România nu trebuie să permită să fie exploatată

John Perkins este un fost mercenar economic. El a scris o carte în care îşi povesteşte experienţele personale despre această ocupaţie de escroc profesionist. Într-un interviu pentru emisiunea «Pașasport diplomatic» a postului Digi 24, John Perkins povestește cât de simplu este să corupi un guvern şi să îl faci să îţi execute ordinele.

– Munca dumneavoastră a fost cea de asasin economic. Cum aţi fost recrutat pentru acest post?

– Eram încă la facultate şi un bun prieten al socrului meu era foarte sus-pus în Agenţia Naţională de Securitate a SUA şi m-a ajutat să fiu chemat la teste printre care detectorul de minciuni, teste de personalitate, şi au ajuns la concluzia că aş fi un bun asasin economic. Apoi am lucrat ca voluntar timp de 3 ani, credeam că va fi bine să merg în alte ţări, să trăiesc în pădurile amazoniene, să învăţ tehnici de supravieţuire, alte limbi, şi după ce am terminat munca de voluntar, m-au contactat din nou şi m-au recrutat.

– Ce vârstă aveaţi la momentul acela?

– Să vedem, cred că aveam în jur de 25 de ani, aproape 26.

– Şi toate acestea păreau ceva romantic, ca în filmele cu James Bond.

– Nu numai asta, dar tatăl meu era învăţător într-o şcoală primară. Nu câştiga mult ca învăţător, dar aveam printre colegii de clasă băieţi din familii foarte bogate, din New York, Argentina, România, Paris, şi întotdeauna povesteau lucruri romantice despre unde trăiau înainte, cât de mulţi bani aveau, maşini… şi eram foarte invidios. Şi îmi doream dintotdeauna să călătoresc şi eu mult. Deci da, când am fost recrutat, mă simţeam ca James Bond, era un vis devenit realitate pentru un băiat de la ţară din SUA.

– Ce s-a întâmplat după aceasta, când aţi început să vă simţiţi dezamăgit de ce se întâmpla?

– Când am început, credeam că tot ce fac era bine, pentru că am învăţat la facultatea economică în SUA ce spunea Banca Mondială, şi anume că dacă vrei să ajuţi o ţară să se dezvolte, trebuie să investeşti sume mari de la Banca Mondială şi alte organizaţii în proiecte de infrastructură, să angajezi companii americane să construiască centrale electrice, autostrăzi şi parcuri industriale. Şi la început credeam că fac un lucru bun, dar cu timpul mi-am dat seama că prin asta ajutam doar pe cei foarte bogaţi şi companiile noastre. Majoritatea oamenilor sufereau, nu trăiau deloc mai bine, de fapt, pământurile lor erau invadate cu proiecte hidroelectrice, cu foraje de petrol, cu munţi distruşi pentru exploatarea petrolului. Cum se întâmplă azi în România, unde sunt distruşi munţii pentru aur. Deci cu timpul am văzut cât de destructiv era ceea ce făceam noi şi îmi măcina sufletul şi inima. Dar la început, până să văd toate acestea, trăiam foarte bine, călătoream cu avionul la clasa I în locurile minunate la care visam înainte, era greu să renunţ. Mă convingeam că nu e aşa. Mulţi refuzau să vadă ce se întâmplă. Şi da, a durat un timp, apoi ceva s-a întâmplat când eram în Insulele Virgine, unde am avut un moment de luciditate şi am înţeles că nu mai pot continua, mă rodea prea tare şi am plecat.

– Concret, cum se derula această activitate, ce vi s-a cerut şi ce aţi obţinut?

– Practic, treaba mea era să identific ţări cu resurse de care au nevoie companiile americane, multinaţionalele de astăzi, resurse ca petrol, gaze, aur, de genul acesta, şi să facilitez credite uriaşe acestor ţări de la Banca Mondială sau alte organizaţii. Iar eu mergeam la preşedintele acestei ţări sau la ministrul de finanţe sau cineva într-o funcţie înaltă în stat şi îi spuneam practic: „ştiţi, dacă cereţi acest credit, ţara dumneavoastră nu va putea plăti niciodată aceste credite”, şi ei ştiau asta, şi în cele din urmă deveneau sclavii politicii noastre, a companiilor noastre. Dar în realitate spuneam: „dacă semnaţi acordul, dumneavoastră şi prietenii dumneavoastră veţi primi foarte mulţi bani. Fratele dumneavoastră poate să obţină licenţa utilajelor John Deere şi un contract foarte avantajos de la investitorii noştri în construcţii. Sora dumneavoastră poate obţine licenţa Coca Cola şi vom cumpăra multă Coca Cola la preţuri foarte mari. La fel, vă vom da multă electricitate pentru fabricile dumneavoastră şi aşa mai departe. Deci prietenii dumneavoastră vor face foarte mulţi bani.

