„UE ne aduce legi ce contravin principiilor de viață și normelor moral-spirituale ale poporului nostru”

Sergiu Lascu– La 13 septembrie s-a înființat, la Chișinău, «Garda Naționalistă». Care este scopul acestei noi organizații și de ce a fost nevoie de crearea ei?

– În primul rând, trebuie menționat că, la prima etapă, nu e vorbă de crearea unei organizații noi, ci a unei platforme care unește mai multe organizații și personalități cu viziuni naționaliste. Noua Dreaptă, ca și Mișcarea «Rezistență Națională» sau alte componente ale «Gărzii Naționaliste», își păstrează identitatea. Structura Gărzii Naționaliste are forma unei Mișcări Civice, dar și elemente ale unei organizații, cum ar fi un Regulament, sistem de organizare, simbolistică, legi și reguli comune pentru toți.

Lansarea Gărzii Naționaliste a fost dictată de realitatea în care a ajuns Mișcarea Naționalistă din Basarabia urmare a abuzurilor permanente din partea serviciilor de forță ale Republicii Moldova, a dezbinărilor și a diversiunilor puse la cale de forțele anti-naționaliste. De aceea, înțelegând clar că, dezbinați, fiecare în parte, suntem prea slabi și nu vom putea realiza nimic, la începutul lunii iunie 2014 a fost creat un grup de lucru din reprezentanți ai organizațiilor naționaliste care au analizat și verificat situațiile de conflict, dezbinările, informațiile controversate etc., ca să se găsească ulterior soluția de unificare forțelor cu adevărat naționaliste și să fie eliminate elementele diversioniste. La 13 septembrie, de ziua Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, după cum știți, a și avut loc ședința de constituire a Gărzii Naționaliste.

– Care este situația mișcării unioniste din Basarabia și e nevoie de o unificare a forțelor sau de implicarea unioniștilor în politică?

– Sincer vorbind, în Basarabia nu există o Mișcare Unionistă ca fenomen în adevăratul sens al cuvântului, de amploare. Unioniști în Republica Moldova s-ar putea să existe în mai multe entități. Însă, deși PNL, ca unic partid unionist, împreună cu celelalte componențe, civice, ale Consiliului Unirii, printre care AVR «Tiras-Tighina», Mișcarea Național-Creștină Noua Dreaptă, au încercat să unească, să coaguleze forțele unioniste, cel puțin în acțiuni, aceasta s-a reușit doar în Platforma unionistă «Consiliul Unirii», pe de o parte, precum și în Platforma civică «Acțiunea-2012», pe de altă parte, care, adeseori, au cooperat. Nu și partide din Republica Moldova, care nu vor să aibă un mesaj unionist, pentru că „nu aduce voturi”. Doar PNL , dintre partide, promovează și luptă deschis pentru acest deziderat, pe care l-a instituționalizat și constituționalizat.

Doar o unitate în acțiuni, în principii de program, proiecte, concept, ar putea aduce rezultate cu adevărat importante. Activitatea unionistă, indiferent de organizație, include pe alocuri manifestări de bravadă sau chiar populism ale unor tineri stimulați de câțiva ani să facă acțiuni cu mai puțin de 300 de persoane, fără să fie acceptate mai multe entități, cu identități diferite, dar cu obiectiv comun. Campanii de afișaj sau lipirea stickerelor „Basarabia Pamant Romanesc”, marșuri ce ar putea aduna peste 5 sau 10 mii de oameni, alte campanii de informare, ar avea success într-o bună cooperare, punându-se presiune pe partidele care de vreo opt ani amăgesc electoratul că sunt unioniste, dar bagă Unirea în sicriu. Dacă toți unioniștii ar forma un corp comun, atunci și cei ce ezită sau profitorii de unionism ar fi deconspirați și, apoi, poate, și-ar revizui comportamentul oscilant sau dedublat în scopuri de profit.

