Ciuma verde

Peoples climate march New York 2014

Pentru cei care nu au chef, răbdare sau timp de pierdut pentru a investiga diverse proteste sau cauze sociale, o rețetă aproape infailibila de a ieși cu fruntea sus din această încurcătură o reprezintă orientarea după vedete de prim-rang. Dacă vreun actor, cântăreț sau vedeta tv este în avangarda unei mișcări, atunci sigur în spate se ascunde ceva îndoielnic. Dacă mișcarea respectivă este dominată și de scopuri vagi, abstracte sau apeluri umanitariste, atunci se poate lăsa deoparte orice dubiu: cu siguranță, e vorba de o cauză putredă de la început și până la sfârșit.

Nu altfel stau lucrurile, de pildă, cu propaganda isterică legată de încălzirea globală. La sfârșitul lui 2014, Leonardo DiCaprio a ținut un discurs „înălțător”, la sediul Națiunilor Unite, în care a reluat toate minciunile-povești de groază, devenite locuri comune ale gândirii ecologist-progresiviste: se schimbă vremea, crește temperatura, se topește gheața, trebuie să facem ceva. Verdictul a fost apocaliptic, dar DiCaprio a identificat rapid responsabilii principali: omenirea în ansamblu („Humankind must become accountable on a massive scale for the wanton destruction of our collective home”) și economia de piață („We need to end the free ride that industrial polluters have been given in the name of a free-market economy, they don’t deserve our tax dollars, they deserve our scrutiny. For the economy itself will die if our eco-systems collapse”.)

Totuși, prelegerea nu s-a încheiat în culori sumbre pentru că actorul cu înclinații eco a lăsat loc de optimism și a anunțat că salvarea va veni de la energiile regenerabile, care „până în 2050 ar putea furniza 100% din necesarul de energie din lume, folosind tehnologii existente, și ar crea milioane de locuri de muncă”. Dar până atunci trebuie făcut ceva cu omenirea și asta cât mai repede.

DiCaprio devine relevant nu în sine, ci doar în măsura în care reprezintă un curent, deoarece discursul său reprezintă o condensare a unor teme și idei aruncate pe piață, în trecut și în prezent, de Clubul de la Roma, dar într-o formă mai tranșantă. Iată, de pildă, ce apărea sub egida organizației elitiste în anul 1991: „În căutarea unui inamic comun împotriva căruia să ne unim, am venit cu ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemănătoare se încadrează în acest tipar (…) Toate aceste pericole survin ca urmare a intervenției umane (…) Adevăratul dușman îl reprezintă, deci, umanitatea” („Prima Revoluție Globală”). Nu sunt mari diferențe față de partitura actorului din «Titanic»…

Celelalte teme din discurs, agitate ca sperietori, au fost demontate de nenumărate ori de o parte a comunității științifice, care a refuzat să marșeze la o agendă politică. De exemplu, ideea că asistăm la o încălzire globală reprezintă în bună măsură o inepție, deoarece, atunci când lozinca este avansată, aproape niciodată nu se precizează intervalul de timp luat ca referință pentru încălzirea globală. Spre ilustrare, în ultimii 17 ani și 11 luni, adică până în noiembrie 2014, nu a existat niciun fel de creștere a temperaturii, iar pe durate mai mari de timp, 2000 de ani, să spunem, lucrurile arată mult mai prost pentru alarmiști, deoarece tendința este de răcire. La fel de nefondată este și teoria unor modificări radicale de vreme, cum ar fi furtunile, inundațiile sau deșertificarea. Trendul privind modificările extreme de vreme (uragan, taifun, cicloni tropicali) este descendent, în ceea ce privește inundațiile, măsurătorile nu indică nicio creștere în intensitate, frecvență și durată, iar terenul aflat sub secetă severă a scăzut în ultimii 30 de ani. În fine, gheața din Oceanul Arctic, la fel ca și cea din Atarctica, sunt bine merci, ba chiar la cote record. Pentru cei îngrijorați de soarta animalelor, trebuie spus că urșii polari se împacă de minune cu vremea de afara, astfel că numărul lor a crescut de aproape cinci ori în ultima jumătate de secol.

Însă mișcarea ecologistă nu se bazează nici pe fapte, nici pe date, nici pe rațiune, ci pe strategii de PR și manipulare. În principiu, ecologismul activist se vrea a fi o mișcare crescuta de la firul ierbii, dar în realitate este un program realizat de aceleași figuri omniprezente în competiția globalistă.

De pildă, „marșul pentru mediu”, desfășurat la începutul lui decembrie 2014 în New York și care a strâns sute de mii de persoane, în frunte cu actorii Leonardo DiCaprio și Mark Rufallo, a fost organizat de două agenții, «350. org» și «Avaaz», finanțate, printre alții, de familia Rockefeller, care recent a anunțat că investește în energiile regenerabile. Dincolo de acest amănunt semnificativ, ar trebui amintit că protestul a implicat eforturi financiare spectaculoase pentru o acțiune ”independentă”. Peste 200.000 de dolari au fost cheltuiți doar pe reclame prin care lumea era chemată la revoluție, iar unii “voluntari” au fost plătiți cu 50 de dolari. De aici nu rezultă nicidecum lipsa de sinceritate a participanților, ci doar lipsa lor de discernământ.

Astfel, mișcarea ecologistă este controlată în detaliu de aceste organizații transnaționale, cu sau fără știrea combatanților, iar tehnicile folosite nu au nicio legătură cu dezbaterea rațională. Arun Gupta a rezumat acest proces: „Branding. That’s how the climate crisis is going to be solved. We are in an era or postmodern social movements. (…)The P.R. and marketing determines the tactics, the messaging, the organizing, and the strategy”. Dar pentru asta este nevoie de foarte mulți bani, iar establishmentul este bucuros să contribuie, deși trebuie să păstreze aparențele unei lupte a idealiștilor pauperizați contra marilor capitaliști. În realitate, „marii capitaliști” plătesc acum, vorba vine, distracția, iar nota finală, umflată bineînțeles, am început deja să o plătim cu toții (dacă nu credeți, uitați-vă pe factura de la energie, unde găsiți taxele pentru industria regenerabilelor sau încercați sa găsiți un bec cu filament în magazine).

În acest context, perspectivele sunt întunecate. Libertatea personală va sucomba, probabil, sub presiunea trupelor de asalt ecologiste pentru care omul reprezintă principalul virus al planetei. Însă, până la acel moment, oponenții trebuie reduși la tăcere prin aruncarea lor în închisoare.

Preluare: anacronic.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.