimic altceva decât un mijloc eficace pentru a-şi susţine afacerile. Otrava evreiască internaţională a început să se agite şi să atace minţile sănătoase. Intelectualii i-au portretizat pe acei oamenii decenţi care îşi doresc pacea numindu-i ’persoane slabe‘ şi ’trădători’, pentru a denunţa partidele de opoziţie ca ’cea de-a cincea coloană‘, cu scopul de a elimina rezistenţa internă la politica lor criminală de război. Evreii şi francmasonii, industriaşii de armament şi profitorii de război, comercianţii de război şi speculanţii de bursă sunt asemenea ’gărzilor negre‘ politice: disperaţi şi căutători de glorie, pentru care războiul nu reprezintă nimic altceva decât ceea ce îşi doresc.

Credeţi-mă, dragi parlamentari, simt un mare dezgust faţă de aceşti distrugători de oameni şi ţări, lipsiţi de orice scrupul. E aproape dureros pentru mine că am fost ales de Providenţă pentru a-i înlătura pe aceşti oameni care ne-au adus în genunchi. Ambiţia mea nu este de a purta războaie, ci aceea de a construi un nou stat social, de o înaltă cultură. Şi fiecare an de război mă ţine departe de munca mea. Şi acesta din cauza acestor nulităţi groteşti, cu o viziune politică mediocră, într-atât încât ticăloşia lor coruptă nu-i face să depăşească limitele obişnuitului.

Domnul Churchill a repetat declaraţia că îşi doreşte război. În urmă cu şase săptămâni, el a lansat acest război într-o arenă în care se credea tare. Un război aerian împotriva populaţiei civile, sub sloganul înşelător: ’un război împotriva obiectivelor militare‘.

Începând cu Freiburg, aceste obiective s-au dovedit a fi oraşe deschise, pieţe, sate, case, spitale, şcoli, grădiniţe şi orice decid ei să lovească. Până acum am răspuns limitat acestor atacuri. Deşi nu este în intenţia mea de a semnala, totuşi acesta nu va fi singurul răspuns posibil, sau, dacă va rămâne în acelaşi fel, sunt conştient de răspunsul nostru care va veni şi care va aduce suferinţă multor oameni. Desigur, acest lucru nu se va aplica şi domnului Churchill, din moment ce se va ascunde în Canada, unde banii şi copiii multor profitori de război au fost deja aduşi. Dar va exista o tragedie pentru milioane de oameni. Iar domnul Churchill ar trebui să aibă încredere în mine atunci când, ca profet, proclam: un mare imperiu va fi distrus! Un imperiul mondial pe care eu nu am avut niciodată ambiţia de a-l distruge. Sunt perfect conştient că acest război se va sfârşi prin distrugerea uneia dintre cele două părţi combatante. Domnul Churchill crede că va fi Germania, dar eu ştiu că va fi Anglia.

În acest moment, mă simt obligat în faţa conştiinţei mele să fac un apel la raţiune din partea Angliei. Cred că pot face asta, deoarece nu o fac din postura învinsului, ci a învingătorului; de aceea, vorbesc în numele raţiunii. Nu văd niciun motiv pentru care am forţa continuarea acestui război. Regret sacrificiile care sunt cerute. Vreau să-mi cruţ propriul popor.

Ştiu că inimile milioanelor de bărbaţi şi băieţi sunt pline de dorinţa de a purta un război împotriva unui inamic care, fără niciun motiv rezonabil, ne-a declarat război pentru a doua oară.

De asemenea, cunosc şi inimile mamelor şi femeilor, care, în ciuda disponibilităţii lor de a se sacrifica, cred cu toată convingerea lor că asta este ultima opţiune.

Domnul Churchill ar putea din nou minimaliza declaraţia mea, spunând că nu este nimic altceva decât un simptom al fricii mele sau al dubiilor mele asupra victoriei finale. Totuşi, nu voi avea conştiinţa încărcată pentru lucrurile care vor urma.

Domnilor deputaţi, membrii ai Reichstag-ului german, reflectând asupra celor 10 luni care au trecut, toţi ne vom simţi cu siguranţă copleşiţi de graţia Providenţei care ne-a permis să îndeplinim o asemenea sarcină măreaţă. Ea ne-a binecuvântat deciziile şi a stat alaturi de noi în multe căi dificile. Eu îi sunt recunoscător pentru că mi-a împărtăşit cum să restabilesc libertatea şi onoarea poporului meu. Dizgraţia de care noi am suferit pentru 22 de ani şi care îşi are originea în pădurea de la Compiegne a fost ştearsă definitiv în acelaşi loc.

Astăzi am numit oamenii care, în faţa istoriei, m-au ajutat să îndeplinesc această sarcină măreaţă. Ei au făcut tot ce au putut mai bine, dedicându-şi talentele poporului german. Aş vrea să-i amintesc pe aceşti oameni fără nume care nu au făcut nimic altceva decât să-şi facă datoria. Milioane dintre ei şi-au riscat viaţa şi libertatea, ca bravi ofiţeri şi soldaţi germani, fiind pregătiţi la orice oră să facă ultimul sacrifiu pe care-l poate face cineva. Astăzi, mulţi dintre ei zac în aceleaşi morminte în care au zăcut şi tații lor, în timpul Marelui Război. Ei poartă dovada unui eroism tăcut. Ei stau ca un simbol pentru sute sau mii de luptători cu baionete, soldaţi anti-tanc, oameni ai artileriei, militari ai Marinei sau ai Luftwaffe, militari ai Waffen SS şi restul de luptători ai Wermacht-ului german în lupta pentru libertatea şi pentru viitorul poporului nostru, pentru măreţia eternă a Marelui Imperiu German Naţional-Socialist”.

Discurs în Reichstag, 19 iulie 1940

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here