Sclavii în casă ai Uniunii Europene

Traian Basescu Jose Manuel Barroso

„Cioroi în casă” este un termen peiorativ, folosit pentru a compara o persoană de culoare cu un sclav în casă deținut de stăpânii de sclavi, în perioada sclaviei legale din Statele Unite ale Americii.

Termenul a fost folosit pentru prima dată într-un discurs public de Malcolm X în 1963, pentru a face distincția „sclavilor în casă” de „sclavii la câmp” deținuți de stăpânii lor.

Astfel, „sclavii în casă” erau descriși ca având o viață mai bună decât cealaltă categorie, a „sclavilor la câmp”, în schimbul compromisului pe care îl făceau prin părăsirea plantațiilor pentru a-i sluji îndeaproape pe stăpânii lor, în case, renunțînd în acest fel la lupta împotriva sclaviei și susținând structurile de putere ale asupritorilor albi.

„Sclavii în casă” au fost acuzați că au renunțat la mândrie, la cultura și tradițiilor lor, devenind colaboraționiști ai asupritorilor albi doar pentru a putea să beneficieze de traiul mai bun în casa stăpânilor lor, în comparație cu condițiile foarte aspre de pe plantații.

Cu atât mai blamați erau „sclavii în casă” de cei de pe plantații cu cât, bucurându-se de un trai relativ mai bun în casa stăpânilor albi, servitorii începeau să se identifice cu asupritorii lor, să se creadă mai buni decât „sclavii la câmp”.

Încet-încet, „sclavii în casă” se deziceau de ceilalți sclavi, participând și ei efectiv la asuprirea populației de culoare, ajutându-și stăpânii albi să mențină controlul asupra „sclavilor la câmp” și servind interesele asupritorilor cu un zel chiar mai mare decât al acestora.

„Sclavii în casă” doreau să se integreze, cât mai mult posibil, în viața stăpânilor lor, adoptând în acest scop obiceiurile albilor, limba și tradițiile asupritorilor.

Până în ziua de azi, termenul de „sclav în casă” a fost perpetuat în comunitatea persoanelor de culoare din Statele Unite, pentru a descrie un individ servil, fără coloană vertebrală, gata să renunțe la mândrie și la ceea ce îl definește și să își pupe șefii și stăpânii în fund pentru a obține minime favoruri materiale.

Iar echivalentul modern al unui sclav în casă este spălătorul de vase care a fost pus de șefii săi să îi supervizeze pe ceilalți spălători de vase din bucătăria unui hotel sau restaurant de lux și care dă dovadă de exces de zel, făcând viața grea colegilor săi doar pentru că, din postura de favorit al șefului, a ajuns să se creadă, la rândul lui, șef.

Prin atitudinea lor generală, de la integrarea în UE și până în prezent, prin servilismul maladiv și extirparea oricărei urme de mândrie în relația cu vesticii cei pricopsiți, în speranța că vor primi resturile de la masa celor bogați, cei mai mulți dintre români s-au dovedit a nu fi altceva decât niște sclavi în casă ai Uniunii Europene.

Preluare: invectiva.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.