De aceea, starea de acum servește, deocamdată, la menținerea spiritului, nu și, deocamdată, la realizarea idealului Unirii. Nu mai spunem de acuzațiile reciproce, de concurența absurdă, de încercările de a demonstra cine e mai unionist, mai activ decât alții, cu mai mulți adepți și militanți etc. În realitate, nicio organizație unionistă din Basarabia nu reprezintă o forță reală. Garda Naționalistă, deși formată din mai multe componente, nu e în stare să influențeze, de sine stătător, procesul de reîntregire a Patriei. Acțiunea-2012, formată, în principal, din liceeni și studenți, mai are de activat, pentru a se impune la modul serios în Republica Moldova. Deși mediatizată și, probabil, cu mai multe oportunități de sprijin din România, Platforma trebuie să fie mai deschisă pentru cooperare cu entitățile unioniste, însă aici ceva a intervenit, poate legat de unele influențe politice. Consiliul Unirii, format din persoane experimentate, aflat în lupta unionistă din timpurile Mișcării de Renaștere Națională, nu au destule forțe.

Societatea moldovenească încă nu e pregătită de Unirea cu România. Totodată, recunosc, însă, că situația – comparativ cu ce a fost acum cinci ani – s-a îmbunătățit. Totuși, în majoritatea lor, oamenii, chiar unii autoidentificați ca români, încă nu vor Unirea cu România – nu doar pentru că unii și-au „redobândit” cetățenia română doar pentru a avea acces liber în UE, dar și pentru că cei cu cetățenie română au fost persecutați mereu și defavorizați atât în perioada comunistă, cât și acum, în perioada postcomunistă.

Noi, unioniștii, suntem atât de înglodați în propagandă, în cifre exagerate și declarații populiste, încât am uitat să privim lucrurile real – Republica Moldova are nevoie de o forță unionistă reală, puternică și activă. Nu grupuri de inițiativă, platforme civice, mișcări și asociații, ci o structură social-politică, un partid, care va aduce lupta pe toate fronturile.

Este naiv să crezi că Unirea se va realiza de la sine. Cea mai mare absurditate, inventată vreodată, e lupta apolitică pentru Unire. Ca și cum am lupta cu morile de vânt sau am merge la atac împotriva tancului cu sabia în mână. Știu că mulți nu vor fi de acord cu mine, dar s-a pierdut prea mult timp, iar unioniștii din Basarabia nu s-au mișcat chiar așa cum s-a dorit. Am făcut declarații de Unire, dar încă nu am apropiat-o. Cum să realizăm Reîntregirea Țării neavând o forță politică puternică, în stare să influențeze mersul lucrurilor? Unirea a fost și rămâne un proces politic, așa a fost în timpul lui Mihai Viteazul, Unirea de la 1600, în timpul lui Cuza, Unirea din 1859, la fel ca și Marea Unirea din 1918, care a fost un proces politic. În prezent forțele antiunioniste stau bine pe toate fronturile, ei sunt în Parlament, Guvern, Consiliile locale, având Deputați, Primari, Consilieri locali și Președinți de raioane, în structurile de forță și în businessul mare, având o infrastructură a partidelor bine dezvoltată în toate localitățile, presa scrisă și TV, surse financiare enorme, aruncate pentru a nu admite Reîntregirea Basarabiei cu Patria- mamă România etc. Noi, unioniștii, putem contrapune acestor forțe doar declarații, acțiuni de stradă, marșuri și proteste, care nu rezolvă decât puțin, iar multe dintre acțiunile unioniste au avut un caracter populist sau de epataj. În acest sens, vreau să îi întreb pe frații noștri care mai cred în lupta apolitică pentru Unire – și cum o veți realiza? Stând la colț și strigând în gura mare „Vreau Unire” nu faci numic. Avem nevoie de forță politică puternică! Mai mult ca atât – de o forță politică unionistă! Nu de politicieni ce se declară pro-români sau pro-europeni, ci de unioniști!

