Disoluția valorilor și pierderea identității

Tabloul Romania ModernaUn element caracteristic al politicii româneşti este absenţa proiectului de societate. Partidele colportează generalităţi precum „democraţia” şi „economia de piaţă”, care nu constituie decât cadrele formale în interiorul cărora se desfăşoară activitatea socială, însă nu formulează o perspectivă de durată asupra dezvoltării substanţiale, în sensul unui anumit model de performanţă. Prin urmare, în absenţa referenţialului care să orienteze guvernarea pe termen mediu şi lung, aceasta se reduce la gestionarea de azi pe mâine a nevoilor punctuale, fără a mai sesiza eventuala lor încărcătură sistemică. Întrucât e lipsită de viziunea raţională prospectivă, politica se goleşte de substanţa ei creatoare de drept, se transformă în administraţia contabilă a evoluţiilor pe care le înregistrează dar nu le mai îndrumă.

Criza politicului îi favorizează aşadar pe neoconservatorii americani şi popularii europeni, legănaţi de visul friedemanian al substituirii deciziei statului cu legile pieţei. Sursele crizei sunt cu toate acestea mai adânci decât disputa dreapta-stânga, ţin de fenomenul postmodern al disoluţiei valorilor, care grevează inclusiv raportarea la actul guvernării. În definitive, cum să formulezi un proiect de societate, câtă vreme nu există valori stabile de natură să-l susţină? Apoi, cum să existe valori stabile, general acceptabile, dacă însăşi ideea de generalitate este înlocuită cu pluralitatea interpretărilor?

În registrul politic valorile ordonatoare sunt naţiunea şi tradiţia istorică, deoarece sentimentul apartenenţei naţionale şi asumarea tradiţiei comune stabilesc relaţia afectiv-simbolică a individului cu statul în care trăieşte. În accepţiune modernă, această relaţie se realizează prin intermediul corpului civic, de care individul este legat prin simpatie şi interese. Nihilismul postmodern în schimb, refuzând reperele macrosociale integrative (aşa-numitele metanaraţiuni), abstrage individul din corpul civic, îl reduce la condiţia subiectivităţii autoreferenţiale, pentru care structura naţională şi tradiţia istorică sunt în cel mai bun caz conceptualizări livreşti neautentice, sau cum se spune pe la noi – mituri. În absenţa formelor de identificare colectivă la nivel de ţară, se erodează implicit funcţia autorităţii publice – factorul politic -, ce are ca scop tocmai reprezentarea corpului civic în ansamblul său. Invers proporţional, se afirmă entităţile particulare – comunitarismul rasial sau etnic, a cărui legitimitate concurează categoria generală a cetăţeniei.

România postdecembristă e campioană la devalorizarea accentuată a reperelor naţionale, asociate cu propaganda ceauşistă sau cu extremismul legionar, deşi naţiunea alcătuieşte o formaţiune potenţial democratică, a cetăţenilor egali în drepturi. Istoria a fost eliminată dintre materiile obligatorii la bacalaureat, filme istorice nu se mai realizează, cu excepţia Marii Uniri peste evenimentele semnificative din trecut se trece mai curând cu indiferenţă, iar personalităţile exemplare pentru identitatea colectivă sunt uitate şi înlocuite cu vedetele divertismentului. Câţi tineri de astăzi mai au habar ce s-a întâmplat pe 11 iunie 1848 – o dată cunoscută de orice elev de clasa a noua acum treizeci de ani? Câţi mai ştiu cine a fost Constantin A. Rosetti sau ce a făcut Mihail Kogălniceanu? Aici nu este vorba de triumfalism ori exaltare patriotardă, ci de informaţie şi reafirmarea publică a parcursului comun, a cărui actualizare susţine psihologic relaţia operaţională dintre individ, concetăţenii lui şi stat.

Orice naţiune înregistrează şi interese dizarmonice. Sentimentul apartenenţei nu exclude contradicţiile, dar le subsumează participării la aceeaşi identitate etno-culturală şi istorico-politică, întrevăzută ca gen proxim al existenţei fiecăruia. Dacă o persoană sau o generaţie îşi asimilează moralmente raportul structural cu ansamblul şi responsabilitatea faţă de evoluţia acestuia, altfel spus dacă acceptă că existenţa nu se reduce la dobândirea satisfacţiei egoiste momentane, se creează condiţiile solidarizării pozitive în interiorul comunităţii. Abia atunci devine posibil un proiect care să catalizeze acţiunea socială, fie pe coordonata verticală a statului, fie pe cea orizontală a claselor.

În România identitatea naţională se exprimă ocazional şi cu titlu adversativ, la meciurile de fotbal şi în campaniile electorale – când politicieni precum Traian Băsescu agită rusofobia, ca să pară grijulii cu ţara şi prestigiul ei. Patriotismului zgomotos nu-i corespunde o coeziune mentală consistentă, articulată într-un sistem de repere, imagini şi opţiuni comune, tocmai pentru că oamenii nu mai valorizează naţiunea şi tradiţia istorică, trăind de fapt fiecare pentru el în actualitatea imediată. Din acest motiv privim cu scepticism şi apelul destul de vag la unitate, din mesajul candidatului Victor Ponta. Ar putea să aibă o anumită eficienţă din perspectiva alegerilor prezidenţiale, în antiteză cu dezbinarea ce i se reproşează lui Traian Băsescu, însă după dispariţia acestuia din urmă îşi pierde unica raţiune, devine o vorbă goală fără substanţa realităţii, deoarece îi lipseşte suportul atitudinal de masă.

