Extraromânii

EuropaAdevărați soldați ai românității, românii de aiurea sunt marginalizați sistematic de politicienii de la București. Despre românii de aiurea, românii din țară nu știu prea multe lucruri, iar această lacună nu este altceva decât o consecință a politicii păguboase dusă de România ultimilor 50 de ani. De la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în țară nu numai că a fost interzis să vorbești de Basarabia sau Nordul Bucovinei, dar și despre cei plecați prin cele străinătățuri. Revoluția din decembrie 1989 ar fi fost îndreptățită să readucă lucrurile în starea lor firească, însă, așa cum au decurs lucrurile în România post-revoluționară, această revenire nu a avut loc. Primul organism guvernamental însărcinat cu gestionarea relațiilor cu românii de pretutindeni, și vorbim aici de circa 13 milioane, a fost Consiliul pentru Românii de pretutindeni – birou ce nu și-a propus foarte multe. În februarie 1998, la conducerea nou-înființatului subsecretariat de stat pentru românii de pretutindeni a fost numit Mugur Vasiliu. În pofida evidenței că la nivel național, guvernamental, problema românilor din întreaga lume nu reprezintă nici cel mai mic interes, subsecretariatul a început să lucreze de-adevărat. Mugur Vasiliu și-a asumat sarcina de a restabili relațiile cu toți românii, indiferent de locul în care s-ar afla ei sau de convingerile lor politice, înțelegând că România are și obligația morală de a-și ține conaționalii aproape, de a-i cointeresa în viața patriei-mamă.

Primul pas a fost elaborarea unui proiect prin care subsecretariatul să devină departament de stat – un statut egal cu cel al minorităților din România – însă, deocamdată, demersul său nu a beneficiat de interesul guvernului român. După zece luni de gestionare a subsecretariatului, Mugur Vasiliu oferă politicienilor români un document de căpătâi care trebuie să fie cunoscut de factorii de decizie din România: Memoriu «Întru apărarea românilor de pretutindeni» cu privire la starea de fapt și de drept a legăturilor statului român cu persoane și comunități românești din lume. Din pură precauție, la sfârșitul cărții se găsește un capitol în care sunt prezentate organismele similare din alte state. Și din acest punct de vedere România se păcălește singură. Având milioane de conaționali în afara hotarelor, ea nu știe să comunice cu aceștia chiar când plânge că este marginalizată, că Occidentul îi întoarce spatele. Prima mână de ajutor ar putea veni de la ei, românii de pretutindeni, însă pentru ca acest lucru să se poată petrece firesc, România trebuie să întindă și ea mâna. O relație în două sensuri.

Italia

Diaspora românească din Italia numără în prezent, după unele estimări, circa 25.000 de persoane, caracterizându-se prin structuri destul de eterogene. În ultimii 20 de ani s-au constituit comunități române în zonele orașelor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florența, cu precădere în jurul bisericilor ortodoxe românești. În Italia funcționează mai multe asociații culturale, centre de studii, fundații cu caracter românesc, dintre care unele editează și publicații în limba română. După 1990 numărul românilor aflați în Italia a crescut foarte mult, vehiculându-se numărul de peste 1 milion.

Franța

Primii emigranți români la Paris au fost intelectualii atrași de ideile Revoluției franceze din 1789. În 1939, românii din Paris s-au organizat într-o Societate Românească, având bibliotecă proprie, constituindu-se colonia română. În contextul istorico-politic interbelic și în perioada imediat următoare celui de-Al Doilea Război Mondial, numărul emigranților români din Franța a sporit semnificativ. În prezent, diaspora română din Franța numără aproximativ 60.000 de persoane. Caracteristica principală a emigrației române din Franța o constituie faptul că majoritatea acesteia, mai veche sau mai nouă, are o poziție pozitivă față de patria de origine. O parte importantă a intelectualității de origine română a fost și este unanim apreciată în viața culturală franceză. Emigrația română din Franța este concentrată în marea ei majoritate la Paris și în unele orașe, între care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Valance, etc.