În acest context, trebuie să menționez efortul pentru unificarea forțelor unioniste ale doamnei Vitalia Pavlicenco, președintele Partidului Național Liberal, cavaler al Ordinului Național al României «Pentru Merit», în Grad de Comandor, și al domnului Anatol Caraman, președintele Asociației Veteranilor Războiului din Transnistria – 1992 «Tiras-Tighina», cavaler al ordinului «Ștefan cel Mare și Sfânt». Aceste persoane sunt dintre puținele care au realizat că – indiferent de viziunile politice – naționaliste, liberale sau democratice -, situația din Republica Moldova ne cere depășirea ambițiilor și a orgoliilor personale în numele aspirației comune. Când e vorba de interesele Țării, nu mai ești liberal sau legionar, ci Român. Să lăsăm toate dezbaterile doctrinare după Unire, acum, însă, trebuie să luptăm în front comun. Fiecare unionist din Basarabia trebuie să accepte că nu avem dreptul să permitem ca ambițiile cuiva să domine asupra rațiunii. Trebuie să înțelegem că soarta basarabenilor este în mâinile noastre și nu poate fi rezolvată de nimeni de la București, oricât de mare ar fi dragostea fraților față de noi.

– Ești al cincilea în lista candidaților PNL pentru alegerile parlamentare ce vor avea loc în Basarabia. De ce PNL?

– În primul rând, așa cum am menționat mai sus, dintre toți liderii politici, doar doamna Vitalia Pavlicenco este persoana cu verticalitate, care nu alunecă într-o parte sau în alta, ci ține poziția unionistă, judecând lucrurile pragmatic și realist. Azi, Partidul Național Liberal din Republica Moldova este unicul partid unionist – nu doar în vorbe, ci și în fapte, prin Program și Statut oficial! PNL a dovedit că este un partid consecvent, pentru care lupta unionistă este primul și cel mai important obiectiv.

În al doilea rând, astăzi, forțele cu adevărat unioniste din Republica Moldova sunt concentrate în jurul PNL, care continuă procesul de unificare a forțelor unioniste într-o singură structură politică. Da, accept, poate, mai puțin unele puncte și poziții ale Programului PNL, însă la momentul actual nu eu contez, ci lupta pentru Reîntregire, care ne cere să fim uniți, umăr la umăr, într-un pumn.

În al treilea rând, e pentru prima dată – un precedent pentru Republica Moldova, – când, în alegerile parlamentare, participă un partid oficial unionist, cu o platformă unionistă, ce propune un plan concret pentru Reîntregire! Toți de până la PNL au fost unioniști declarativi, însă niciunul nu a avut curajul să adopte un Statut și un Program oficial unionist! Cum credeți dumneavoastră, puteam – eu și camarazii – să stăm la o parte în aceste momente istorice, când se face primul pas cu adevărat important spre Unire?

Nu am fost și nu sunt liberal, însă precum am menționat, la momentul actual în Basarabia nu poate avea loc o dezbinare doctrinară, pentru că suntem prea puțini ca să ne permitem a lupta între noi. Ceea ce a realizat doamna Vitalia Pavlicenco este un lucru inedit – a reușit să adune împreună oameni cu diferite viziuni, religii și concepții de viață, însă pe care îi unește idealul Unirii. Noi suntem diferiți, e destul să vedeti lista candidaților ca să vă dați seama cât de diferiți suntem, însă sufletul nostru, la fel ca și inima și suflarea, sunt aceleași – românești.

Nu suntem deloc naivi, așa cum încearcă unii să ne prezinte – suntem realiști și ne înțelegem foarte bine șansele. Însă nu rezultatul alegerilor din 30 noiembrie contează – căci e doar începutul unei bătălii mari, din care nu avem dreptul să ieșim decât învingători. Este primul pas concret, istoric, important în lupta unionistă. Pentru prima dată nu mergem la vot pentru a vota un partid ce se declară pro-român, ci un partid care este unionist!

Am obosit de retorica politicienilor care aduc aminte de România Mare doar în preajma alegerilor. Ne-am săturat de politicienii-curve ce se declară dimineața unioniști, comemorând victimele regimului comunist pe 28 iunie și condamnă ocupația sovietică, iar la amiază se declară stataliști, sărbătorind 9 mai „ziua biruinței sovietice asupra fascismului” agățându-și panglica „Sfântului Gheorghe” – simbol al șovinismului rusesc, depunând flori în memoria „eroilor” ce au „eliberat” Moldova de sub „ocupația româno-fascistă”, ajungând să declare seara pentru presa rusă că Unirea nu va fi niciodată. Cred că mulți au ințeles bine despre cine este vorba.

