„Într-o zi nu vor mai exista oameni precum Churchill”

0
257

Adolf Hitler„Domnul Churchill, care, numai cu opt și șapte luni în urmă, declara ‹Într-o lună, le vom distruge 50% dintre navele U› nu a mai fost în stare să spună la fel luna următoare, alte 50%, pentru că atunci nu ar mai fi rămas niciuna dintre acestea. Așa că, luna următoare, țintele numărate au fost de 40%. O lună mai târziu, nu a putut spune 20%, dar a trebuit să se mulțumească cu 10%. Iar acum, acest mare mincinos al istoriei lumii, a început să admită că se pare că sunt mai multe nave U decât erau la început. Ar trebui să mă creadă: sunt și mai multe acum! Nici nu are idee cât de multe mai sunt! Așa că îi vom provoca pe acești capitaliști internaționali mincinoși! Și vom trăi să vedem: într-o zi nu vor mai exista oameni precum Churchill, dar mai multe și mai multe nave U germane.

Și acum, pentru că nu mai putem nega meritele acestui cel mai mare și ingenios strateg născut vreodată: el a revoluționat războiul din aer. Pentru asta a existat o idee ingenioasă a domnului Churchill: să lanseze războiul din aer. Știți că, de ani de zile, propun lumii să interzicem borbardamente, mai ales asupra populației civile. Anglia a respins propunerile, probabil anticipând viitoarele evenimente. Bine! Fie așa! În ciuda acestor lucruri, nu am îngăduit ca luptele să se poarte împotriva populației civile în acest război. În războiul cu Polonia, nu am ordonat raiduri nocturne împotriva orașelor poloneze, atâta vreme cât noaptea nu poți lovi țintele cu mare acuratețe. Am îngăduit ca atacurile să fie purtate în timpul zilei și numai asupra țintelor militare. Am făcut la fel în Norvegia. Am făcut la fel în Olanda, în Belgia, și în Franța.

Și atunci domnul Churchill, dintr-odată, a avut idea: dacă Royal Air Force nu pot penetra spațiul Germaniei în timpul zilei, să terorizeze populația civilă germană cu atacruri în timpul nopții. Știți că sunt un om răbdător. Am așteptat opt zile. Au aruncat bombe asupra populației civile de-a lungul Rinului. Au aruncat bombe asupra populației civile în Westphalia. Și am așteptat 14 zile gândindu-mă: omul ăsta este nebun! A introdus un tip de război care nu poate duce decât la distrugerea Angliei. Atunci când războiul din vest a ajuns la sfârșit, am întins mâna din nou Angliei. Din nou am fost mustrat în cel mai grotesc mod și batjocorit. Domnul Halifax s-a comportat ca un om nebun. Ei, bine, au continuat atacurile cu bombe. Din nou am așteptat. Trebuie să vă spun că devenea tot mai greu pentru mine, pentru că mulți au venit la mine și mi-au spus: „Cât vom mai aștepta, Fuhrer?” Nu se vor opri de unii singuri. Am așteptat cu totul trei luni și apoi într-o zi am emis ordinul: din păcate, voi duce acest război în aer și îl voi duce în aer cu aceiași determinare cu care intru mereu într-o bătălie. Asta înseamnă: să luptăm pănâ la ultimul de acum înainte! Vor o luptă? Vor avea o luptă! Vor să distrugă Germania în acest război din aer? Le voi arăta cine va fi distrus! Poporul englez, față de care nu pot decât să am milă, poate mulțumi criminalului de drept comun Churchill pentru asta!

Domnul Churchill a produs cea mai mare greșeală militară în acest război de care a fost vreodată responsabil un om de stat sau războinic. A luptat cu armele sale cele mai slabe. A luptat de pe o poziție geografic dezavantajoasă încă de când am luat Trondheim și Brest. A fost cea mai slabă poziție pe care Anglia putea să o mențină. Vom continua această luptă! Regret că asta va solicita sacrificii din partea noastră, de asemenea. Dar cunosc Germania Național-Socialistă. Doar domnul Churchill nu o cunoaște. Există o mare diferență. El crede că poate epuiza poporul german. A uitat cu totul că acum există o cu totul altă Germanie. Această Germanie devine tot mai curajoasă cu fiecare bombă pe care o aruncă. Devine tot mai puternică. Peste toate, este știut: această greșeală trebuie oprită odată și pentru totdeauna. Și suntem hotărâți în asta.

Am întins mâna adesea în van. Ei au dorit acest război, acum îl vor avea! Poporul german va vedea acest război dus până la final. Pericolul care ar putea erupe din nou în unul, doi sau trei ani, după o perioadă de mari tensiuni, trebuie eliminat. Poporul german vrea să aibă pace, în sfârșit! Vrea o pace care să-i permită să muncească și care să nu permită ticăloșilor internaționali să agite celelalte popoare împotriva noastră. Sunt acei vermi care își fac averile prin război. Nu am niciun motiv să port război din considerente materiale. Pentru noi, este o întreprindere tristă: ne privează, poporul german și întreaga comunitate, de atât timp și forță de muncă. Nu am nicio acțiune în industria de armament, nu am nimic de câștigat în acest război. Aș fi bucuros dacă am lucra din nou, așa cum lucram pentru poporul meu. Dar acești criminali de război internaționali, la fel ca și marii operatori de pe piața neagră a industriei de armament, ei dețin fabricile, ei fac afaceri. Sunt aceiași oameni pe care i-am avut aici în Germania. Nu poate fi decât o singură confruntare cu acești oameni: unul dintre noi trebuie să cedeze. Și acela nu va fi în niciun caz Germania!

Și pentru că avem o astfel de Germanie astăzi, asta datorăm celor care au mărșăluit în 1923 și mai ales celor care atunci, la început, și-au vărsat sângele pentru Partid. Acești 17 morți sunt mult mai mult decât 17 morți. Au devenit martorii încoronați ai noii renașteri a poporului nostru. Sacrificiul lor a fost cel mai mare, pentru că atunci ei de abia dacă se puteau gândi, în cele mai frumoase fantezii, la ceea ce s-a întâmplat de atunci. Ei au acționat atunci dintr-o dragoste fără margini pentru Germania.  Când cineva venea să se alăture Mișcării atunci nu i se putea spune altceva decât: „Poți să renunți la totul, pentru că se va râde de tine și vei fi ridiculizat și persecutat. Trebuie să fii conștient că vei rămâne fără pâine, că te vor da afară de peste tot. Nu vei avea nimic de care să fii sigur, nimic în afara morții, poate”. Și astfel îi comemorăm pe acești oameni, mai mișcați astăzi decât chiar atunci pentru că ei toți purtau în inimile lor rușinea colapsului anilor 1918-1919. Și această rușine le-a câștigat inima și i-a tulburat. Cât de mult am trăit cu toții având în minte un singur gând: asta trebuie reparat în istoria noastră, asta nu poate dura și nu poate rămâne așa! Altfel poporul german se va naște cu acest blestem în viitor! Vom șterge asta din cărțile noastre de istorie! Vom șterge din nou! Vom renaște o Germanie a puterii și grandiosului! Germania trebuie reînviată, într-un fel sau altul! Și în acest spirit am luptat, în acest spririt au căzut ei, în acest spirit lupta continuă pentru a fi câștigată și în acest spirit privim lumea astăzi și vom duce la capăt lucrurile pentru care ei au căzut atunci. Dușmanii noștrii cred că distrug Germania. Vom demonstra că greșesc! Germania se va ridica din luptă de fiecare dată!”

Adolf Hitler,

discurs în Löwenbräukeller, Munich, 8 noiembrie 1940

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here