Germania

Emigrația din Germania s-a constituit în valuri succesive, îndeosebi după 1940. Se estimează că numărul sașilor și al șvabilor din România este de circa 550.000 de persoane, iar cel al azilanților proveniți din România de circa 150.000. Având în vedere particularitățile emigrației românești din Germania, Biserica Ortodoxă Română, ca singura formă instituțională acceptabilă, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxă pentru Germania și Europa Centrală și prin parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden și Nurenberg, în cultivarea tradițiilor românești și păstrarea identității lingvistice și religioase.

Austria

Comunitatea română din Austria numără peste 23.000 de persoane, organizați inițial în două asociații. În prezent, aceste asociații și-au pierdut rolul și nu mai au capacitatea de a polariza activitatea comunității române. Un liant al comunității l-a constituit Comunitatea Ortodoxă și Parohia Română din Viena, precum și cea din Salzburg.

Elveția

Numărul românilor stabiliți în Elvetia se ridica la câteva mii, fiind concentrați în jurul celor două mari orașe, Geneva și Lausanne, precum și în Elveția germană sau în Ticino. Etnicii români din Elveția au constituit comunitatea română care grupează aproximativ 10% din numărul acestora. Din 1991 la Geneva funcționează biserica «Sfântul Ioan Botezătorul», la care serviciul religios este oficiat de un preot român. Tot la Geneva funcționează bisericile ortodoxe «Învierea Domnului» și «Nașterea Maicii Domnului», iar la Lausanne biserica «Sfântul Gheorghe».

Spania

În Spania trăiesc aproximativ 2.500 de români în zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, având o puternică parohie în capitala țării, școli și secții în limba română la Madrid și Salamanca. Au fost create unele asociații românești, cum sunt Comunitatea românilor din Spania, cu sediul la Barcelona, Fundația culturală română, la Madrid. După Revoluția din 1989 numărul românilor din Spania a crescut foarte mult depășind, probabil, 2 milioane.

Belgia

Se apreciază că diaspora română din Belgia număra, înainte de 1990, circa 700 de persoane. Imigranți români mai vechi sau mai noi, în general cu un nivel de pregătire universitară, s-au integrat în mod firesc în societatea belgiană, fără a ocupa, însă, poziții importante în plan politic sau economic. Din 1990 s-au mai stabilit în Belgia circa 2.500 de cetățeni români, din care 2.400 au cerut azil politic. Din punct de vedere juridic, o parte însemnată a lor a renunțat la cetățenia română.

SUA

Statisticile oficiale nord-americane au înregistrat pentru prima dată în 1881 11 emigranți din teritoriile românești. În prezent, se estimează că în SUA trăiesc peste un milion de americani de origine română. Cea mai mare concentrare a originarilor din România se află în orașele din nord-estul SUA – în statele Ohio, Indiana, Michigan, Ilinois, Pennsylvania și la New York. Comunitatea română din Statele Unite reprezintă, după standardele americane, un grup etnic de mărime mijlocie. Conform recensămintelor, aproape 400.000 de cetățeni americani se declară de origine română, plasând comunitatea română pe locul al 20-lea ca mărime în rândul celor 71 de grupuri etnice de origine europeană recunoscute oficial. Ca o notă generală, adevărata viață a comunităților românești se desfășoară cu preponderență în jurul bisericilor, unde se manifestă autoritatea morală și spirituală a preotului. Sunt remarcabile eforturile unor comunități care, pe măsură ce se încheagă și se constituie în noi parohii românești, se mobilizează pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunităților mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc nici aici, însă, disensiunile și sciziunile. Nu e lipsită de relevanță, din acest punct de vedere, existența în SUA a două episcopate ortodoxe românești.

Fosta URSS

Potrivit recensământului din 1989, în fosta uniune românii erau răspândiți aproape în toate republicile unionale, după cum urmează:

Rusia – 172.671,

Republica Kazahă – 33.098,

Republica Uzbecă – 5.593,

Republica Bielorusă – 4.964,

Republica Lituaniană – 3.223,

Republica Gruzină – 2.842,

Republica Turkmenă – 2.466,

Republica Azerbaidjană – 1.415,

Republica Kirghiză – 1.875,

Republica Letonă – 1.215,

Republica Tadjică – 859,

Republica Armeană – 525.