Partidul Național Liberal este primul și unicul partid din Republica Moldova care participă în campania electorală cu un program unionist, ce prevede un concept al strategiei de pregătire a Reîntregirii neamului. Nu ne ascundem sub masca pro-română și pro-europeană, ci declarăm deschis că suntem unioniști. Pe listele PNL candidează nu doar membrii partidului, ci și reprezentanți ai multor organizații unioniste. Noi nu punem problema aflării la guvernare, ci și realizarea unui Program de reîntregire a Țării. Cei ce cred în Unire, care sunt cu adevărat unioniști, nu au decât să voteze PNL, în caz contrar – riscăm să ne mai lamentăm 200 de ani că vrem Unirea. Acum e șansa, acum e momentul, acum trebuie să fim uniți și să sustinem aceat prim-pas, pe care nu l-a mai făcut nimeni mai înainte.

– Dacă ajungi în Parlamentul Republicii Moldova ca deputat, ce schimbări vei face?

– Voi pleda, în primul rând, pentru adoptarea Legii Lustrației, pentru a scăpa Basarabia de clanurile interlope politico-oligarhice subordonate Moscovei. În paralel, adoptarea legii potrivit căreia orice persoană, cu funcții de stat, care a furat banii publici sau a fost împlicată în acte de corupție să fie condamnată la detenție pe viață, cu confiscarea averii.

– Ce părere ai despre alegerile prezidențiale din România?

– Ce părere poate avea un basarabean despre alegerile din România? Nu am nicio părere. Am doar speranța că poporul român va alege un Președinte cu inimă și suflet românesc, care să iubească neamul cu adevărat și să lupte pentru Reîntregirea Țării.

– Ce părere ai despre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană?

– Situația în care se află astazi Republica Moldova este foarte complicată. Dintr-o parte, UE, care ne aduce legi ce contravin principiilor de viață și normelor moral-spirituale ale poporului nostru, însă, în același timp Patria-mamă România este partea componentă a spațiului european. Pe de altă parte, Rusia, care se declară ortodoxă, însă Uniunea Euro-Asiatică nu ne aduce decât dependența totală, robie față de Imperiu și îndepărtarea de România. În acest context, Basarabia nu are o altă cale decât spre UE. Însă, după părerea mea, direcția spre UE, pentru noi basarabenii, nu trebuie să se manifeste prin dorința de a adera ca un subiect aparte, adică – încă un stat în componența UE, ci prin Unirea Republicii Moldova cu România. Adica, dacă UE – doar prin România!

– Cum comentați situația din Ucraina și care sunt consecințile pentru Republica Moldova?

– Ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina, dovedește, încă odată, că Rusia a fost și rămâne un stat agresor, pentru care nu există drept internațional. Conflictul militar din Ucraina a început doar din cauza Rusiei și cu susținerea acesteia. Doar un naiv poate crede că în Donetk și Lugansk luptă „gărzi populare” formate din civili. În realitate, Rusia și-a trimis hoardele în Ucraina, cum a făcut în Transnistria, Karabah, Abhazia și Osetia se Sud. Războiul din estul Ucrainei este o continuare a invaziei rusești în Crimeea. Trebuie să fii prost să nu îți dai seama că în Donbas nu luptă „voluntari”, ci militari bine pregătiți, veniți din Federația Rusă. Moscova înarmează bandele separatiste și pe teroriștii din Ucraina, în mâinile cărora se află astăzi sute de tancuri și mașini blindate, sisteme „Grad” și „Uragan”, sisteme „PVO”, „BUG-M” și alte arme performante pe care Ucraina nu le are.