– Dar Microsoft?

– Nu am informaţii despre acest caz. Ceea ce ştiu sigur e că trebuia să convingem preşedinţii să semneze aceste acorduri de credite pentru companii ca Bechtel, cunoscută în România, Bechtel era unul din cei mai mari beneficiari. Apoi, Brown and Root, Harris Engineering şi alte companii de genul acesta. Şi se îmbogăţeau foarte mult de pe urma acestor proiecte. Preşedintele şi prietenii lui la fel deveneau foarte bogaţi de pe urma proiectelor. Şi le reaminteam că dacă nu făceau ceea ce vroiam noi, atunci li se va întâmpla ceva similar cu Mossadeq în Iran, Allende în Chile, Jacobo Arbenz în Guatemala, Lumumba în Congo şi aşa mai departe, preşedinţi care nu au intrat în joc şi au fost asasinaţi sau demişi prin lovituri de stat orchestrate de CIA. Aceşti şefi de stat erau în situaţii foarte dificile. Ori luau banii şi se îmbogăţeau, ori îşi pierdeau slujba şi posibil chiar viaţa.

– Acestea sunt acuzaţii foarte dure. De ce v-am crede? Până la urma nicio administraţie SUA nu ar recunoaşte că au făcut aşa ceva.

– De fapt, Statele Unite au recunoscut că am făcut ce am făcut, că l-au eliminat pe Mossadeq în Iran, că a făcut-o un agent CIA, Kermit Roosevelt, el a fost numit, a făcut-o. Am recunoscut că i-am făcut-o lui Allende. Henry Kissinger, fostul secretar de stat, a vorbit deschis despre asta, despre aceste lucruri. Ne-am recunoscut rolul în cazul lui Ngo Dinh Diem din Vietnam, al lui Lumumba în Congo, deci am recunoscut multe din aceste asasinate sau lovituri de stat. Statele Unite le-au recunoscut pentru că în timp ele au ieşit la iveală, sunt dosare care au fost desecretizate, după 25 sau 50 de ani, în funcţie de caz, deci noi am recunoscut multe din aceste cazuri. Sunt dovezi, aceste lucruri se întâmplă. Ştim cazuri de companii care vin în diverse ţări şi încasează venituri enorme. O experienţă recentă a fost aici cu Bechtel.

– Dar acest proiect nu a fost finalizat până la urmă.

– Vom vedea ce se va întâmpla. Există o istorie lungă a exploatării de către corporaţii. Cred că mulţi îşi dau seama că aceste lucruri se întâmplă, este multă corupţie în lume, iar eu am fost parte a acestui sistem.

– Recent România şi-a reînnoit acordul cu FMI. Aceasta înseamnă că România, guvernul României, a acceptat să fie exploatată de această organizaţie, respectiv SUA?

– Cred că România trebuie să fie foarte atentă să nu permită să fie exploatată. Am văzut ţări ca Islanda, de exemplu, exploatată de sistemul bancar, apoi Ecuador, Argentina, Brazilia, iar aceste ţări în cele din urmă au refuzat să plătească o parte din aceste datorii pe motiv că au fost exploatate. Şi chiar a fost în avantajul lor acest pas. Deci cred că România trebuie să fie foarte atentă. Nu cred că este absolut sigur, când semnezi un contract cu FMI sau cu Banca Mondială, că vei fi exploatat, dar există o mare posibilitate pentru aceasta, iar românii trebuie să fie foarte conştienţi cum sunt aceşti bani folosiţi şi câtă datorie îşi asumă ţara. Nu doar să spere că liderii lor fac ceea ce trebuie, dar trebuie să fie foarte atenţi. Eu cred că folosirea acestor bani pentru a construi un sistem de educaţie, o infrastructură, poate fi benefică unei ţări. Dar trebuie să controlezi datoria. E ca în cazul unei persoane: o datorie mică, să cumperi o casă, o mică investiţie, merită. Dar sunt cazuri când băncile sau alţii conving persoanele să facă o datorie mai mare decât pot plăti, şi încep problemele. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu ţările.

– Dar aceste credite pot fi atrăgătoate pentru că au o dobândă mai mică decât cele de pe piaţă. E posibil ca FMI să spună ok, vă dăm un credit cu o dobândă mică, în schimb vă cerem să faceţi asta, asta şi asta?

