Zeița Politica

CiceroÎn ultimii ani, am întâlnit trei persoane diferite care doreau să creeze partide politice. De educație nu păreau foarte interesate, însă acțiunea imediată le stimula imaginația. Nu aveau timp de pierdut și doreau să schimbe țara cât mai rapid cu putință. Din acest punct de vedere, entuziasmul politic al contemporanilor e de-a dreptul uimitor, iar dacă un marțian ar ateriza zilele acestea în România, ar avea impresia, nici mai mult, nici mai puțin, că soarta cosmică a unei națiuni se joacă într-un scrutin. Te întâlnești cu prieteni pe stradă și, inevitabil, te întreabă dacă votezi (se subînțelege că nu există decât o variantă decentă). Din toate colțurile răzbat apeluri la participare politică. Elitele scriu, la comun, declarații de mobilizare. Birourile de propagandă împrăștie manifeste grosolane și apoi agită marotele pentru a băga spaima în indivizi. Televiziunile urlă fără oprire, iar un vacarm general acoperă orice urmă de raționalitate. Dar cel mai deprimant fapt rămâne pasiunea aceasta dezinteresată a oamenilor simpli pentru politică. Dar ar fi naiv să vedem aici un fenomen cu totul și cu totul nou.

În Poiana lui Iocan, de pildă, Moromete și ceilalți țărani se strâng pentru a pune țara la cale și a „face politică”, adică a citi ziarul, a comenta pe marginea lui și a emite, fiecare după puterile minții, o seamă de ipoteze. În locul mersului la Biserică, oamenii preferă discuțiile libere despre guvern și rege, după cum se vede din romanul lui Marin Preda, care descrie, altfel, o lume peste care a venit modernitatea. Însă cam aceeași impresie de decădere culturală și morală o avea și Irving Babbitt privind la fermierii americani, pe la începutul secolului trecut. „În urmă cu câțiva ani, mă plimbam pe un drum de țară, într-o zonă izolată din New England și, cum treceam dumincă pe lângă o casă, i-am văzut pe membrii familiei, fiecare aplecat spre o secțiune dintr-un tabloid. M-am gândit că nu cu mulți ani înainte lectura aceasta ar fi fost Biblia. Progresul de la Biblie la suplimentul comic pare să fie o trecere de la abținerile religioase la un amestec de anarhie și stupiditate”. Analogia religioasă nu se rezumă doar la această involuție. Există cateheze politice, eretici politici și, cel mai important, o judecată finală unde se vor împărți bunii și răii.

Ce-i drept că, în democrația reprezentativă, oamenilor li s-a inculcat asiduu sentimentul că în viața Cetății nu se poate fără ei („conducătorii sunt aleși”) și că votul este o obligație civică, pentru început, legală probabil, în cele din urmă, și nu un drept, care poate fi exercitat sau nu. Așa că, din această perspectivă, nu e de mirare că indivizii au senzația că iau parte la ceva important, că sunt năpădiți de un soi de febră și că măcar o dată la patru ani li se justifică dilatarea egoului social. Activismul lor, însă, suferă de numeroase probleme. În primul rând, investiția în politică, în condițiile actuale, trădează o inevitabilă dorință de transformare a celorlalți, un imbold de remodelare sociala. Poltica este văzută ca o cale de acces la un buton magic de unde poate începe modificarea adversarilor, prin reprezentanți, bineînțeles. Fiecare face parte dintr-o categorie: „moldoveni”, „ardeleni”, „corupți”, „europeni”, „neimplicați”, „diaspora”, deci material de lucru există.

De cele mai multe ori însă, politica rămâne, vorba vine, „arta răului mai mic”, așa că toată problema, pentru strategi, constă în a creiona cât mai bine răul cel mare. Politicienii reprezintă, în funcție de tabără, „căderea colectivă într-o prăpastie a istoriei” sau „ruperea teritorială a țării”. Tabloul apocaliptic mobilizează lumea și garantează isteria, dar nimic altceva. În felul acesta, problemele viitoare sunt certe deoarece, dacă openentul nu este altceva decât un diavol deghizat, cealaltă opțiune devine în mod necesar salvatoare, fie ea oricât de proastă. Și, uite așa, tot cu dialectica înainte, ajungem la soluții caraghioase, dacă nu ar fi de-a dreptul rele.

Balastul din această imersiune politică îl reprezintă iluzia că lucrurile vor merge mai bine sau că măcar nu vor merge mult mai rău prin contribuția personală. „Barem voi, tinerii, să vă implicați”, îți mai transmite, când și când, câte un bătrân inocent. Însă, ceea ce se uită complet sunt nenumăratele forme de angajare socială mult mai eficiente pe termen lung în construcția unei societăți respirabile: cultivarea virtuților, viața în familie, vizitele prietenilor, eforturile educative, cercurile de lectură, grija față de maniere, participarea la viața comunității mici (biserica), încurajarea formelor private de asociere (nu mă refer aici la ong-urile finanțate de Soros și Rockefeller), etc. Însă toate aceste îndeletniciri ar trebui exersate nu pentru o viitoare schimbare socială; ele pur și simplu dau măsura unei vieți bine trăite. Politica arată în felul în care arată nu pentru că o gașcă de ticăloși au confiscat statul, deși competiția îi scoate aproape mereu în față pe cei mai răi, ci pentru că reflectă îndeaproape decadența morală și culturală a comunității. Din acest motiv, implicarea politică reprezintă în mod necesar abandonarea alternativelor pentru o viață mai bună.

Un gânditor cu simpatii libertariene a argumentat recent suficient de convingător de ce, dacă toată lumea ar fi hiperactivă politic, viața noastră ar arăta catastrofal, motivul fiind că în cele din urmă nimeni nu s-ar mai ocupa de creație sau de susținerea vieții de zi cu zi. În același timp este adevărat că pentru Aristotel, toată comunitatea era chemată la viața politică (mai puțin sclavii și femeile) însă scopul principal îl reprezenta îngrijirea virtuților și nu aflarea în treabă, cum se întâmplă în democrațiile actuale.

Morala e simplă. Parafrazându-l pe Juvenal am spune că nu există decât o singură cale către viața liniștită, iar ea trece prin virtute. Politica nu ar avea nicio putere asupra noastră dacă am fi înțelepți, însă noi o facem zeiță și o așezăm în cer.

Preluare: karamazov.ro / Autor: Ninel Ganea

 

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.