Am auzit voci din România ce susțin forțele separatiste din Ucraina, motivând acest lucru prin faptul că, în componența statului ucrainean, sunt teritoriile istorice românești, Bucovina de Nord, sudul Basarabiei și Ținutul Herța, dar și o parte a Maramureșului de Nord. Însă ceea ce nu înteleg acești oameni, e că, dacă va cădea Ucraina, va cădea și Republica Moldova, iar atunci va trebui să uităm de Reîntregirea Țării. Am mai auzit de la unii români teorii fantasmagorice gen că în Donbas luptă „creștinii” contra invaziei Americii „păgâne”. Cred că acești oameni trebuie să privească mai atent fețele „apărătorilor creștinismului ortodox” de la Donbas, care – pentru „dragoste de Hristos” – îi ucid pe „păgânii” ucraineni, dar strigă, în gura mare, „Allahu Akbar”. Așa-numitul plan de creare a „Novorosiei” este planul diabolic al Kremlinului de a destabiliza situația în lume și a distrage atenția de la problema Crimeii. Pentru nimeni nu e secret că puterea de la Moscova consideră Ucraina și Republica Moldova drept zone sale de influență. Și, în acest context, orice încercare a Ucrainei sau a Republicii Moldova de a ieși de sub influența rusească va fi considerată de mințile bolnave de la Kremlin drept atac asupra Rusiei.

Nimeni nu mă poate învinui că am uitat de frații români din Ucraina. Am militat pentru drepturile lor și am fost unul dintre puținii care am desfășurat o activitate pentru renașterea națională în satele și orașele românești din Sudul Basarabiei, fapt pentru care am interdicție de a intra pe teritoriul Ucrainei. Însă, astăzi trebuie să ne dăm bine seama că Ucraina este prima linie a frontului. Armata ucraineană, care luptă în Donbas, nu apără doar Ucraina, ci și Republica Moldova. Să nu uităm că planul „Novorosia” include și teritoriul Republicii Moldova. Imaginați-vă, dacă în luna mai a anului curent rușii reușeau să creeze în Odesa aceeași situație ca și în Donețk – ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu au reușit. În această situație, războiul avea să se extindă și pe teritoriul Republicii Moldova. Transnistria, cu depozitele sale enorme de armament și armata rusă, se unea automat cu regiunea Odesa, în sudul Moldovei, găgăuzii, sprijiniți de forțele ruse și separatiste aveau să își declara „independența”, intrând, astfel, în război cu Republica Moldova, care nu este pregătită de o rezistență de lungă durată. România nu avea cum să intre în acest conflict, la fel cum forțele NATO nu intră oficial în conflictul din Ucraina, rămânând doar un susținător moral. Ce aveam să facem în acest caz? Și să nu credem că pericolul a trecut. Repet, dacă va cădea Ucraina, va căde și Republica Moldova! De aceea, noi trebuie să fim solidari cu lupta ucrainenilor. Mai mult – singura condiție de a întoarce teritoriul Basarabiei și al Bucovinei, oricât de paradoxal ar suna, este păstrarea statului ucrainesc. În caz contrar, ne vom trezi din nou cu rușii peste noi și atunci putem uita de Unire pe încă 100 de ani.

Credeți că pe mine nu mă doare sufletul pentru românii din Ucraina? Am sute de prieteni și cunoscuți români din Ucraina. Le cunosc bine durerile, însă înțeleg și ei că, în cazul în care Rusia, sub masca „Novorosiei”, va veni peste ei, calvarul va fi și mai mare decât cel din anii 40′. Ceea ce trebuie să înțelegem e că Rusia nu va admite niciodata retrocedarea acestui teritoriu României, mai ales Unirea Republicii Moldova cu Patria-mamă. Doar rupându-ne de Moscova putem realiza reîntregirea.

Iar legat de întoarcerea Bucovinei de Nord, a Sudului și Nordului Basarabiei, acest lucru îl poate realiza doar Statul Român, care e succesor de drept al Regatului Român. Cu părere de rău, România, nu că nu depune niciun efort pentru întoarcerea pamântului strămoșesc ori susținerea etnicilor români din Ucraina, ci chiar s-a dezis de jure de acest teritoriu, semnând Tratatul cu Ucraina, prin care a recunoscut granița actuală. Mai mult – în România, sunt unii „unioniști” care preiau insistent și promovează harta unei „Românii Mari” fără Bucovina de Nord și fără Sudul Basarabiei!?!

În orice caz, astăzi noi suntem pe aceași baricadă cu ucrainenii și ne rugăm la Dumnezeu ca hoardele neo-bolșevice să nu ajungă la Chișinău.