La începutul anilor 1980, mii de tineri participau entuziasmaţi la spectacolele Cenaclului Flacăra, unde agitau drapele tricolore şi intonau din pură convingere cântece patriotice. (Pentru cei care nu ştiu, aceste spectacole nu erau de inspiraţie sovietică, ci americană, după modelul concertelor lui Bob Dylan). După mai bine de o generaţie, sub influenţa negativismului postmodern şi a internaţionalismului consumerist, astfel de manifestări idealiste apar desuete sau jenante. Vom mai vorbi aşadar despre sentimentul apartenenţei şi legătura cu istoria, numai atunci când o formaţie muzicală românească se va gândi măcar să-şi elogieze artistic lupta naţională, cum au făcut cei de la Iron Maiden cu Bătălia Anglei în Aşi la înălţime, sau Yves Montand, Johnny Hallyday şi Mireille Mathieu, care au interpretat fiecare în amintirea Rezistenţei Cântecul partizanilor.

Despre autor

Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific II la Institutul de Istorie «Nicolae Iorga» al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. A publicat mai multe lucrări şi articole, printre care «Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului», Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998; «Manual de istorie pentru clasa a VII-a» (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; «Caietul elevului pentru clasa a VII-a» (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; «Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a» (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; «Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze», Bucureşti, Corint, 2002; «Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români», Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; «Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea» (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; «Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism», Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; «Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică», Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; «Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura)», Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; «Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie» (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013.

Preluare: argumentesifapte.ro / Autor: Alexandru Mamina

Loading...
loading...

11 COMENTARII

  1. Criza din ce in ce mai acuta de modele si repere morale duce la disolutia valorilor si pierderea identitatii . Cui apartine vina ?! In primul rand noua si numai noua .Ne-am vandut truda , ne-am vandut copiii , ne-am vandut sufletele pentru un pumn de arginti .

  2. O persoana fara simtul valorilor si fara identitate, o manevrezi dupa bunul plac!Ce le trebuie celor care au senzatia ca sunt stapanii lumii?Soldati (sclavi) care sa ii servesca sau care sa le serveasca interesele!Si pe acestia nu poti sa ii creezi decat conditionandu-i, facandu-i dependenti, mintindu-i, dandu-le o realitate care nu exista,dar care serveste intereselor papusarilor!

  3. Atunci când un om renunță la naționalitatea lui acest lucru se va întoarce ca un bumerang împotriva lui ,este ca și cum rădăcinile care te ancorau dispar și el se va pierde in imensitatea lumii .

  4. …. de ce de decenii ne invirtim in jurul cozi nu ne gasim ritmul rostul menirea ca natiune …. realizam ca istoria noastra este o improvizatie o cirpeala ridicola fabricata din bucati care nu duce nicaieri …regizata de catre straini .. de catre fabricantii istoriei natiunilor si ai destinelor noastre ..am fost pe rind facuti fara voia noastra .cu ajutorul ideologiilor straine de import … monarhisti legionari fascisti comunisti capitalisti globalisti … etc de toate si nimic … am fost victime cobai sociali ale unor experimente politice de manipulare la scara nationala ….. praful sa ales de istoria noastra nationala …o istorie degradanta plina de umilinte ipocrizie .minciuni injosiri .. care nea marcat definitiv ..ca cetateni si natiune …

  5. Asta este manipulare! Devalorizarea valorilor romanesti a inceput dupa 1945, cu ocupatia sovietica, cu distrugerea elitelor Romaniei mari in lagarele mortii instituite de bolsevici si slugile lor conduse de Dej si Ceausescu.

  6. EROARE GRAVA!!!, nu valorile, ci institutiile statului sunt in disolutie. valorile, elitele, talentele, inaltii specialisti, marii meseriasi au fost marginalizati, ignorati, calcati in picioare de OCULTA NATIONALA SI MONDIALA, prin ambasade, de o clasa politica hulpava, cretinoida, penala, nesimtita, politicianista, troglodita, inculta, bolnavba de paranoia, de putere si avere!valorile au fost inlocuite cu striperi, prostituate, grefiere, secretare, crinute, ilenute, alinute, ancute, gusthyte, soferi, bodyguarzi, acoperiti, informatori, turnatori, continuatori ai sistemului . SUB MASCA REFORMEI SI ANTICOMUNISMULUI s-au cocotat in functii cei cu ONG, SPONSORI INTERNI SI EXTERNI, TRADATORI, LICHELE ROSII, SACALI, HIENE, RINOCERI, HYPOPOTAMI,INCONSTIENTI, IRESPONSABILI, sub asistenta pasiva si complicitate de sus in jos si votul celor multi!CAZUL MARINCEA, DIRECTORUL DE LA RESURSE MINERALE, VA SPUNE CEVA?DAR CAZUL dr.BRANISTEANU?OPRITI crima organizata, grupurile de interese si infractionale, tradarea tokesilor, impostorilor, invartitilor, incompetentilor care ucid daco-romanismul. GATA!SUFICIENT!AJUNGE!ASA NU SE MAI POATE!

  7. tradarea si asasinatul, fac parte din istoria milenara a acestori locuri, incepand cu burebista, vlad tepes, iancu, mihai, cuza, ig duca, n iorga, v madgearu, armand calinescu, ion antonescu,regele mihai, l patrascanu, etc etc

  8. ….acestea fiind spuse,ce este de facut?
    Toate aceste disecatii,de 25 de ani incoace cred ca sant suficiente sa ne intrebam cum sa facem?… altfel,scriem scriem scriem(santem teribil de intelectuali!!!) pana cand istoria ne va depasi. INTELECTUALII nostri trebuie sa incurajeze masele la actiune! Restul e literatura

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.