Charlie, cel mult o lacrimă!

Asterix Je suis CharlieIulie 2014 – „89 de oameni şi-au pierdut viaţa în Afganistan, într-un atentat cu maşină-capcană, în apropierea graniţei cu Pakistanul…”

Noiembrie 2014 – „Cel puţin 17 oameni au murit iar 47 au fost rănite în două atacuri cu maşini-capcană comise miercuri în cartiere din nordul Bagdadului…”

Ianuarie 2014 – „Atac terorist cu cel puţin 46 de morţi, miercuri, în Irak, o ţară în care…”

6 aug. 2014 – „Cel puţin 30 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 70 au fost rănite într-o serie de atentate comise miercuri la Bagdad…”

5 iul. 2011 – „Cel putin 35 de oameni au fost uciși în Irak…”

28 oct. 2011 – „Cel puțin zece morți și mai mult de 32 de răniți au lăsat în urmă două atentate cu bombă ce au avut loc într-un cartier din nordul Bagdadului…”

12 aug. 2013 – „Cel puţin 56 de persoane au fost ucise sâmbătă, într-o nouă serie de atentate comise în Irak, majoritatea spulberate în urma detonării a…”

5 ian. 2014 – „O nouă zi sângeroasă în Irak. Cel puţin 52 de oameni au murit într-o serie de atacuri comise în capitala Bagdad şi în nordul ţării…”

23 nov. 2014 – „Atentat sinucigaş în Afganistan, soldat cu cel puţin 50 de morţi şi 60 de răniţi…”

6 iun. 2012 – „Peste 20 de morţi, în urma unui atentat la Kandahar, Afganistan…” 

9 apr. 2014 – „Cel puţin 23 de oameni au murit în Pakistan iar alţi 39 au fost răniţi în urma unui atentat cu bombă comis în nordul ţării…”

29 sept. 2013 – „Cel puţin 31 de persoane au murit şi 76 au fost rănite într-un nou atentat cu bombă comis duminică în oraşul pakistanez Peshawar…”

8 mar. 2011 – Zeci de morţi într-un atentat în centrul Pakistanului. Pakistanul, lovit de un val de atentate. Cel puţin 20 de persoane au fost ucise şi alte 127…”

… Și lista noastră aleatorie poate continua la nesfârșit. Sunt știrile presei românești, îndurerată, precum întreaga presă occidentală, după atacul de la Charlie Hebdo de pe 7 ianaurie 2015 până la mii de lacrimi și cu o sinceritate debordantă. În care din zilele de mai sus presa noastră nu era ea însăși? În toate?

„Zeci…”, „peste…”, dar mai ales „cel puțin…” …Cel puțin cutremurătoare, înainte de toate, este ipocrizia care se dezvăluie nefardată în întreaga mass-media occidentală. Ce face diferența dintre atentatele obișnuite și atentatele „sfâșietoare”? Morții, și nu numărul lor?! Ce face diferența dintre atacul de la Charlie Hebdo și miile de știri din ultimii ani (care s-au dat, dar mai ales care s-ar fi putut da), despre „cel puțin” mii și mii de oameni care mor, la grămadă, copii și femei, știri în care răniții nu mai apucă să se transforme în morți, pentru că o redifuzare a informațiilor nu mai interesează pe nimeni? Știrile rămân mereu la stadiul de „cel puțin”, iar informația trebuie să aibă „cel puțin” norocul ca, în lipsa altora, mai bune, să aibă „cel puțin” câțiva morți. Poate peste 10…? Îl repet obsedant pe acest „cel puțin” ca să vă intre în cap, așa cum mi-a intrat mie. „Cel puțin” vom înțelege ceva din asta, în cele din urmă!

La Charlie știm sigur: 12. Grație presei noastre și libertății sale de exprimare am aflăt și vom afla în continuare aspecte diverse din viața lor, despre familie, despre cariera lor și despre amantele îndurerate… Toate copleșitoare și sfâșietoare. Dar dați o căutare pe Google: „atac” „terorist” „Afganistan”, sau „Irak”, sau „Pakistan”, sau „Libia”, sau „Liban”, sau „Algeria”, sau „Tunisia”, sau …sau … Nu trebuie să vă mulțumiți cu ceea ce spun eu, s-ar putea să vă manipulez. E un pericol permanent!… Căutați, pe Google, căutați, în loc să vă mulțumiți cu ce vă spun alții, când e de plâns, când e de râs! Dar scuturați-vă dracu’ de ipocriziile astea imbecile despre care vi se pare că vă fac câte un… bon home, asortat la timpurile grave pe care le trăiește umanitatea… când decid unii.  