Din surse neoficiale, rezultă că numărul românilor din fosta URSS este mult mai mare, aproape dublu față de cel din statisticile oficiale.

Canada

Primii emigranți români și-au făcut apariția în Canada între 1882 și 1918. Al doilea val poate fi considerat cel de după Primul Război Mondial, până în 1929, nefiind foarte consistent. Al treilea val este consemnat la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar al patrulea poate fi apreciat ca fiind în perioada anilor 1970 și 1980. Conform statisticilor, în 1986 erau înregistrați peste 60.000 de români-canadieni. După 1990, circa 3.000 de romani s-au stabilit anual în Canada (țară care încurajează multiculturalismul etnic/emigrația). În prezent, în Canada trăiesc aproximativ 100.000 de români și originari din România. Cei mai mulți se află în Ontario, Quebec, Alberta, Montreal, Vancouver, Edmonton și Hamilton.

Australia

În Australia se află, în prezent aproximativ 50.000 de persoane originare din România, cifră care include, în afară de români și etnici maghiari, greci, evrei, germani, sârbi, croați proveniți din țara noastră. De la începutul apariției fenomenului de imigrare, după constituirea statului federal, autoritățile nu i-au definit pe nou-veniții drept „minoritari”, ci „grupuri entice”. Ignorând faptul că fiecare dintre aceste etnii au adus în Australia tradițiile proprii poporului din care provine, autoritățile au încercat, inițial, să practice o politică dură de asimilare forțată a noilor veniți – care nu a dat rezultatele scontate.

Argentina

În Argentina sunt stabilite circa 10.000 de persoane de origine română, majoritatea fiind concentrați în Buenos-Aires, iar în grupuri mai mici în Mendoza, La Plata, Cordoba și Rosario. Emigrația română se poate împărți în două categorii: emigrația economică (stabilită înaintea Primului Război Mondial și în perioada interbelică) și emigrația politică (venită la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial).

Brazilia

Primele concentrări de români au apărut în perioada interbelică, în zonele Rio de Janeiro și Sao Paulo, alcătuind emigrația economică. Începând cu 1960, în Brazilia s-au stabilit, prin căsătorie, reîntregiri de familie etc., un număr relativ mare de persoane, în special tineri cu pregătire superioară în diverse domenii.

Columbia

În Columbia trăiesc circa 40 de persoane de origine română.

Mexic

Emigrația română din Mexic este alcătuită din circa 50 de familii, majoritatea locuind în capitală. 80% dintre aceștia sunt etnici evrei, unguri și germani plecați din România.

Peru

Diaspora română din Peru s-a constituit prin emigrări, dintre care majoritatea au avut loc până în 1970, sau prin căsătorii mixte. În 1987, în Peru trăiau aproximativ 100 de români.

Venezuela

Diaspora română de aici este formată din 10.000-12.000 de persoane, prezente în cercurile financiare și comerciale ale statului.

Turcia

În Turcia trăiesc mai mulți români decât cei 800 atestați statistic. Adică 30.000.

Africa de Sud

Mânați de mirajul prosperității, circa 3.000 de originari români au emigrat aici.

Israel

Din datele oficiale reiese că în Israel ar trăi 450.000 de evrei originari din România alături de un număr de români autentici.

Suedia

În Suedia trăiesc circa 13.000 de originari din România, în cea mai mare parte de origine română.

Danemarca

În Danemarca trăiesc aproximativ 2.000 de români, față de 800 în Norvegia și alte câteva sute în Finlanda.

Marea Britanie

Circa 1.500-2.000 de români s-au stabilit în Marea Britanie, concentrați în special la Londra, Birmingham și Nottingham.

Luxemburg

Aproximativ 300 de români trăiesc în Marele Ducat de Luxemburg.

Statele maghrebiene

Pentru aceste state cifrele relevă prezența a 1.400 de persoane originare din România.

Maroc

În Maroc sunt astăzi circa 150 de originari români, iar in alte state arabe 2.000.