– Sunteți un militant legionar, acum când v-ați implicat în politică, s-a schimbat ceva în viziunea dumneavoastră?

– Am fost, sunt și o să rămân Legionar! Acesta este crezul meu și va rămâne pe viață. Mulțumesc lui Dumnezeu căci, cu mulți ani în urmă, pe când încă eram student, m-a luminat și m-a îndreptat pe această cale de adevăr.

În viziunea mea nu s-a schimbat nimic, s-au schimbat condițiile și metodele de luptă. Cum și am spus mai sus, la ziua de azi în Basarabia nu poate avea loc o dispută și dezbinare doctrinară. Însuși Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu ne învață că interesul Patriei e mai presus decât interesul personal sau a unui grup. Totul pentru Țară, nimic pentru noi!

Părerea mea e că Mișcarea Legionară și tot ce s-a născut din ea este cel mai frumos lucru pe care l-a putut dărui omenirii România în secolul XX. Tot ce a fost mai curat, mai nobil, mai viteaz, a fost dăruit de Legiunea Arhanghelul Mihail.

Mulți au încercat să o interzică. Însă ceea ce nu o să înțeleagă acești materialiști e faptul că legionarismul este o trăire, care este mai presus decât orice formă juridică. Mai mult ca atât, acei ce acuză Mișcarea Legionară, probabil nici măcar nu s-au obosit să certeteze documentele privind Legiunea Arhanghelul Mihail. Altfel, acești oameni erau la curent că în toată istoria sa de aproape 90 de ani Mișcarea Legionară nu a fost condamnată de nicio judecată din lume! Degeaba dușmanii încearcă să-i prezinte pe legionari ca criminali și ucigași dacă toate instanțele de judecată, începând cu cele ale Regatului Român și terminând cu Tribunalul de la Nurenberg, s-au pronunțat în favoarea Gărzii de Fier, recunoscând nevinovăția acesteia. Să nu uităm că Tribunalul de la Nurenberg a achitat Mișcarea Legionară, declarând că această Mișcare nu este o organizație colaboraționistă, fascistă, nazistă, antisemită sau șovină. De aceea acei ce atacă Mișcarea Legionară mai întâi să se gândească bine, căci nerecunoașterea deciziilor Tribunalului de la Nuernberg pot avea consecințe și asupra lor.

Paradoxal, însă mulți din „liberali” și „democrați” ce acuză Mișcarea Legionară vorbesc despre NATO și UE, însă nici nu cunosc că primul contact al românilor cu NATO a fost tot prin Mișcarea Legionară! În timp ce liberalii fugiți în Europa au stat prin cafenele discutând despre calvarul în care a nimerit România în urma invaziei comuniste, legionarii, voluntar, se pregăteau la bazele trupelor speciale americano-franceze, ca apoi să fie parașutați în România ocupată, unde organizau rezistența anti-comunistă din munți!

Și dacă astăzi noi, românii, vorbim cu mândrie că în timpul regimului comunist noi nu am fost un neam de lași, ci un neam ce a rezistat, un neam ce n-a cedat, un neam ce a luptat, și în cea mai mare parte aceasta este datorită Mișcării Legionare! Legiunea Arhanghelul Mihail a dăruit neamului românesc mii de eroi, martiri și Sfinți! Mai mult ca atât, dacă cineva vrea să interzică Mișcarea Legionară, el trebuie să fie conștient că va trebui să interzică și pe legionarii Mircea Eliade, Emil Cioran, Lucian Blaga, Naie Ionnescu, Nichifor Crainic, Constantin Noica și mulți alții. La fel, va trebui să fie interziși și mari duhovnici al neamului românesc ca Pr. Boca, Pr. Papacioc, Pr. Cleopa, Pr. Justin Pârvu, Sf. Valeriu Gafencu, Sf. Pr. Lăcătuși etc. Și chiar dacă astăzi sunt prea multe forțe care vor să ascundă adevărul, eu totuși cred că va veni vremea când adevărul va ieși la suprafață.

Interviu cu Sergiu Lașcu, lider naționalist din Basarabia, al cincelea pe lista unui partid unionist din Republica Moldova la alegerile din noiembrie 2014.

Preluare: frontpress.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.