Veți găsi și știri cu cifre exacte, este adevărat:

14 dec. 2014 – „Atacuri teroriste în Afganistan: Doi militari NATO, șase militari afgani, un oficial judiciar și 12 muncitori au fost uciși…”

În rest veți fi copleșiți de… „cel puțin” Și lăsați-vă copleșiți, îndurerați-vă, pentru că asta este lumea în care trăim! Ce face diferența dintre Charlie Hebdo și sutele de astfel de știri? Libertatea de exprimare? Faptul că presa face regulile jocurilor cu emoții? 132 de copii mor în Pakistan cu nu mai puțin de o lună în urmă de atentatul de la Charlie Hebdo, dar nu reușesc să miște nimic și pe nimeni. Erau de 10 ori mai mulți și de abia dacă vă mai aduceți aminte. Dar puteți fi siguri că, cu ajutorul presei noastre ”libere” (mai ales de prejudecăți), despre atacul de la Charlie Hebdo nu veți uita. A fost anunțat deja ca un moment de cotitură al istoriei.

Acesta este poate cel mai potrivit moment în care apărătorii democrației noastre binefăcătoare, cu presa noastră liberă în frunte, le pot explica cel mai bine musulmanilor „criminali”, îndărătnici, care refuză democrația și „ne urăsc libertatea”, idealurile noastre, cum funcționează civilizația noastră, cuvintele noastre de ordine. Vom începe cu începutul. Cum era? Liberté! …Égalité?! …A, oui, bine sour, égalite! Fraternité?! …Évidemment! Ar trebui să înceapă cu ipocrizia și dubla lor măsură, pentru că occidentalii cu asta încep când se gândesc la ei… „Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Morții lor sunt mai puțin importanți decât morții noștri. Dar nu toți suntem oameni, nu aparținem aceleiași rase, indiferent de religie, de naționalitate? Nu așa sună sloganurile voastre mult iubite?

Eu unul m-am săturat până peste cap (pe care încă îl mai folosesc) de aceste ipocrizii specific occidentale. Vreți să plângeți? Dar aveți ocazia în fiecare zi, la fiecare oră, cu fiecare secundă! Fiți sensibili cu adevărat! Plângeți bine! Plângeți pentru copii care nu au apucat să facă nicio „opțiune democratică” în viață, înainte de a vărsa lacrimi pentru bărbați maturi care s-au angajat distrați într-un război. Peste 300 de copiii mor de foame la fiecare oră. Există o tragedie mai mare? Și e permanentă! Cât ați citit aceste rânduri aveți 12 morți, precum la Charlie Hebdo. Dați-vă drumu acum și deplângeți și plângeți în continuu sau nu mai amestecați în viitor conștiința cu cunoștința! Nu plângeți doar pentru că nu ați conștientizat încă, sau pentru că nu vă interesează? Plângeți pentru miile și miile de oameni care mor în Siria, în deșert, e adevărat, nu în centrul Parisului! Plângeți pentru sutele de mii de familii din Irak care și-au pierdut tată, frate, mamă, soră.

Vreți să deplângeți fenomene globale și conjuncturi internaționale care fac victime? Dar plângeți pentru războiul din Siria, despre care ar trebui să vă fie cunoscut că doar neînțelegerile dintre marile puteri l-au prelungit, în fond! Aveți cu sutele de mii de morți. Și, dacă vă va mai rămâne o lacrimă, da!, vărsați-o pentru Charlie și intrați în rândul ”lumii civilizate”…

PS: În ziua atacului din Paris un altul avea loc în Sana, capitala Yemenului. 33 de morți și 66 de răniți. În Baga, Nigeria, începea o numărătoare: „peste 2.000 de morți” mai puțin semnificativi. Associated Press: „sute de cadavre, prea multe pentru a fi numărate, rămân întinse în tufișurile nigeriene după ceea ce Amnesty Internațional numește cel mai sângeros atac din istoria Boko Haram”. La toate televiziunile din România, la CNN sau BBC, continuă parastasul victimelor de la Charlie Hebdo… Sunt cu toții atât de îndurerați, dar sunt cu toții atât de ipocriți, înainte de toate!

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. […] Europa nu primește oameni… oameni buni!, ci „inși fertili, buni de muncă grea”, așa cum îi numea deschis pe emigranți Jeb Bush, republicanul posibil viitor președinte al Statelor Unite. Restul este ipocizie și lacrimi de crocodil, aceeași ipocrizie pe care am întâlnit-o în cazul Charlie Hebdo. […]

  2. Eu NU sunt Charlie pt ca eu respect religia altora…nu mi.as permite niciodată sa fac caricaturi cu Dumnezeul altora,indiferent in ce/cine ar consta acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.