Românii din jurul României

Comunitatea ortodoxă a românilor din Ungaria, foarte puternică la sfârșitul secolului trecut, avea biserică proprie în Budapesta. Prin asimilare și schimbarea raportului între etnii, actualmente, Biserica Ortodoxă a Românilor a fost transformată în Biserica Ortodoxă maghiară. Maghiarii explică fenomenul prin sintagma „asimilare naturală”. Problema restituirii patrimoniului comunitar și ecleziastic al minorității române din Ungaria cade sub incidența legii privind retrocedarea sau despăgubirile cuvenite pentru bunurile confiscate de regimul comunist ungar. În schimb, patrimoniul imobiliar și mobiliar nu face obiectul cadrului legislative, deoarece acesta nu aparține în totalitate Bisericii Ortodoxe a românilor din Ungaria sau minorităților românești din această țară. Numai o mică parte revine comunității românilor. În sensul repunerii în discuție la nivel interguvernamentul a întregului patrimoniu al Fundației Gojdu, subsecretarul de stat Vasiliu a inițiat cuprinderea acestei probleme atât în protocol, cât și în propunerile comitetului de specialitate pentru colaborare în problemele minorităților. Românii din Ungaria nu pot accede în Parlament. Deși legal a fost prevăzut dreptul minorităților de a folosi numele tradiționale care să fie înregistrate ca atare în actele de identitate, autoritățile ungare practică sistematic înscrierea numelor românilor cu grafie maghiară în absolut toate documentele de identitate. Singurele nume scrise până de curând în limba română erau cele de pe crucile din cimitire.

Grecia

Procesul de constituire a diasporei române din Grecia a început în contextul istorico-politic din perioada imediat următoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Acesteia i s-a adăugat ulterior o emigrație formată în marea ei majoritate din persoane care s-au stabilit în Grecia ca urmare a căsătoriilor mixte și întregirilor de familie. Se apreciază că diaspora română numără 2.500 de persoane.

Tot în Grecia se află și cea mai importantă comunitate de aromâni, denumiți „cuțovlahi” sau „vlahofoni”. Diferite surse estimează că în prezent în Grecia trăiesc între 700.000 și 1.200.000 de cetățeni de origine aromâna.

Potrivit prevederilor constituționale, în Grecia nu sunt, însă, recunoscute minoritățile naționale. Astfel, aromânii sunt considerați greci romanizați, iar autoritățile manifestă o ostilitate fățișă față de orice manifestare a apartenenței acestora la românism.

Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componența etnică a federației fac distincție între români și vlahi, autoritățile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine română din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care locuiesc în restul teritoriului și, mai ales, în Serbia de răsărit (Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensământ, din martie 1991, în Iugoslavia trăiesc 38.832 de români, aproape 2% din populația Voivodinei, și 17.000 de vlahi, cifră mult inferioară numărului real al apartenenților etniei române din țara vecină. Potrivit reprezentanților autorizați ai minorității române de aici, numai pe Valea Timocului există cel puțin 600.000-700.000 de români/vlahi. Situația în cadrul comunității româno/vlahe din Serbia de răsărit, de pe Valea Timocului, rămâne în continuare dificilă, aceștia nefiind recunoscuți ca minoritate națională și, implicit, nebeneficiind de drepturile și libertățile aferente. Pornind de la ideea că poate fi minoritate doar comunitatea etnică ce are o țară de origine, romanii/vlahii sunt considerați un grup etnic de origine necunoscută.

Bulgaria

Potrivit primului recensământ realizat în 1905, în Bulgaria fuseseră recunoscuți aproximativ 80.000 de români, cifră care apare și în statisticile din 1910. După fixarea frontierelor, în 1920, recensământurile arată că în Bulgaria trăiesc 57.312 români de limbă română și 1.794 de limbă macedo-română. În 1926, statul bulgar recunoștea prezența a 83.746 de români. Deși în documentele datând din anul 1965 (ulterior nu s-au mai publicat date oficiale), în Bulgaria trăiau 6.000 de români, unii istorici și specialiști bulgari apreciază că, în prezent, pe teritoriul bulgar trăiesc aproximativ 125.000-150.000 de români, concentrați în partea de nord. Minoritatea română este astfel a doua minoritate ca importanță și număr din Bulgaria, după cea turcă.

Întrucât Constituția bulgară nu recunoaște existența minorităților etnice, nu există structuri oficiale specializate care să aibă în preocupare sprijinirea și monitorizarea activităților desfășurate de aceste grupuri.