– Absolut, există condiţii. Iar FMI deseori face asta. Dobânda poate părea mică la început. Istoria arată că, de fapt, ţările nu-şi pot plăti datoriile, ci încearcă să plătească dobânda, şi scot bani din sistemul de educaţie, din sănătate, din multe servicii sociale, iar populaţia suferă încercând să plătească creditul. În cele din urmă nu pot să plătească datoria. După care FMI se întoarce şi spune: dacă nu poţi să-ţi plăteşti datoria, trebuie să o refinanţăm şi să îţi privatizezi sistemul de electricitate, cele de apă şi canalizare, sau altele. Cred că România a avut experienţe cu privatizarea. Apoi, FMI poate să spună: trebuie să vă schimbaţi radical sistemul juridic, cel politic, guvernul SUA poate interveni şi să spună: trebuie să trimiteţi trupe în Afganistan, să sprijiniţi trupele noastre de acolo. Sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla dacă datoriile nu sunt plătite. De aceea spun că este foarte important ca cetăţenii să fie foarte atenţi ca guvernul să nu contracteze datorii pe care nu poate să le plătească.

– A exista vreo ţară în care acest sistem, pe care l-aţi prezentat, nu a funcţionat, şi a dat greş?

– Da, mai ales în ultima vreme, multe ţări au refuzat să plătească datoriile. Cel mai recent caz, pe care îl consider foarte important, este cel al Islandei. Islanda avea datorii mari şi a declarat că ele au fost contractate ilegal de anumiţi politicieni şi bancheri, iar Islanda a votat printr-un referendum, o majoritate uriaşă, de 90% a votat să nu plătească datoriile. Eu însumi am fost în Islanda, încurajându-i să nu plătească datoriile. Ba chiar au adus în faţa justiţiei bancherii şi pe cei care au semnat contractul, au fost acuzaţi de activităţi criminale, sau chiar neglijente. Ecuador a făcut ceva similar, când preşedintele Rafael Correa, care a terminat facultatea economică din Illinois, SUA, înţelege sistemul. El a spus că anterior un dictator a semnat contractul, iar poporul nu a fost de acord cu el şi nu îl vor plăti. Au refuzat să plătească şi acum îl renegociază la o paritate cam de 30 de cenţi pe dolar. Îl renegociază cu o dobândă mult mai mică.

– Sunt şi alte mari puteri pe pieţe lumii, precum China şi Rusia, care folosesc aceleaşi metode ca şi Statele Unite. S-a întâmplat vreodată ca metodele folosite de SUA, FMI sau Banca Mondială să se fi lovit de Rusia sau China în anumite ţări şi s-a produs un conflict deschis, sau mai puţin deschis?

– Da, vedem asta şi acum. Există o bancă înfiinţată de ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). Este în competiţie directă cu Banca Mondială. În plus, unele ţări din America de Sud au format o coaliţie, Banca Sual, condusă de Venezuela, spunând că nu vor să împrumute bani de la Banca Mondială sau FMI, ci au creat propriile fonduri. Deci există acum reacţii destul de multe şi cred că Banca Mondială şi FMI sunt în competiţie cu alte organizaţii. Personal, cred că acest lucru este foarte sănătos. După prăbuşirea Uniunii Sovietice a rămas doar SUA şi cred că, în anumite domenii, SUA a făcut greşeli serioase, a exploatat ţări. Nu sunt sigur că Statele Unite ca stat, ci mai ales bănci private, companii private. Există un nou imperiu mondial, nu neapărat America, imperiul corporaţiilor, al băncilor. Multe dintre acestea nici măcar nu plătesc impozite în Statele Unite. Nu e o conspiraţie, liderii acestor corporaţii nu se întâlnesc să comită fapte ilegale, dar toţi sunt ghidaţi de un singur ţel, să maximalizeze profitul, indiferent de costul social sau ecologic. Ceea ce este un ţel foarte periculos, şi unul relativ nou.

– Încă mai există multe discuţii şi mult mister referitor la ce s-a întâmplat în 1989. Cum de regimul Ceauşescu, care părea atât de stabil şi de ferm, s-a părbuşit atât de brusc. Aveţi informaţii despre ce s-a întâmplat de fapt?

– Nu am fost implicat personal, deci nu am informaţii din interior. Dar ce ni s-a spus în SUA e că aici a fost o revoluţie. În România oamenii mi-au spus că a fost o lovitură de stat pentru a răsturna puterea, pentru mai multe motive politice. Ceauşescu se opunea FMI-ului, a plătit toate datoriile şi era privit ca socialistic, nu unul care lua partea Rusiei, nu genul acesta de comunist, cu un socialist independent, care nu mai vroia datorii, dimpotrivă, putea ajuta alte state să scape de datoriile lor. Cred că este foarte posibil ca în spatele cortinei să se fi derulat ceva mult mai serios, mult mai secret. În mod clar, şi-a făcut mulţi duşmani. Şi-a făcut duşmani FMI-ul, Banca Mondială şi poate şi SUA. Dar nu am informaţii interne, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar cred că e ceva care merită studiat de români, în orice mod posibil, studiaţi şi mai mult această chestiune.