Ucraina

După semnarea și ratificarea Tratatului bilateral romano-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate măsuri și acțiuni concrete care să ducă la îndeplinirea prevederilor acestuia referitoare la comunitățile românești din Ucraina. Prin intermediul mass-media și în contactele directe la diverse întruniri cu reprezentanții localităților cu pondere românească importantă, autoritățile ucrainene au acreditat ideea că, în virtutea Constituției Ucrainei, statul a acordat în permanență o atenție deosebită respectării tuturor drepturilor comunităților românești, tratament care nu s-a aplicat etnicilor ucraineni din România, acuzând deschis statul român de neadaptare la concepțiile moderne ale politicii față de minorități.

Conform recensământului din 1989, în Ucraina locuiesc 459.000 de români, a treia comunitate numerică după ucraineni și ruși, împărțiți în mod arbitrar de autorități în 324.000 “moldoveni” și 135.000 români.

Macedonia

Populația aromână de pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave Macedonia, cunoscută mai mult sub numele de vlahi, însumează între 150.000-180.000 persoane, trăind în grupuri compacte în Bitolia, Ohrid, Prilep precum și pe Valea Vardarului. Potrivit datelor oficiale, în Macedonia trăiesc doar 7.764 de vlahi (aromâni).

Majoritatea aromânilor din Macedonia se consideră un popor înrudit cu poporul român, dar cu trăsături proprii în ceea ce privește evoluția, limba și cultura sa.

Începând cu anul școlar 1995-1995, aromânilor li s-a permis organizarea de cursuri facultative în limba maternă la școlile cu populație vlahă.

Republica Moldova

În Basarabia trăiesc 2.794.749 de moldoveni/români reprezentând 64,5% din populație. Urmează ucrainenii, rușii, găgăuzii, bulgarii, evreii, țiganii, bielorușii etc. Minoritatea ucraineană, cea mai numeroasă, este concentrată îndeosebi în raioanele de sud ale Republicii, respectiv la Basarabasca, Ciadir-Lunga, Comrat, Taraclia și Vulcănești. Comunitatea rușilor este dominantă în zonele urbane, în Chișinău, Bălți, Tighina și Tiraspol.

Albania

Ramura sudică a poporului român, despărțită de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populațiilor migratoare slave este cunoscută, în general sub numele de aromâni. Aromânii au alcătuit în Albania comunități compacte, grupate în jurul principalului centru de civilizație aromânească din Balcani, Moscopole, în apropiere de orașul albanez de astăzi Korcea. La începutul secolului al XVIII-lea, în Moscopole erau înregistrați 50.000 de locuitori și peste 12.000 de case, 14 bresle de meșteșugari, o tipografie, o bibliotecă, o academie, o casă a săracilor, un orfelinat, 24 de biserici și zeci de alte edificii. În anii 1760-1790 orașul a fost ars de Ali Pașa din Ianina și de trupele albaneze, determinând emigrarea populației. Moscopole mai numără astăzi 1.000 de locuitori. Trebuie menționat că aromânii din Albania au fost supuși unui tratament brutal de deznaționalizare în perioada comunistă. Totuși, la 13 martie 1913, Guvernul României a sprijinit printr-un „Pro-memoria” trimis Foreign Office-ului, crearea unui stat albanez independent care avea să cuprindă cât mai multe teritorii locuite de aromâni. Autoritățile de azi de la Tirana nu au răspuns solicitărilor aromânilor pentru sprijinirea renașterii lor lingvistice, culturale și spirituale și, în general, nu agreează un tratament diferențiat pentru populația aromână.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Mare păcat că nu se dorește rezolvarea acestei probleme.
    Lobiul care l-ar putea face aceștia ar însemna un pas important. Uitați-vă la unguri ce priză au în țările și organismele importante din afară.
    Numai că România cu un guvern de alogeni care nu iubesc această țară ce să facă.
    Poate pe 11 decembrie vor vota cu mintea pentru ei și familiile lor pe aceia care au dovedit că le pasă de ei și le-a mai oblojit durerile.
    DOAMNE AJUTĂ ROMÂNIA și cetățenii ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.