– În cartea dumneavoastră faceţi o afirmaţie foarte îndrăzneaţă, şi anume că „nu e de mirare că teroriştii ne atacă”. Este aceasta o modalitate de a spune că ISIL sunt luptători ai libertăţii şi luptă să respingă „imperialismul american”, iar statele occidentale sunt rele şi doar încearcă să sece ţările sărace de resurse?

– Nu, în mod clar nu cred că societăţile occidentale sunt rele, sunt un american loial ţării mele. Cred că am făcut lucruri minunate în lume. Societatea occidentală nu e doar SUA, sunt toate statele vestice şi am obţinut rezultate uriaşe în ştiinţă, medicină, tehnologie, arte, muzică, am trimis oameni pe Lună, am atins lucruri minunate. Dar am creat şi o economie a morţii în acest proces, una bazată pe distrugerea pământului, a resurselor pe care se bazează însăşi economia. La fel, această economie e bazată în mare măsură pe război sau pe intimidare. Şi e timpul să trecem la o economie a vieţii. Să curăţăm poluarea. Să plătim companiile care acum produc bombe şi mitraliere, să producă echipamente care curăţă râurile, oceanele, lacurile, aerul, solul. Să plătim companiile să facă asta, să încurajăm tinerii absolvenţi să se ocupe de asta, să găsim metode prin care oamenii înfometaţi pot să-şi procure alimente, noi tehnologii de transport, energie, comunicaţii.

În ce priveşte ISIS şi ISIL, este o organizaţie brutală şi nu sunt deloc în favoarea lor. Sunt foarte, foarte brutali. Noi, cei din vest trebuie să vedem că ei sunt sprijiniţi de atât de mulţi oameni pentru că sunt disperaţi. Există oameni brutali, dictatori, fanatici. Bin Laden era un fanatic, era bogat, provenea dintr-o familie foarte bogată, dar era fanatic. Dar avea o masă mare de susţinători, oameni săraci, pentru că erau disperaţi. A lupta împotriva lor în general nu îi va opri, sau poate doar pe termen scurt. Dar ceea ce trebuie să facem ca să oprim aceste acte de teroare e să facem o lume mai bună. O lume în care oamenii nu li se vor alătura, nu îi vor asculta pe fanatici, pe Bin Ladeni, pe liderii ISIS, pentru că nu au nevoie. Oamenii disperaţi îi ascultă. Oamenii înfometaţi, cei a căror pământ a fost distrus, care se tem că alte ţări, ca Israel, le-au luat pământurile. Trebuie să înţelegem că acestea sunt rădăcinile terorismului.

– Toate acestea sună foarte frumos şi visăm la toate acestea în copilărie. Dar sunt realizabile? Vedeţi semne bune?

– Nu aş vorbi cu dumneavoastă dacă nu aş crede că toate acestea sunt realizabile. Nu aş veni în România, în Marea Britanie, în China, în Turcia. Călătoresc tot timpul şi vorbesc despre lucrurile acestea pentru că cred cu adevărat că suntem pe pragul de a crea o lume nouă. Cred că a început o revoluţie a conştiinţei, poate cea mai mare revoluţie din istorie. Oamenii chiar se trezesc. Trăim pe o navă spaţială foarte fragilă numită Pământ şi nu există nave de salvare care să ne ducă de aici. Trebuie să avem grijă de planeta aceasta. Iar dumneavoastră în România sunteţi chiar în centrul ei. Dacă vă uitaţi la lanţurile muntoase ale lumii, formează o cruce: din Asia în Europa, munţii trec din est spre vest, iar din Americi, de la nord la sud. Iar dumneavoastră sunteţi chiar la mijloc şi cred că România are o istorie de miracole. Aveţi sfinţi care au făcut minuni, aveţi preoţi care au făcut minuni, aveţi localnici care chiar recent au făcut minuni oprind exploatarea de aur la Roşia Montană. Cred că puteţi fi lideri în lume. Acum câteva zile Chile a promulgat o lege care interzice minele de aur şi au spus că s-au inspirat din România. Deci am multe multe speranţe că putem crea o lume mai bună, prin noua conştiinţă. Putem urma o cale mai bună ca cea din trecut şi cred că România poate fi un lider în acest proces. De asta sunt aici.

Preluare: Digi 24